TIMPUL ne învaţă valoarea vieţii

Timpul este, în sens general, o mărime fizică care este folosită pentru a măsura durata, simultaneitatea şi separarea faptelor şi evenimentelor. Acest lucru permite ca evenimentele să fie aranjate într-o secvenţă, din care se desprind noţiunile de trecut, viitor şi prezent.

Termenul „timp” provine din latină „tempus”, care înseamnă „măsură” sau „prelungire”. Timpul este gândit ca durata stărilor de lucruri care sunt supuse schimbării.

Fie în filozofie, fizică, mecanică cuantică sau teoria relativităţii, este problematic să găsim un singur răspuns despre ce este timpul (condiţia sa ontologică), cum îl cunoaştem (cognoscibilitatea) şi care sunt proprietăţile şi natura lui în spaţiu. Timpul este un concept polivalent prezent în toate culturile şi în toate ştiinţele, fiind legat la fel de filozofie, ca şi de fizică, matematică, precum şi de biologie, poezie şi fotografie.

Reflecţia asupra timpului şi încercările de a-l măsura sunt la fel de vechi precum umanitatea; aceste preocupări pot fi găsite în poveşti mitice, în calendare şi în structura gramaticală a limbilor. Multe concepte care par naturale astăzi ascund în realitate secole de dezbatere ideologică. Filosofi, istorici, lingvişti, antropologi şi scriitorii au făcut din noţiunea de timp un obiect continuu al atenţiei lor. Nu a fost uşor nici pentru muzicieni şi artişti plastici. Muzica este o crononomie, o bună organizare a sunetelor în timp. În ceea ce priveşte artele plastice, timpul şi-a generat propria iconografie: Cronos din mitologia greacă, ceasul, soarele şi luna, săgeata, scara, cercul zodiacal, primăvara şi iarna şi este prezent ca fundal în multe mari opere picturale (opere de artă, tablouri).

Ce este TIMPUL? Este una dintre cele mai dificile întrebări, pe care fiinţa umană şi-a pus-o din vremuri îndepărtate. Societatea noastră actuală pare să meargă într-un ritm mult mai rapid decât secole în urmă. Dar ce înseamnă asta? S-a schimbat Timpul? Sau pur şi simplu s-a schimbat modul în care îl percepem? Dacă ne aprofundăm în studii despre trecerea timpului, vom găsi zeci de paradoxuri. Timpul este un mister în sine şi toate disciplinele şi activităţile intelectuale umane au încercat să-l dezvăluie.

Timpul este cea mai preţioasă valoare astăzi: totul este concentrat pe timp; totul are o durată de viaţă. Deci totul depinde de Timp. Cuvântul timp are forţă asupra noastră. Există multe conotaţii diferite pentru acest cuvânt timp, precum şi semnificaţia lui pentru fiecare dintre noi. Toată viaţa se măsoară în timp, care este intangibil şi constant, nu-l vedem dar îl percepem, iar această percepţie este subiectivă şi internă.

Conotaţia pe care o are fiecare persoană despre timp este foarte diferită, în timp ce noi îl vedem ca pe un curs de experienţe, cei mai informaţi în acest domeniu, de multe ori înţeleg timpul ca o dimensiune.

Timpul nu este mişcare, dar trebuie să recunoaştem că nu putem vorbi despre timp fără schimbare. Atunci când nimic nu se schimbă în sufletul nostru sau nu observăm că ceva se schimbă, nici nu observăm trecerea timpului.

Timpul în filozofie

Timpul este una dintre axele centrale ale filozofiei. Din timpuri străvechi şi până azi filozofii s-au întrebat despre natura timpului, dacă este ceva real, dacă este măsurabil, dacă îl putem cunoaşte sau chiar dacă putem vorbi despre timp, dacă există sau nu. Investigaţiile referitoare la timp se adresează de obicei obiectului lor de studiu în raport cu spaţiul. În discuţie intră următoarele aspecte :

- Autonomia ontologică a timpului în raport cu mintea.

- Dificultatea de a explica timpul liniar.

- Existenţa altor dimensiuni ale timpului decât prezentul (trecut şi viitor).

- Schimbarea de stare a unui obiect dat în spaţiu-timp.

Dintre diferitele răspunsuri la aceste preocupări, merită evidenţiate ideile unor filozofi istorici:

- Aristotel relaţionează timpul cu mişcarea, la fel ca în fizică.

- Filozoful Sf. Augustin leagă timpul cu sufletul. Aceasta pentru că trecutul este ceva care nu mai există, viitorul este ceva ce va veni şi prezentul se strecoară, transformându-se într-o amintire, care făcând parte din memorie, se află în suflet.

