Curtea de Conturi: Acordarea plăţilor pentru fermierii din noile state membre ar trebui reanalizată

Curtea Europeană de Conturi a publicat primul său raport special cu privire la plăţile de sprijin pentru venituri acordat fermierilor din noile state membre, în care subliniază necesitatea unei reforme.

Reforma este necesară pentru a asigura utilizarea sprijinului pentru venituri în beneficiul fermierilor activi care efectuează activităţi agricole precise, cu caracter regulat. În special, entităţile publice care doar gestionează terenuri aflate în proprietatea statului şi care nu sunt angajate în activităţi agricole ar trebui excluse de la sprijinul acordat de UE pentru exploataţiile agricole. De asemenea, nu ar trebui să se efectueze plăţi pentru parcele neutilizate sau pentru terenuri destinate în principal unor activităţi cu caracter neagricol.

Schema de plată unică pe suprafaţă (Single Area Payment Scheme - SAPS) a fost concepută cu scopul de a permite statelor membre care au aderat la UE în 2004 şi în 2007 să sprijine veniturile fermierilor. În prezent, schema este aplicată în zece state membre ale UE, iar cheltuielile aferente s-au ridicat la 5 miliarde de euro în 2011. Raportul Curţii este axat pe beneficiarii politicii, pe aspectul privind eligibilitatea terenurilor şi pe contribuţia acestei scheme la îndeplinirea obiectivului de sprijinire a veniturilor fermierilor.

Concluzia generală a auditului a fost că implementarea schemei a generat o serie de elemente discutabile.

Astfel, definiţia beneficiarilor schemei este inadecvată, deoarece permite acordarea de sprijin unor beneficiari care nu desfăşoară nicio activitate agricolă sau care desfăşoară doar activităţi agricole neglijabile. Printre aceşti beneficiari se află, de exemplu, societăţi imobiliare, aeroporturi, asociaţii de vânători, cluburi de pescuit sau cluburi de schi.

În plus, în unele dintre ţările vizate, ajutorul SAPS a fost plătit în mod legal unor entităţi publice (venind astfel în sprijinul veniturilor acestora) care doar gestionează terenuri aflate în proprietatea statului, fără să fie angajate în activităţi agricole. În Ungaria, statul este cel mai mare beneficiar de plăţi în cadrul SAPS (14 milioane de euro în 2010 pentru 82.000 de hectare de terenuri).

Statele membre nu au identificat în mod fiabil suprafaţa totală agricolă eligibilă pentru sprijinul SAPS, această suprafaţă fiind însă acceptată de Comisie. Acest lucru a influenţat cuantumul ajutorului per hectar care s-a plătit fiecărui fermier în parte şi care a fost, uneori, mai mare sau mai mic decât ar fi trebuit să fie. Unele ţări au revizuit suprafeţele agricole totale fără o justificare corespunzătoare. Aceasta a permis statelor membre în cauză să utilizeze în integralitate pachetele lor financiare anuale;

În ciuda eforturilor depuse de statele membre vizate, s-a plătit ajutor pentru parcele pe care nu se desfăşura nicio activitate agricolă.

Totodată, în modul în care este conceput SAPS se regăsesc inerent elemente contradictorii, în sensul că, pe de o parte, SAPS are rolul de a sprijini veniturile fermierilor la nivel individual şi, pe de altă parte, repartiţia sprijinului SAPS către exploataţiile agricole este bazată pe suprafaţa parcelelor de teren aflate la dispoziţia fermierilor. De sprijinul SAPS beneficiază în principal fermele de mari dimensiuni: per ansamblu, 0,2 % din beneficiari au încasat, în total, 24 % din fondurile plătite (fiecare dintre aceşti fermieri primind o sumă de peste 100.000 de euro).

Chiar dacă SAPS a fost conceput ca un sistem tranzitoriu, majoritatea statelor membre nu s-au pregătit pentru introducerea (prevăzută a avea loc în 2014) a sistemului (bazat pe drepturi la plată) care este deja instituit în statele membre UE-15. Acest lucru poate avea drept rezultat, în viitor, întârzieri semnificative în efectuarea plăţilor către fermieri.

Curtea de Conturi recomandă o politică mai bine direcţionată şi orientată spre rezultate, prin care sprijinul pentru veniturile fermierilor să fie utilizat în beneficiul fermierilor activi care efectuează activităţi agricole precise, cu caracter regulat şi prin care entităţile publice să fie excluse de la sprijinul SAPS. Eligibilitatea pentru sprijin a terenurilor ar trebui definită mai clar şi ar trebui limitată la parcelele pe care trebuie să se efectueze activităţi agricole precise, cu caracter regulat. Ar trebui să se aibă în vedere obţinerea unei repartiţii mai echilibrate între fermieri a sprijinului, de exemplu prin stabilirea de limite maxime pentru plăţile individuale de valori ridicate sau prin luarea în considerare a circumstanţelor individuale ale exploataţiilor din diferitele regiuni. Comisia ar trebui să abordeze deficienţele structurale din sectorul agricol şi ar trebui să sprijine în mod activ statele membre şi să monitorizeze mai îndeaproape pregătirile lor vizând introducerea unei scheme viitoare bazate pe drepturi la plată.

Propunerile legislative ale Comisiei pentru politica agricolă comună de după 2013 nu tratează decât parţial observaţiile formulate de Curte. La dezbaterea şi adoptarea acestor propuneri, Parlamentul şi Consiliul ar putea să analizeze posibilitatea de a proceda la o revizuire a acestora luând în considerare recomandările formulate de Curtea Europeană de Conturi.