Dacă doriţi să schimbaţi inimile şi gândurile oamenilor, încercaţi să fiţi umili

Un prieten mi-a trimis recent un exemplu foarte cunoscut numit Piramida intelectului. Acesta arată diferitele grade academice, începând de la baza piramidei cu o diplomă de liceu şi urcând până la doctorat. Dar chiar în vârful piramidei se află o mică secţiune pe care scrie: "Oamenii care îşi repară maşinile după ce se uită la videoclipuri cu bricolaj".

Am râs de el, dar nu am putut nega că acest exemplu conţine o cantitate decentă de adevăr. Elite politice, jurnalişti şi vedete sunt pe prima pagină a ziarelor, susţin conferinţe de presă şi stau în faţa a milioane de oameni, părând importanţi şi poziţionaţi cu mult deasupra oamenilor de rând, dar adesea unii lucrează ei înşişi, abia vizibili, fiind ascunşi într-un colţ mic al ţării.

(The Epoch Times)

Dar care dintre aceste grupuri este cel mai înţelept? Oamenii simpli care lucrează la munca de jos cu mâinile lor, sau cei care se cred personaje importante doar pentru că deţin o poziţie importantă în guvern, în mediul academic, în jurnalism sau în birocraţia care pare să conducă tot mai mult ţara?

Din punctul meu de vedere, aş spune că oamenii simpli.

Este întotdeauna aşa? Nu, bineînţeles că nu. Dar cred că poate fi adesea adevărat, datorită unei calităţi importante pe care o au aceşti oameni simpli: umilinţa.

Oamenii simpli nu sunt de obicei plini de sine. Umilinţa lor le permite să asculte alţi oameni şi alte idei, deschizând totodată uşa către o mai mare experienţă de viaţă, pentru că cei care sunt umili se vor teme mai puţin să accepte locuri de muncă modeste şi să încerce lucruri pentru care nu au o calificare sau experienţa necesară. Dacă eşuează, pentru ei nu contează aşa mult. Ei sunt deja umili, nu vor cădea de sus. În plus, ştiu că pot învăţa din eşec în ceea ce priveşte lucrurile pe care trebuie să le evite sau să le facă diferit data viitoare.

Cei umili nu sunt aroganţi atunci când îşi prezintă propriile idei maselor; în schimb, vorbesc pe limba omului obişnuit, stând cot la cot cu el. Acest lucru face ca oamenii simpli şi umili să relaţioneze mai uşor - şi, ca urmare, ideile lor au şansa de a fi mult mai convingătoare decât cele ale oricărei persoane influente şi mândre de pe vreo platformă de socializare.

De unde ştim că este adevărat acest lucru? Pentru că am văzut cum s-a desfăşurat anterior în istorie. Autorul Neil Postman elaborează această idee în cartea sa "Construind un pod către secolul al XVIII-lea". Succesul fondatorilor americani, sugerează el, nu a constat în superioritatea lor de elită, ci în faptul că erau oameni obişnuiţi care făceau lucruri obişnuite, care aveau gânduri mari, dar le comunicau într-un mod umil, obişnuit, normal, familiei, prietenilor şi vecinilor lor. Să luăm ca exemplu fondatori precum Thomas Paine, autorul influentei lucrări "Bunul simţ". Postman scrie:

"Thomas Paine nu era un filosof profesionist. El făcea corsete în Anglia, iar apoi, în America a fost tipograf. Pentru a scrie filosofie politică nu era nevoie ca nici el, nici altcineva, să stăpânească un vocabular arhicunoscut şi specializat. Limbajul oamenilor de rând era considerat în întregime potrivit pentru exprimarea ideilor filosofice."

Cu alte cuvinte, motivul pentru care fondatorii au reuşit atât de bine să facă astfel încât ideile lor să prindă contur şi să se răspândească până la punctul în care o întreagă naţiune a fost întemeiată pe aceste idei este faptul că fondatorii înşişi au trăit adesea o viaţă umilă, fără pretenţii, şi au făcut ca ideile lor să fie accesibile omului de rând. Ei erau direcţi şi curajoşi, sceptici dar clari în scrierile lor”, scrie Postman.

"Dacă trecem în revistă lista prozatorilor celebri ai iluminismului, găsim puţini oameni care se considerau autori profesionişti, filosofi, mai puţini şi mai puţini care şi-au câştigat existenţa ca atare. Aceşti oameni au fost intelectuali cunoscuţi care aveau ceva de spus publicului - nu doar unul altuia - şi care au găsit o formă în care să o spună şi de aceea consecinţele scrierilor lor au fost atât de mari."

Sunt mulţi oameni în zilele noastre care spun că vor să facă o diferenţă în această lume. Problema este că mulţi dintre ei par să intre în politică sau să construiască o platformă mare sau să facă ceva impresionant - şi când se întâmplă asta, uită imediat de omul de rând, plasându-se deasupra lui. Procedând astfel, pierd una dintre cele mai mari oportunităţi de influenţă pe care ar fi putut să o aibă.

Suntem mulţi dintre noi, oameni umili, simpli şi obişnuiţi, care ne facem treaba, ne hrănim familiile şi ne trimitem copiii la şcoală. Vrem să facem o diferenţă în bine, dar ne uităm la vieţile noastre umile şi simple şi ne întrebăm ce putem face noi, oamenii obişnuiţi pentru ţara noastră, pentru a o readuce pe drumul cel bun.

Răspunsul este foarte simplu. Aşa cum a spus cel mai mare om care a păşit vreodată pe pământ: "Oricine vrea să fie mai mare între voi, să vă fie slujitor". Omul obişnuit care face lucruri obişnuite, are gânduri măreţe şi face toate acestea cu o atitudine de umilinţă şi datorită acestei atitudini a lui, el va avea un impact mult mai mare în bine asupra acestei lumi decât poate spera să aibă vreodată orice politician, academician sau jurnalist arogant. Iar ţara are nevoie de aceşti oameni simpli.

Acest articol a fost publicat iniţial pe Intellectual Takeout.