Pliculeţele de ceai: comode, ieftine şi ... periculoase?

Pliculeţele de ceai sunt foarte comod de utilizat, în special atunci când călătorim sau suntem la locul de muncă şi dorim să servim o băutură fierbinte şi revigorantă. Cu toate acestea, trebuie să ştim că folosirea acestora implică o mulţime de pericole pentru sănătatea organismului nostru.

Thomas Sullivan este cel care a inventat pliculeţele de ceai încă din anul 1904, în prezent acestea bucurându-se de o mare popularitate. Deşi, în general, majoritatea dintre noi preferă infuzia din frunze mărunţite de ceai pentru că are un gust mai bogat şi este mai folositor, destul de frecvent ajungem să consumăm ceai preparat din pliculeţe. Însă ceaiul ieftin este la fel de dăunător precum produsele alimentare nesănătoase. Să aflăm de ce.

Compuşii fluoruraţi

Fluorurile artificiale sunt compuşi toxici care există practic în toate mărcile renumite dar şi cele mai puţin cunoscute de ceai dozat.

Cum apare fluorul în ceai? De fapt, fluorul se găseşte în frunzele de ceai vechi. Iar o astfel de "materie primă" ajunge în pacheţelele de ceai de calitate slabă. Preparat din pliculeţe într-un pahar de plastic şi lăsat să stea pentru o vreme, ceaiul devine şi mai nociv.

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Derby (SUA) au demonstrat că un consum regulat de infuzie de ceai la pliculeţe determină o creştere până la niveluri critice a conţinutului de compuşi de fluor în organism. Pentru un adult, această limită nu trebuie să depăşească 3-4 mg/l pe zi. În ceaiul la pliculeţe aceste valori pot atinge 6 mg/l, ceea ce depăşeşte norma cu 75-120%! Efectele excesului de fluor sunt foarte distrugătoare pentru corpul uman deoarece provoacă dureri articulare, osteoporoză, slăbiciune musculară, boli de rinichi şi chiar cancer.

Simptomul cel mai comun al intoxicării cu compuşi de fluor este apariţia unor pete întunecate pe dinţi.

O compoziţie dubioasă

De regulă, pliculeţele ieftine de ceai sunt umplute cu reziduurile ce apar în urma producerii ceaiului de calitate. Pentru a-i conferi tărie infuziei de ceai, mulţi producători fără scrupule adaugă în pliculeţe frunze de ceai vechi sau de alte plante. Iar pentru a-i amplifica gustul, adaugă diferite arome, bucăţi de fructe sau alte ingrediente, cu scopul de a masca compoziţia reală a "ceaiului" aflat în reţeaua de comercializare.

Ciuperci periculoase

Ceaiul "rezidual" la pliculeţe poate fi de trei tipuri:

- Cel proaspăt, care rămâne după sortarea ceaiului. Aproape că nu are proprietăţi utile, dar poate păstra câteva caracteristici gustative şi de arome de ceai.

- Deşeurile rezultate din procesul de ambalare de pe conveier. Practic nu are niciun gust sau alte calităţi valoroase. În procesul dozării în pacheţele este amestecat cu mulţi aditivi: frunze de melisă sau mentă, petale de trandafir etc.

- "Deşeurile de ceai" cu termenul de valabilitate expirat — care sunt cele mai periculoase. Chiar dacă sunt respectate cu stricteţe toate condiţiile de depozitare, durata de păstrare a unui ceai de calitate nu depăşeşte doi sau trei ani. Pe ambalajul ceaiului putem afla doar data când acesta a fost ambalat, nu şi când a fost colectat. Asemenea reziduuri pot fi păstrate timp de mulţi ani în subsoluri sau la depozite, până când sunt procurate de companiile producătoare de ceai.

Pericolul principal al acestui "ceai" - conţine ciuperci şi substanţe rezultate din metabolismului acestora, precum şi doze mari de substanţe chimice care sunt adăugate în amestec în timpul prelucrării. Este contaminat în proporţie de 90% cu aflatoxine — micotoxine, eliminate de ciuperci. Asemenea substanţe cauzează boli grave ale ficatului şi sunt foarte distrugătoare pentru corpul uman.

Ambalajul

În trecut, pentru ambalarea ceaiului erau folosite pliculeţele de mătase. Nu mai este cazul pentru perioada actuală. Pliculeţele de ceai cu care ne-am obişnuit şi echipamentul pentru producţia acestora au fost inventate în 1929 de inginerul Adolf Rambold. Astăzi, ca material pentru ambalarea ceaiului în doze mici se foloseşte hârtia de filtru, compusă în proporţie de 65% fibre de lemn, 25% — fibre termoplastice şi 10% — fibre vegetale.

Pentru asamblarea tuturor acestor materiale în pacheţele de ceai sunt folosite clame metalice, lipici, tratament termic sau aţă. Cea mai toxică metodă de asamblare este lipiciul, deoarece afectează grav calităţile aromatice ale ceaiului şi este foarte dăunător din cauza compoziţiei sale chimice.