- Immanuel Kant leagă timpul cu sensibilitatea. În sistemul kantian, spaţiul şi timpul sunt forme de sensibilitate: primim informaţiile pe care ni le oferă obiectele ca ceva spaţiu-timp. Fără a fi ceva în sine, timpul şi spaţiul sunt doar forme, canale, filtre.

În prezent există diferite poziţii filozofice cu privire la timp. Gânditorii contemporani precum Martin Heidegger, Edmund Husserl, Henri Bergson, Giles Deleuze, Jacques Derrida sau Jean-Luc Marion au scris numeroase lucrări care abordează problema din punct de vedere filozofic.

Vremera atmosferică şi alte concepţii

Ştiinţa şi filozofia sunt disciplinele care au funcţionat cel mai mult în acelaşi timp, dar şi alte ramuri ale ştiinţelor meditează asupra problemei. Teologia, politica sau sociologia prezintă timpul din abordarea lor particulară.

În cele din urmă, putem aminti un alt sens al timpului, care este cel referitor la vreme: starea atmosferică într-un moment şi loc dat. Vremea depinde de factori precum presiunea atmosferică, temperatura, înnorarea, vântul şi umiditatea, printre altele.

Cugetări şi interpretări despre timp

Mulţi filozofi, literaţi, cercetători, oameni de ştiinţă sau experţi în anumite domenii şi-au exprimat părerea referitoare la abordarea şi explicarea dintr-un punct de vedere asupra acestei noţiuni controversate care este TIMPUL. Vom prezenta câteva dintre ele care par adevărate dintr-un anumit punct de vedere.

Filozoful Sf. Augustin a răspuns foarte sincer la întrebarea: Ce este timpul ?

„Dacă nimeni nu mă întreabă ce este timpul, ştiu; dacă mă întreabă şi vreau să explic, nu mai ştiu".

Această frază exprimă foarte bine confuzia pe care problema existenţei timpului a provocat-o întotdeauna în rândul filozofilor şi dificultatea lor de a defini în ce constă. Este o dezbatere nesfârşită care începe cu gânditorii din Grecia antică, conduşi de Platon şi Aristotel; continuă până în Evul Mediu timpuriu, când ideile augustiniene ies în evidenţă; atinge apogeul în secolul al XVIII-lea, odată cu dezacordul dintre poziţiile lui Newton şi Kant şi continuă până în zilele noastre.

„Ieri este istorie. Mâine este un mister. Azi este un dar. De aceea se numeşte 'prezent'". - Alice Morse Earle

Timpul este mişcare în sine, care se accelerează continuu în această perioadă. Totul în Univers este mişcare, prin urmare totul în Univers este o victimă a trecerii timpului.

Un mic text lăsat de Jacques Prevert spune: „Ziua abia a început şi deja este seară....să profităm la maximum de timpul rămas. Să încercăm să eliminăm 'după' sau 'o să fac după'. Pentru că aşteptând mai târziu, putem pierde cele mai bune momente, cele mai bune experienţe, cei mai buni prieteni etc. Momentul este acum”.

Oamenii trebuie să realizeze că momentul prezent este singurul timp real, pe care îl deţinem şi care constituie centrul acţiunilor noastre zilnice.

„Prezentul este acel moment din afara timpului care uneşte trecutul de viitor. În acest 'prezent' pot face apel la conştiinţă, pentru ca momentul să devină real. Trecutul şi viitorul sunt însă iluzii.” - Lev Tolstoi

Marea ştiinţă de a trăi fericit este să trăieşti în momentul prezent. Timpul este apreciat diferit în funcţie de tipurile de oameni şi de vârsta lor, ocupaţie, dezvoltare intelectuală, libertatea de a acţiona şi chiar în funcţie de diferitele societăţi sau ţări şi obiceiurile lor. Sensul timpului este influenţat de natura evenimentelor în sine, în care cineva este implicat.

Viaţa nu ar avea niciun sens dacă ar exista doar prezentul; fiinţa umană doreşte să existe un viitor pentru a se realiza pe deplin, deşi acest viitor este supus întâmplării, iar un trecut fără amintiri şi fără istorie ar face ca oamenii să nu aibă experienţă şi să nu existe viaţă.

„Dacă trăieşti prezentul, repari trecutul şi câştigi viitorul”. - Hector Malot

La final, o interpretare foarte realistă a TIMPULUI:

„Învaţă să te bucuri de fiecare moment al vieţii tale. Fii fericit acum. Nu aştepta ca ceva din exteriorul tău să te facă fericit în viitor. Gândeşte-te la cât de preţios este timpul pe care îl mai ai, fie că este la muncă sau cu familia ta. Fiecare minut trebuie să fie gustat şi savurat” - Earl Nightingale.