De ce ar avea nevoie Israel de un nou Institut Confucius?

De ce ar avea nevoie Israel de un nou Institut Confucius? Poate că are nevoie de bani? Sau poate că guvernanţii Israelului văd în China un potenţial partener important, odată ce aceasta se dezvoltă aparent ”vertiginos”? Totuşi, cum se dezvoltă China în realitate? Credem că puţine state ale lumii caută cu adevărat un răspuns la această întrebare şi încearcă să vadă prin propaganda şi muşamalizările Partidului Comunist Chinez (PCC), aflat la guvernare în China. Multe ţări sunt dispuse să închidă ochii asupra anumitor lucruri, atunci când au nevoie disperată de asistenţă financiară sau când în joc sunt interese economice.

Astfel, la 20 mai, la Universitatea Ebraică din Ierusalim a fost organizată ceremonia de deschidere a celui de-al doilea Institut Confucius în Israel. Prima instituţie de acest fel a fost înfiinţată la Tel Aviv în anul 2009. La eveniment a participat o întreagă delegaţie chineză compusă din 300 de persoane condusă de vicepremierul Chinei, Liu Yandong, care a sosit special pentru acest scop la Ierusalim.

Trebuie să menţionăm că primul Institut Confucius a fost deschis în 2004 în Coreea de Sud. La acea vreme, fostul membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez (PCC), Li Changchun, nici nu a încercat să facă un secret din faptul că Institutele Confucius sunt înfiinţate pentru a promova Partidul Comunist Chinez în străinătate. Câţiva ani mai târziu, acele "renumite institute şi şcoli Confucius în cadrul universităţilor din întreaga lume" au devenit ceea ce analiştii definesc drept "cal troian" al propagandei de Partid.

De ce ar avea nevoie ideologia PCC de personalitatea marelui înţelept chinez? Mulţi ar răspunde că personajul istoric Confucius este un reper al istoriei şi culturii Chinei. Cu toate acestea, nu toţi ştiu, probabil, că Partidul Comunist Chinez a zdrobit dintotdeauna toţi cugetătorii incomozi, în tendinţa continuă de „a nimici vechea lume..” (versuri din "Internationala" comunistă). În timpul "Revoluţiei Culturale" din China (1967-1977), Confucius a fost inclus în lista ereticilor alături de alţi înţelepţi mari ai Chinei. Pare bizar că un astfel de "duşman al clasei proletare" fost revendicat de ideologia comunistă la începutul secolului XXI.

Şeful guvernului de la Tel Aviv, Benjamin Netanyahu, este dispus să închidă ochii asupra acestui fapt, preşedintele Universităţii evreieşti profesorul Ben-Sasson şi Rectorul, prof. univ. Cohen – de asemenea.

Cu toate acestea, dacă este să privim situaţia globală, găsim multe cazuri de refuz de către unele state a acestui gen de parteneriat. Spre exemplu, Universitatea "British Columbia" din Canada a respins înfiinţarea sub auspiciile sale a Institutului Confucius. Acelaşi Institut, înfiinţat la Universitatea din Manitoba, Canada, a fost închis din "motive tehnice".

În 2008, înaintea Jocurilor Olimpice, atunci când Beijing-ul şi-a înăsprit represiunea în Tibet, profesorul Institutului Confucius de la Universitatea de la Waterloo, Canada a cerut studenţilor săi să condamne relatările anti-chineze ale jurnaliştilor occidentali. Profesorul de istorie, Glen Mai, din cadrul Universităţii din Oregon, SUA a menţionat despre acest subiect: "Să nu vă aşteptaţi că personalul Institutelor Confucius îl va invita pe Dalai Lama sau va organiza dezbateri deschise asupra acestui incident sau privitor la uciderea practicanţilor Falun Gong".

La începutul lunii mai a anului curent, circa 100 de profesori ai Universităţii din Chicago, SUA au perfectat o petiţie în care şi-au expus preocupările şi temerile referitor la iniţiativa Institutului Confucius din cadrul Universităţii, care contravine în multe moduri valorilor academice ale Universităţii. Acest lucru se manifestă prin faptul că personalul universitar este monitorizat în mod constant de către agenţia chineză numită ”Hanban”, afiliată Ministerului de Externe al Chinei.

”Hanban este organizaţia mamă, care stabileşte reguli pentru toate Institutele Confucius din lume. Printre directivele emise de Hanban există cerinţe ce încalcă flagrant legile anti-discriminatorii din ţările dezvoltate şi numeroase valori fundamentale, cum ar fi libertatea de credinţă şi libertatea de exprimare”, se spune în petiţie.

În acelaşi context, trebuie să menţionăm, că nu cu mult timp în urmă, în anul 2009, practicanţii Falun Gong din Israel au dat în judecată administraţia Universităţii din Tel Aviv, pe motiv că aceasta a oferit iniţial spaţiu pentru desfăşurarea expoziţiei de artă ”Adevăr-Compasiune-Toleranţă”, care a fost închisă imediat după deschidere, cedând presiunilor Institutului Confucius găzduit de Universitate. Instanţa de judecată a decis că conducerea universităţii a încălcat dreptul la libertatea de exprimare.

La întrebarea "De ce are nevoie Israel de Institutul Confucius” putem să încercăm să răspundem cu ipoteza: poate că actualul guvern al Israelului s-a săturat de democraţie?