Dansând în ploaie cu o umbrelă
alte articole
Fiecare obiect are o istorie particulară care merită să fie cunoscută. Chiar dacă ştim că umbrelele sunt obiecte obişnuite şi foarte comune, care ne apără de ploaie, soare sau vânt şi sunt fabricate din diferite materiale, de fapt unele pot fi obiecte de lux.
Cea mai veche umbrelă cunoscută, este cea găsită în mormântul lui Qui Shihuang (rege chinez - 247-221 î.C.), unde trăsura trasă de caii din teracotă are o umbrelă.
Date despre umbrele găsim într-un manual de ceremonii, numit ”Zhou-Li” (Ritualurile lui Zhou), din secolul al II-lea î.C.
Asirienii au folosit umbrelele cu 600 de ani înaintea erei noastre. În basoreliefurile din Ninive, în frescele mormintelor şi în palate din Tebe şi Memphis, în vasele pictate din Etruria şi Grecia observăm tipuri de umbrele de soare făcute din frunze de copaci, piei, stuf sau ţesături. Dimensiunile diferă, fiind foarte mari în China şi foarte mici în Asiria şi Babilon.
Cine a inventat umbrela
Într-o legendă chinezească se spune că o tânără, Lu Mei, pariase cu fratele ei mai mare, că era capabilă să construiască un obiect care să o protejeze de ploaie. Nu se cunoaşte exact cine este adevăratul inventator al umbrelei, dar se ştie că umbrela a apărut în China în secolul al XI-lea î.C.
Originile umbrelei s-au pierdut în timp şi au un caracter mitologic. Interesant este că egiptenii utilizau umbrela ca obiect la ritualuri de curte, fiind folosită de cei ce erau în preajma faraonului. În India şi Grecia antică, umbrelele erau utilizate în ceremoniile sacre şi funerare, cât şi în marile festivaluri ale naturii, dar mai ales în viaţa privată a marilor doamne. În Egiptul Antic, Persia şi India şi mai târziu în Imperiul Roman, umbrela era o podoabă feminină destinată nobilimii.
Umbrelele tradiţionale japoneze erau din hârtie şi sunt provenite din tradiţia chineză, iar utilizarea lor se răspândeşte în toată Asia : Coreea, Taiwan, Malaezia, Birmania, Bangladesh, India, Sri Lanka, Tailanda şi Laos. Acestea erau folosite în dansurile tradiţionale şi la ceremoniile de ceai. Se poate observa că designul este practic acelaşi cu umbrelele moderne.
După căderea Imperiului Roman, până la sfârşitul Evului Mediu, umbrela practic aproape că a dispărut. Ea era totuşi foarte folosită în Mexic, unde Hernan Cortes, privea cu uimire cum nobilimea aztecă făcea plimbări cu umbrele de soare, fapt regăsit în scrierile vremii ce se păstrează şi astăzi. Colonizarea spaniolă, împreună cu revenirea umbrelei în Europa, au determinat utilizarea acesteia în restul ţărilor din America.
Spre sfârşitul secolului al XV-lea, umbrela a apărut din nou în Franţa, mai exact în Paris şi era folosită ca articol de lux, privilegiu ce aparţinea doar nobilimii. Tot în această perioadă, se realizează în China prima umbrelă impermeabilă, ţesătura fiind acoperită cu ceară şi lac.
A trecut mult timp, până când umbrea a fost extinsă la alte clase sociale şi a devenit, ca în zilele noastre, un obiect comun. O pictură din secolul al XVI-lea este considerată prima apariţie a unei umbrele într-un tablou. Lucrarea este din anul 1530 şi se numeşte ”Madonna cu umbrelă” de Girolamo dei Libri, unde se vede Fecioara Maria protejată de o umbrelă ţinută de un heruvim. Un secol mai târziu a apărut cartea lui Thomas Wright ”Manestic Domestic of the English”, în care se vorbeşte despre un personaj cu o umbrelă. De atunci, utilizarea umbrelei s-a extins şi o vom vedea în mod frecvent în picturi şi lucrări literare.
Un cunoscut filantrop englez, Sir Jonas Hongway (1712-1786), este considerat primul bărbat care a îndrăznit să iasă cu o umbrelă la Londra. Mergea cu umbrela atât în cercurile cele mai selecte, cât şi în cele mai sărace cartiere, ignorând insultele şi fluierăturile celor din jur. Ofiţerilor marinei britanice le-au plăcut umbrelele, considerându-le un element ce le conferă eleganţă şi care îi ajuta să menţină o postură verticală. Ducele de Wellington a fost obligat să interzică umbrela pe câmpul de luptă şi în campaniile militare din 1818.
În Europa primele umbrele erau făcute din oase de balenă sau din foioase ce erau acoperite cu păr de alpaca. În 1705 se inventează umbrela pliabilă de către Jean Marius în Franţa, deşi multă vreme umbrela nu proteja pe nimeni de ploaie, ci era folosită ca un semn de prestigiu şi eleganţă. Era pliabilă, cu ţesătura din tafta impermeabilă şi cântărea între 140 şi 170 de grame, astfel încât odată pliată, putea fi depozitată în pungă.
Marius a înţeles că promovarea este cheia succesului, aşa că a luat avizul lui Ludovic al XIV-lea pentru a plasa invenţia printre obiectele de lux. Regele a fost impresionat şi în 1710 promulga un privilegiu regal - echivalent cu brevetele de azi - care i-a garantat lui Marius monopol asupra producţiei pliabile timp de 5 ani.
În 1712 prinţesa franceză Isabel Carlota cumpără o umbrelă de la J. Marius, iar la scurt timp, aceasta devine un accesoriu esenţial al doamnelor din toată ţara. Mult mai târziu, în 1767 când Benjamin Franklin vizitează Parisul, rămâne surprins văzând că bărbaţii şi femeile purtau umbrele pliabile.
Pentru fabricarea lor, au început să fie folosite tot felul de materiale precum bumbacul, mătasea şi mult mai recent nylonul. În epoca victoriană, apare umbrela din oţel ondulat, cu părţile metalice pliabile, ce sunt comune umbrelelor moderne. După 1928 se inventează umbrela de buzunar, mai practică şi mai uşoară. Multe case de modă şi magazine specializate au scos modelele proprii.
Există chiar muzee ale ”umbrelelor”. Unul dintre cele mai mari muzee se află în localitatea Gignese din Italia. Aici sunt expuse umbrele fascinante, adevărate opere de artă cu dantelă, mătase, pictate şi minuţios lucrate, ce au aparţinut unor capete încoronate ale Italiei, precum şi multe instrumente vechi folosite pentru fabricarea acestora.
Ca o curiozitate, UMBRELELE - care ascund poveşti fascinante - au ziua lor: 10 Februarie
