Cum ni se vinde un tratat cu argumente geopolitice

Deşi Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii a fost practic absent de pe agenda publică din România, iar guvernul român nu a organizat consultările publice necesare şi nici dezbateri relevante cu părţile realmente interesate de acest acord, conferinţa de ieri a fost prezentată drept încununarea unei consultări naţionale pe tema TTIP de-a lungul căreia europarlamentarul Sorin Moisă a aflat poziţia stakeholder-ilor relevanţi. Problema este că au fost consultate doar întreprinderile mici şi mijlocii şi în general reprezentanţii mediului de afaceri, nu şi societatea civilă. Mai mult, preşedintele Consiliului de Export al României a negat că ar fi fost consultat în privinţa acordului de liber schimb.

Titlul conferinţei ”Vocea României” ridică din start semne de întrebare. Despre care voce este vorba dat fiind că societatea civilă, organizaţiile de mediu, reprezentanţii cetăţenilor şi consumatorilor nu au fost consultaţi? Europarlamentarul Sorin Moisă este vocea celor pro-TTIP, dar oare cât de reprezentativi sunt aceştia pentru întregul populaţiei din România? Şi ce consultare poate fi aceea care se adresează doar adepţilor TTIP şi nu ia în calcul şi argumentele criticilor şi îngrijorările populaţiei?

Conferinţa „TTIP: vocea României” s-a vrut a fi o mare demonstraţie a consensului asupra beneficiilor extraordinare pe care le vor avea România, Europa şi SUA ca urmare a acestuia. Ca nişte adevăraţi speakeri motivaţionali, plini de entuziasm şi de aplomb, europarlamentarul Sorin Moisă, comisarul european pentru Comerţ Cecilia Malmstrom şi ceilalţi vorbitori au încercat să convingă audienţa că TTIP va aduce bunăstare uriaşă tuturor, că nu vor scădea standardele, că firmele româneşti vor avea pieţe de desfacere în SUA, iar toate îngrijorările exprimate de critici sunt deplasate. Din păcate ei nu au venit cu cifre şi studii concrete care să demonstreze beneficiile Tratatului.

Argumentul geopolitic

Primul argument care a fost folosit pentru a convinge că este nevoie de TTIP a fost cel geopolitic. Ministrul de Externe Bogdan Aurescu a arătat că TTIP este foarte important pentru relaţia transatlantică şi vine în completarea relaţiei privilegiate pe care România o are cu SUA.

Anthony Luzzatto Gardner, ambasadorul SUA la UE, a exprimat ideea că fără acest parteneriat SUA şi Europa nu vor ţine piept concurenţei noilor puteri emergente precum China şi vor deveni irelevante în termeni mult mai clari: „fie vom conduce în ceea ce priveşte comerţul mondial, fie vom fi lăsaţi pe margine. Globalizarea este un fapt de viaţă. Fie o modelăm sau vom fi modelaţi de ea”. El a arătat că Tratatul de Comerţ Trans-Pacific (TPP) reprezintă 40% din PIB-ul global, iar Europa nu-şi permite să rămână în urmă. Şi comisarul european Cecilia Malmstrom a subliniat că vocea Americii şi a Europei riscă să devină mai slabă pe fundalul ascensiunii ţărilor în curs de dezvoltare precum China.

Oficialul american a pus lucrurile în cheia geopolitică clasică, afirmând că Rusia urăşte TTIP pentru că nu poate să ofere acelaşi lucru Europei. Moscova s-ar simţi lezată de faptul că astfel dependenţa statelor europene de gazul rusesc va fi diminuată, şi prin urmare principala armă a Kremlinului va pierde din importanţă.

Gardner nu s-a oprit aici şi a făcut aluzie la faptul că cei care se opun acordului de liber schimb cu SUA ar face jocurile ruşilor sau chiar ar fi plătiţi de Rusia. „Referitor la criticii care spun că TTIP este negociat într-un mod netransparent, pot să spun că transparenţa trebuie să fie o stradă cu două sensuri. ONG-urile critice la adresa Tratatului trebuie să spună şi ele de cine sunt finanţate şi pentru cine vorbesc”, a susţinut el.

Iluzoriile beneficii economice

Dincolo de argumentele geopolitice că TTIP va întări relaţia transatlantică, într-un context dominat de crize precum cea din Ucraina şi de o mare insecuritate la nivel internaţional, adepţii TTIP au încercat să ne convingă de extraordinarele beneficii economice şi comerciale care ar rezulta ca urmare a aprobării acestuia.

