Cum visează orbii?

Singuratatea este mai strâns asociata cu calitatea relatiilor decat cu numarul lor, şi poate duce la somn agitat.
Singuratatea este mai strâns asociata cu calitatea relatiilor decat cu numarul lor, şi poate duce la somn agitat. (Photos.com)

Dacă visele noastre sunt o reflecţie a realităţii, cum visează atunci cineva care experimentează o realitate diferită?

Un nou studiu publicat în revista Sleep Medicine a analizat modul în care visează persoanele nevăzătoare. Pentru persoanele cu simţul vederii dezvoltat normal, visatul este în primul rând o activitate vizuală: îşi amintesc imagini. Dar pentru cei care nu au abilitatea de a vedea, atunci alte informaţii senzoriale - informaţii pe care aceste persoane se bazează cel mai mult - preiau conducerea.

Cercetătorii au analizat grupuri de oameni orbi din naştere (cu cecitate congenitală), oameni care au devenit orbi pe parcursul vieţii şi oameni care pot vedea normal. Imediat după ce au visat, subiecţii au fost rugaţi să descrie experienţele lor senzoriale - "Ce ai văzut?" "Ai gustat ceva?" -, precum şi modul în care s-au simţit din punct de vedere emoţional în vis cât şi dacă au existat tematici precum căderea sau posibilitatea de a zbura, de exemplu.

Printre participanţii orbi, cea mai mare parte a conţinutului viselor lor era constituită din lucruri pe care aceştia le-au auzit - 86% dintre ei au experimentat sunete şi voci. Oamenii de ştiinţă au afirmat că, cu cât o persoană a deţinut pentru o perioadă mai îndelungată în cursul vieţii sale abilitatea de a vedea, cu atât se regăsea mai mult conţinut vizual în visele sale. Orbii au experimentat, de asemenea, mai multe senzaţii tactile în visele lor, adică 70%, faţă de 45% din grupul celor cu simţul vizual normal. Cei orbi au avut şi o perioadă din vis când au folosit gustul sau mirosul. În ceea ce priveşte conţinutul emoţional şi tematic, toate grupurile au relatat rezultate similare.

Totuşi cei cu orbire congenitală au ieşit în evidenţă într-un anume fel: aceştia au avut mai multe coşmaruri decât restul. Ei au relatat de patru ori mai multe coşmaruri decât grupul celor care au orbit pe parcursul vieţii sau al celor cu vedere normală. Deci, din ce cauză aceştia par să aibă mai multe coşmaruri decât ceilalţi? Oamenii de ştiinţă nu sunt foarte siguri, dar au o teorie. Coşmarurile reprezintă una din modalităţile prin care creierul nostru procesează şi face faţă ameninţărilor care vizează siguranţa noastră. Nu ar trebui să fie o surpriză faptul că orbii tind să aibă coşmaruri despre lucruri cum ar fi faptul că îi loveşte o maşină, că se pierd, sau că îşi pierd câinele ghid. Cu toate acestea, este încă neclar dacă orbii resimt în general mai multă frică în timpul vieţii decât persoanele care văd.