De ce englezii pun lapte în ceai (şi alte 4 lucruri pe care s-ar putea să nu le ştiţi despre cea mai populară infuzie din lume)
alte articole
Ştiţi de ce englezii sunt singurii europeni care, de obicei, amestecă ceaiul cu lapte? Infuzia a devenit populară în Marea Britanie cu peste trei secole în urmă şi astăzi, în aproape toată lumea, băutura este asociată cu britanicii, în ciuda originii sale chineze şi indiene.
BBC Radio 4 a investigat modul în care a luat naştere această pasiune naţională pentru ceai iar rezultatul a fost difuzat în emisiunea Food Programme. Iată cinci curiozităţi dezvăluite, care s-ar putea să-i surprindă chiar şi pe cei mai informaţi.
1. Ceaiul este băut de peste 2.000 de ani
Ceaiul a început să fie consumat în anul 200 î.Hr. În mausoleul Yang Ling, situat în centrul Chinei, au fost descoperite ofrande care arătau ca nişte turte făcute din frunze. Analizele efectuate au relevat prezenţa de cafeină şi teanină, demonstrând că erau frunze de ceai.
Se crede că ceaiul era îngropat alături de morţi pentru a fi luat în celelalte tărâmuri.
2. Toate tipurile de ceai provin din aceeaşi plantă
Tot ceaiul provine dintr-o singură specie de plante, Camellia Sinensis.
Planta de ceai, Camellia Sinensis, cu toate varietăţile sale, creşte în circa 50 de ţări, din Rusia în Argentina şi din Brazilia în Mozambic. India, Sri Lanka, Kenya şi China sunt ţările cele mai faimoase pentru producţia de ceai. Produsul poate fi verde, negru sau alb, fermentat sau nu, afumat sau nu, cunoscând o gamă deosebit de largă de tipuri. Ceaiul se poate obţine din muguri sau frunze, este format din frunze întregi sau doar frânturi (în cazul acesta având o calitate scăzută, ceea ce şi face ca pliculeţele de ceai să fie mai ieftine decât produsul vândut în cutii), iar numărul de frunze de pe rămurelele culese (două sau trei), precum şi anotimpul recoltării au şi ele însemnătatea lor în stabilirea calităţii.
3. În Londra, ceaiul se mânca
Ceaiul a fost vândut pentru prima dată în Londra în anul 1657 de către un om pe nume Thomas Garraway.
Ceaiul se vindea într-un un magazin situat în centrul oraşului şi era considerat o marfă de lux. La acea vreme, să cumperi ceai era considerat un gest sofisticat. Dar nu toată lumea ştia ce să facă cu produsul.
Există surse care arată cum unii englezi puneau frunzele de ceai la înmuiat după care le mâncau, sau le foloseau ca marmeladă pe pâinea prăjită unsă cu unt.
4. Un britanic a transformat India în cel mai mare exportator de ceai
Britanicii au importat ceaiul din China, până în secolul al XVII-lea, atunci când a existat o ruptură în relaţiile diplomatice cu această ţară, fapt care a dus la suspendarea schimbului comercial.
În acel moment, East India Company, care controla comerţul internaţional cu ceai, l-a angajat pe Robert Fortune, un vânător de ceai legendar. Fortune era dedicat explorării globului în căutarea plantelor de ceai, pe care le vindea aristocraţiei.
El a fost angajat cu misiunea să facă contrabandă cu plante de ceai din China în India, pentru a începe o industrie paralelă în această ţară, parte a Imperiului Britanic.
După ce şi-a realizat cu succes misiunea - ducând aproximativ 20.000 de plante de ceai până la Darjeeling - Fortune a descoperit că, de fapt, ceaiul creştea în India în mod natural.
India a devenit cel mai mare exportator de ceai tocmai datorită activităţilor sub acoperire ale lui Robert Fortune.
5. Motivul pentru care englezii pun lapte în ceai
Când ceaiul a început să fie importat din India, în secolul al XVII-lea, au început să se schimbe şi unele obiceiuri ale britanicilor.
Planta de ceai cea mai răspândită în India era o subspecie numită Camellia Sinensis Assamica.
Ceaiul Assam era mai tare în versiunea de ceai negru decât în versiunea de ceai verde, deoarece procesul de oxidare care înnegreşte frunzele elimină tonurile florale şi dă băuturii un gust puternic.
Aşa că, atunci când britanicii au primit primele amestecuri de English Breakfast care conţineau Assam le-a rezultat în mod natural să adauge lapte. Şi astăzi această tradiţie continuă.
În schimb, în Europa continentală ceaiul a venit prin Olanda, care îl importa din Indonezia, iar gustul acestuia era mai delicat şi nu avea nevoie de lapte.
De aceea britanicii sunt singurii europeni care continuă să bea ceaiul cu lapte.