Toţi speaker-ii au vorbit despre creşterea economică şi numărul mare de locuri de muncă, dar nu au venit cu studii şi cifre concrete. Comisia Europeană a comandat un studiu la IFO Institut München. Experţii de acolo au calculat că TTIP va aduce o creştere economică de 0,5% în 10 ani, deci 0,05% pe an – un nivel atât de mic încât orice fluctuaţie a cursului de schimb poate neutraliza această creştere. Şi totuşi în cadrul conferinţei s-a discutat ca şi cum beneficiile ar fi enorme.

Un alt studiu realizat de Comisia Europeană estima că PIB-ul României ar putea creşte cu aproximativ 0,25% anual, odată ce acordul ar fi pus în aplicare pe deplin. Sorin Moisă a ţinut însă să asigure audienţa că beneficiile vor fi mult mai mari.

Nici comisarul european pentru comerţ Cecilia Malmstrom nu a venit cu cifre concrete privind beneficiile, ci a insistat pe IMM-urile româneşti de succes, precum o firmă din Buzău care vinde cireşe în New York, care odată cu aprobarea TTIP ar urma să aibă un acces mai uşor pe piaţa SUA, odată ce barierele tarifare şi birocratice vor fi ridicate. Ea a mai susţinut că unul din şapte locuri de muncă din Europa depinde de exporturi, iar acordul de liber schimb va duce la creşterea acestora. Pe aceeaşi linie, Gardner a arătat că acordurile de liber schimb cresc exporturile, iar firmele româneşti producătoare de pantofi sau ceramică, orientate către export, vor beneficia foarte mult de ridicarea barierelor vamale. În concluzie, IMM-urile româneşti ar urma să profite în sensul accesului mai uşor pe piaţa americană şi a reducerii birocraţiei.

Pe aceeaşi idee că TTIP este o oportunitate pentru România, Dumitru Costin, preşedintele Blocului Naţional Sindical, a susţinut că „acest proces se va întâmpla cu sau fără voia noastră”. Acordul ar reprezenta astfel „o etapă intermediară în globalizarea pieţelor la nivel global”.

Sindicalistul s-a arătat totuşi sceptic în legătură cu faptul că România va trage beneficii din TTIP, dar nu din cauza acestuia, ci pentru că nu are o viziune asupra comerţului şi a dezvoltării economice. „România este dependentă de trei pieţe comerciale mari – Germania, Italia, Franţa”, a afirmat Costin care a recunoscut că „nivelul schimburilor comerciale dintre SUA şi România este modest în ciuda parteneriatului strategic”.

Pe de altă parte, el a arătat că România are probleme structurale precum brain-drain-ul, îmbătrânirea populaţiei, vulnerabilităţile în sănătate şi educaţie, presiunea pe forţa de muncă, şi ar putea să fie unul dintre pierzătorii TTIP, pentru că este „ca un copil cu temele nefăcute”, neputând prin urmare să beneficieze de aşa zisele avantaje ale acestuia.

Costin s-a referit şi la problema Roşia Montană şi mecanismele ISDS, dar a ţinut să precizeze că statul român va trebui să plătească despăgubiri uriaşe din bugetul public către Gabriel Resources din vina sa „pentru că a fost slab şi corupt, nu din cauza TTIP”.

„Vocile pro-TTIP se vor vocea României şi caută să arate că toată lumea este de acord cu beneficiile acordului, că există un consens şi în societate, ceea ce este departe de adevăr.”

Punctele sensibile

Lobby-ul fervent şi entuziast pro-TTIP al tuturor speakerilor din panelul de deschidere a fost curmat însă repede de întrebările legate de punctele sensibile ale acordului. La acestea, vorbitorii au răspuns mult mai puţin convingător.

Comisarul european pentru comerţ Cecilia Malmstrom a declarat că standardele nu vor fi scăzute ca urmare a alinierii reglementărilor de mediu, din domeniul alimentar, din sănătatea publică şi piaţa muncii dintre America şi Europa, dar nu a precizat ce garanţii oferă Comisia Europeană în acest sens.

Totodată, în legătură cu mecanismele ISDS, care dau puterea companiilor să dea în judecată statele în tribunale de arbitraj pentru decizii şi politici ale acestora care le afectează profiturile, Malmstrom a recunoscut că acestea suferă de pe urma lipsei de încredere şi ca urmare sistemul va fi reformat sub forma „unei curţi europene de investiţii cu reguli clare şi posibilitate de apel”. Ea n-a răspuns însă la întrebarea de ce este nevoie de o justiţie paralelă pentru companii şi de ce acestea nu se pot adresa instanţelor naţionale deja existente.

Referitor la netransparenţa negocierilor pe TTIP, comisarul a afirmat că „există sute de documente care explică despre ce este vorba” şi website-uri despre TTIP şi că este şi misiunea guvernelor naţionale de a face dezbateri.

