Cum îţi poţi schimba numele

Cei care sunt nemulţumiţi de numele lor, ori că este ciudat, ridicol sau prea lung îşi pot lua un nume nou. Schimbarea numelui pe cale administrativă trebuie să aibă la bază un motiv temeinic, iar cererea trebuie să fie rezonabilă.

Astfel, toţi cei care doresc să îşi schimbe numele sau prenumele pot face acest lucru, dacă întrunesc unele condiţii impuse de lege şi au motive întemeiate pentru a solicita acest lucru. De asemenea trebuie să depună anumite documente la instituţiile publice care se ocupă de evidenţa persoanelor.

Cum îţi poţi schimba numele: Cereri întemeiate

- când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;

- când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte sa îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;

- când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte (de studii, livret militar, carte de muncă, etc);

- când persoana în cauză poartă un nume de familie de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc';

- când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere;

- când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor;

- când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regulă reunite;

- când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă;

- când soţii au convenit cu ocazia încheierii căsătoriei să poarte numele de familie reunite şi ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă, optând pentru numele de familie dobândit la naştere de către unul dintre ei ori să revină fiecare la numele avut anterior căsătoriei;

- când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, însă, întrucât nu a sesizat instanţa pentru încuviinţarea purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;

- când prenumele purtat este specific sexului opus;

- când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia;

- când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;

- când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere.

- când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere.

- când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere.

- când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare, cu consimţământul fostului soţ, dat în formă autentică;

- când părinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită să poarte numele de familie al acestuia;

- când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie;

- când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei.

Cum îţi poţi schimba numele: Ce documente sunt necesare

- copii legalizate de pe certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui;

- un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat, potrivit art. 10, extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an. Cererea de schimbare a numelui se publică, în extras, în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, prin grija şi pe cheltuiala solicitantului';

- consimţământul, dat în formă autentică, al celuilalt soţ, în cazul schimbării numelui de familie comun purtat în timpul căsătoriei;

- copie de pe decizia de aprobare a autorităţii tutelare, în situaţia în care părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui copiilor lor minori, precum şi atunci când cererea de schimbare a numelui este făcută, pentru minorii şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească, de către tutore;

- certificatele de cazier judiciar şi cazier fiscal ale solicitantului;

- orice alte acte pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale;

Potrivit O.G. nr. 41/2003, schimbarea numelui pe cale administrativă se face pe baza de cerere, care se va depune la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor aflat în subordinea consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul solicitantul sau la primăria unităţii administrativ-teritoriale unde domiciliază.

Cererea privind cetăţeanul român cu domiciliul în străinătate se depune la primăria ultimului domiciliu avut în România, iar dacă nu a avut vreodată domiciliul în România, la Primăria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti.

Totuşi, este bine de ştiut că orice persoană interesată poate face opoziţie la cererea de schimbare a numelui, în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial. Opoziţia se face în scris, motivat şi se depune la serviciul public în a cărui rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul persoana care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă.

Cum îţi poţi schimba numele: Soluţionarea cererii de schimbare a numelui

După depunerea cererii de schimbare a numelui, împreună cu actele necesare, serviciul public local trimite spre soluţionare dosarul serviciului public judeţean sau al municipiului Bucureşti. Apoi, în termen de 60 de zile de la primirea cererii, preşedintele consiliului judeţean sau primarul Capitalei aprobă sau respinge cererea de schimbare a numelui.

Dispoziţia prin care s-a admis schimbarea numelui se trimite, în copie, serviciului public la care a fost înregistrată cererea. Serviciul public va înştiinţa de îndată solicitantul, iar după depunerea de către acesta a dovezii de plată a taxei extrajudiciare de timbru prevăzute de lege, îi va elibera o copie de pe dispoziţia de admitere a schimbării numelui. Însă, dacă în 90 de zile de la data luării la cunoştinţă cel în cauză nu a depus dovada de plată a taxei extrajudiciare de timbru, serviciul public va restitui organului emitent copia de pe dispoziţia de admitere a schimbării numelui.

Dispoziţia de schimbare a numelui produce efecte juridice de la data înscrierii menţiunii corespunzătoare pe marginea actului de naştere. De la această dată, solicitantul va purta numai numele dobândit prin dispoziţia de schimbare a numelui.

Astfel, după înscrierea menţiunii corespunzătoare în actul de naştere, serviciul public transmite o comunicare cu privire la schimbarea numelui Direcţiei Generale de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, Direcţiei cazier judiciar, statistică şi evidenţe operative din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi Direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau, după caz, Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, de la locul de domiciliu al solicitantului.

În acelaşi timp, ordonanţa 41/2003 dă posibilitatea celui căruia i s-a respins cererea de schimbare a numelui de a face o nouă solicitare, dacă au intervenit noi motive ce pot fi invocate pentru schimbarea numelui. Dacă cererea de schimbare a fost respinsă în urma admiterii unei opoziţii, se poate face o nouă cerere, în cazul în care se solicită acelaşi nume, numai după încetarea cauzelor care au determinat admiterea opoziţiei.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.