Curiozităţi despre remedii naturiste

Medicina antică arată că plantele erau folosite pe scară largă pentru tratarea tuturor bolilor cunoscute. În tradiţia asiatică plantele erau folosite pentru echilibrul şi armonizarea corpului. Uneori, plantele sunt luate zilnic ca măsură preventivă, mai mult decât ca tratament pentru o boală care s-a instalat.

Barbitalul, unul dintre primele somnifere introduse în medicină, a primit denumirea de Veronal, acordată de Fischer şi von Mehring, doi farmacişti care, în drumul lor spre Roma, unde trebuiau să prezinte acest medicament, s-au oprit pentru o noapte la Verona. În cursul recepţiei date în onoarea lor în acest oraş, ei au denumit preparatul Veronal, în amintirea celor doi tineri - Romeo si Julieta - care au sfârşit tragic în încercarea lor de a-şi înşela părinţii cu acest medicament.

Pulberea Dover care conţine opiu (principalul său agent activ fiind morfina) a fost introdusă în terapeutică încă din anul 1732 de către medicul englez cu o cultură vastă şi în acelaşi timp celebru călător, Thomas Dover. Cu toate că sunt 250 de ani de atunci, medicamentul se mai foloseşte şi azi. Thomas Dover este o personalitate şi în domeniul literaturii, nu numai în medicină, el servindu-i ca model scriitorului Daniel Defoe pentru romanul Robinson Crusoe.

Folosirea plantelor pentru îndepărtarea diferitelor suferinţe îşi are originea în timpuri străvechi. Utilizarea ştiinţifică însă îl are ca promotor pe Galen, cel de-al doilea mare medic al antichităţii greco-romane (după Hipocrate). El a trăit în secolul al doilea al erei noastre şi pe baza vastelor sale cunoştiinţe a fundamentat ştiinţific (pentru vremea aceea) Fitoterapia - tratamente cu diferite plante. A verificat eficienţa acestui tip de tratament atât în diferite afecţiuni, cât şi în plăgi şi traumatisme.

Ca urmare a cunoştinţelor sale medicale bogate, a fost numit, la vârsta de 28 de ani, medicul gladiatorilor din Pergam, oraşul său natal din Asia Mică, renumit pentru templul lui Hipocrate. Astăzi, după aproape 2000 de ani, concepţia terapeutică bazată pe preparate din plante este actuală, expresia "terapie galenică" fiind întâlnită de regulă în practica medicală. Acest mare învăţat al timpului, arhitect - ca şi tatăl său -, medic, filozof, naturalist, scriitor, călător (trei sferturi din viaţă a călătorit în scopuri ştiinţifice), fin observator al naturii şi societăţii, era însă lipsit de modestie.

După ce şi-a însuşit filozofia şi medicina în oraşul său natal, apoi la Smirna şi Alexandria, a reuşit să asimileze întreaga artă medicală a marelui său predecesor, Hipocrate. La sfârşitul vieţii sale, a afirmat: "Înaintea mea, nimeni nu a arătat adevărata metodă de a trata bolile".

Atropina. Cu toate că era cunoscută de vechii hinduşi, de greci şi de romani, denumirea vine de la naturalistul Carl Linne, care a botezat planta Atropa belladonna. Este vorba despre îmbinarea a două cuvinte cu origine şi semnificaţii diferite: Atropa este numele celei mai bătrâne dintre cele trei zeiţe ale destinului, Atropos, cea care tăia firul vieţii, şi belladonna - de la termenul latinesc bella donna (doamnă frumoasă). În Evul Mediu şi chiar în antichitate, atropina se folosea pentru otrăvirea oamenilor şi înfrumuseţarea femeilor. Se puneau câteva picături în ochi pentru a dilata pupila, şi astfel ochii păreau mai mari. Însă existau şi dezavantaje precum: tulburări de acomodare la lumină, arsuri ale corneei, afectarea vederii la distanţă.

Ceaiul rusesc sau chinezesc, are efectul cafelei deoarece conţine cofeină. Acesta era cunocut şi folosit cu mult înaintea descoperirii cafelei. În scrierile indiene, descoperirea ceaiului este atribuită fiului unui rege indian pe nume Bodhidharma, adept al budismului, care a efectuat o călătorie în China sec. al 6-lea î.H.În cei aproape 2000 de ani de când este consumat ceaiul în întreaga lume, virtuţiile sale psihostimulente s-au impus, devenind o băutură universală. Păcat că obiceiul de a bea o cană de ceai dimineaţa se pierde .