La rândul său, Chris Barton, director pentru afaceri externe, politici de comerţ şi controlul exporturilor din cadrul Departamentului pentru Afaceri şi Inovaţie al Regatului Unit, a susţinut că „dacă ar fi adevărat că sunt scăzute standardele şi eu m-aş fi opus. Temerile legate de TTIP sunt deplasate, iar acordul nu va submina securitatea alimentară şi nici nu va duce la pierderi de suveranitate. Nu vor scădea standardele muncii, nici cele de mediu şi nu vom fi obligaţi să mâncăm pui otrăviţi şi să conducem maşini proaste”.

În opinia sa, nici mecanismele ISDS nu ar fi o problemă pentru că guvernul britanic n-ar fi pierdut niciun proces până acum în tribunalele de arbitraj. Barton a continuat să apere TTIP cu argumente foarte subţiri, asigurând audienţa că „este cea mai transparentă negociere a unui tratat comercial. Toate guvernele şi Parlamentele naţionale vor putea să-l citească înainte de a fi aprobat. Temerile legate de lipsa de transparenţă şi de protecţia investitorilor sunt deplasate”. Ca şi alţi panelişti, el a pledat pentru accelerarea aprobării acordului, motivând că „fiecare zi de întârziere ne costă 500 de milioane de dolari”.

Ce spun criticii

Efuziunea pro-TTIP a fost întreruptă brusc, prea brusc pentru gustul organizatorilor, de o intervenţie a liderului Cartel Alfa, Bogdan Hossu. Acesta a comparat entuziasmul vorbitorilor pro-TTIP cu consensul din Congresele Partidului Comunist. Şi într-adevăr asta a fost atmosfera conferinţei. Vocile pro-TTIP se vor „vocea României” şi caută să arate că toată lumea este de acord cu beneficiile acordului, că există un consens şi în societate, ceea ce este departe de adevăr. Potrivit Fundaţiei Terra Mileniul III, România a reuşit să strângă cele 24.000 de semnături necesare pentru petiţia împotriva TTIP.

Bogdan Hossu a mai arătat că „anumite persoane decid în speranţa unor beneficii generale, dar majoritatea oamenilor plăteşte aşa cum s-a întâmplat şi în criza băncilor din zona euro”. El a mai susţinut că SUA şi Europa au standarde şi reglementări diferite în domeniul mediului şi pieţei muncii, menţionând că americanii nu au ratificat Protocolul de la Kyoto privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi nici unele Convenţii privind forţa de muncă. „SUA nu a semnat tratatul de la Kyoto. Costurile de producţie ale întreprinderilor europene din metalurgie, chimie, petrochimie vor fi mult mai mari decât cele din SUA. Suntem interesaţi ca standardul de sănătate-securitate în muncă să fie acceptat şi păstrat. SUA nu a ratificat nici pachetul de bază de Convenţii ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii legate de drepturile normale”, a precizat Hossu.

Liderul sindical s-a declarat preocupat de faptul că angajaţii vor avea de suferit deoarece necesitatea competitivităţii va duce la salarii mai mici. În plus, el a arătat că TTIP nu răspunde problemei vizelor. Românii nu pot călători fără vize în SUA, astfel că în opinia sa capacitatea lor de a fi competitivi pe piaţa americană este îngrădită.

La aceste probleme ridicate, Gardner a replicat sec că „sigur că există pierzători şi câştigători în comerţul liber. Iar costurile de producţie prea mari din Europa nu sunt vina TTIP, ci acesta ar putea fi soluţia pentru ele”.

La rândul său, preşedintele Consiliului de Export, a precizat că exportatorii nu au fost informaţi sau consultaţi de autorităţile române în legătură cu TTIP şi nu au dat niciun mandat guvernului pe această temă. Despre beneficiile TTIP pentru România, el s-a arătat reţinut, arătând că doar 2% din exporturile spre SUA vin din ţara noastră. „SUA încearcă să impună reguli care le vor fi favorabile. Pe noi nu ne interesează câştigurile la nivel macro ale Europei, ci cele ale naţiunii române”, a mai spus acesta.

În concluzie, am asistat la un amplu exerciţiu de lobby, în care un Tratat cu multe semne de întrebare ni se serveşte pe tavă ca fiind ceva infailibil şi inevitabil, îmbrăcat în argumente geopolitice, beneficii economice îndoielnice şi o prosperitate macro care nu se bazează pe studii concrete. Vocile entuziaste pro-TTIP nu sunt însă vocea României, câtă vreme promovează un regim al unanimităţii şi consensului pe care, după decenii în care ”statul" ne-a făcut "bine" cu forţa, vrem foarte mult să-l uităm.