Cum încearcă Rusia să profite de atentatele de la Paris

La summitul G20 de la Antalya, Putin a fost scos din izolare pe scena internaţională. Odată ce teroriştii au lovit în inima Europei, iar Franţa a declarat război Statului Islamic, preşedintele rus se prezintă ca partenerul inevitabil pentru a învinge ISIS. El a discutat cu Obama şi Cameron, care par dispuşi să reevalueze rolul Rusiei în Siria, chiar dacă până acum criticau faptul că Moscova îi bombardează mai mult pe rebelii anti-Assad decât pe terorişti.

Dat fiind că ruşii au ocupat spaţiul aerian din Siria şi au impus de facto o zonă de excludere aeriană, Occidentul pare condamnat să colaboreze cu Moscova, mai ales după atentate. Deocamdată această colaborare pare să nu includă ca monedă de schimb concesii privind ridicarea sancţiunilor economice impuse Rusiei din cauza anexării Crimeei şi a destabilizării Ucrainei. Liderii occidentali care s-au întâlnit în marja summitului G20 au fost de acord să prelungească sancţiunile cu şase luni, până în iulie anul viitor, a declarat pentru Reuters un diplomat european de rang înalt.

Realitatea este însă că Rusia nu a îndeplinit prevederile acordului Minsk II. În ciuda armistiţiului fragil, tot mai sunt ucişi soldaţi ucraineni de către rebeli, Rusia nu şi-a retras complet armamentul greu de pe linia frontului, iar OSCE nu are încă acces total în zona de frontieră.

Judy Dempsey, cercetătoare la Carnegie Europe, avertizează că liderii UE trebuie să separe politica lor pe Ucraina de atentatele teroriste şi criza refugiaţilor şi le cere să nu vândă viitorul acestei ţări pentru o cooperare anti-teroristă cu Rusia. În opinia ei, rolul Angela Merkel va fi crucial în acest sens, deoarece cancelarul german a fost cea care a determinat cele 27 de state membre UE să impună sancţiunile economice Rusiei şi care cere în continuarea implementarea completă a acordurilor de la Minsk.

După cum scriam într-un articol recent Merkel este însă acum între ciocan şi nicovală în criza refugiaţilor, iar situaţia din Ucraina a cam ieşit de pe agendă. Poziţia ei este tot mai şubredă atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, unde politica ei de gestionare a crizei refugiaţilor este contestată de ţări precum Ungaria şi Slovacia, care s-au opus nu doar cotelor obligatorii de refugiaţi, ci şi prelungirii sancţiunilor la adresa Rusiei. Orban a criticat-o vehement pe Merkel pentru pătrunderea necontrolată a fluxurilor migratorii în Europa, iar pe 16 noiembrie Parlamentul ungar a adoptat o lege care intră în contradicţie cu decizia UE de a impune cote obligatorii pentru refugiaţii relocaţi pentru toate statele membre. La fel şi Polonia a anunţat că nu va mai primi refugiaţi, fără garanţii de securitate, pe fondul atentatelor de la Paris.

Ca de obicei, Rusia va încerca o strategie de divide et impera, folosindu-se de conflictele deja existente în UE în legătură cu gestionarea crizei refugiaţilor, pentru a obţine ridicarea sancţiunilor. Dacă Europa va ceda, îşi va pierde una dintre puţinele pârghii de presiune care s-au dovedit eficiente în relaţia cu Rusia şi va reveni la un status quo ante dezastruos pentru întreaga Europa, care va fi şi mai vulnerabilă faţă de Rusia.

Cheia franceză

După ce preşedintele Francois Hollande a anunţat că vrea formarea unei coaliţii internaţionale împotriva Statului Islamic, la care să participe şi SUA şi Rusia, Moscova şi-a schimbat jocul. Dacă până nu demult nu voia să recunoască că un avion de pasageri rusesc a fost doborât de ISIS în Egipt, pentru a menţine teoria de consum intern că Rusia nu este implicată militar în Siria şi deci nu vor fi victime, Kremlinul a recunoscut acum că a fost vorba despre un atentat terorist. Mai mult, Putin a cerut forţelor armate ruse să se coordoneze ”ca aliaţi” cu cele franceze în Siria.

Rusia va încerca o strategie de divide et impera, folosindu-se de diviziunile deja existente în UE, legate de criza refugiaţilor şi alimentate de atentate, pentru a obţine ridicarea sancţiunilor.

În plus, Moscova a mai făcut un gest de bunăvoinţă către Occident pentru a acredita ideea că este parte a soluţiei – s-a oferit să eşaloneze datoria de 3 miliarde a Ucrainei, pe care o ameninţa iniţial cu scadenţa la începutul lunii decembrie, cu câte un miliard pe an în perioada 2016-2018. Pentru a arăta că este un partener de încredere, Rusia a început marţea trecută să-şi intensifice şi raidurile aeriene împotriva ISIS, încercând să facă uitat faptul că 80% din bombardamentele sale de până acum vizau forţele de opoziţie anti-Bashar al Assad.

Totuşi, după cum nota foarte bine revista ”The Economist”, parteneriatul dintre Rusia şi Occident cere încredere, iar faptul că cele două părţi au acum un duşman comun, Statul Islamic, nu va pune automat capăt neîncrederii şi animozităţilor. Regimul Putin este dependent de retorica anti-occidentală pentru a-şi legitima intervenţiile militare externe şi pentru a-şi justifica eşecurile economice. Media controlată din Rusia a prezentat atentatele teroriste de la Paris ca pe un efect al politicii greşite a coaliţiei conduse de americani în Siria şi în general a politicii eşuate a Occidentului în Orientul Mijlociu.

Pe de altă parte, mai există şi alte obstacole serioase în calea colaborării Occidentului cu Rusia în Siria. Moscova continuă să-l susţină pe Bashar al-Assad, în timp ce SUA, Franţa şi alte state occidentale ştiu că dacă acesta va fi menţinut la putere, ISIS nu va putea fi învins, ba dimpotrivă va fi întărit de faptul că sunniţii anti-Assad se vor alătura Statului Islamic. În plus, acordul de la Viena referitor la o tranziţie în Siria este foarte vag în privinţa rolului pe care actualul preşedinte sirian ar urma sa-l joace în această ecuaţie.

Revenind la apropierea dintre Franţa şi Rusia, şi aici sunt probleme. Oficiali ruşi au criticat vinerea trecută loviturile aeriene franceze împotriva unor instalaţii petroliere ale ISIL din Siria pe motiv că ar fi ilegale. Ilya Rogachev, oficial din MAE rus, a criticat faptul că francezii n-au cerut aprobarea guvernului sirian pentru aceste raiduri, relatează Reuters. De partea cealaltă, purtătorul de cuvânt al MAE francez Romain Nadal a declarat că ”raidurile franceze împotriva instalaţiilor petroliere controlate de Statul Islamic sunt parte dintr-o autoapărare legitimă şi reprezintă un răspuns necesar şi proporţional la atacurile Daesh din Europa”.

În ciuda acestor neînţelegeri, Jean-Vincent Brisset, general de brigadă al aviaţiei franceze şi director de cercetare la Internaţional Relations and Strategy Institute (IRIS), a avertizat pentru France 24 că ”există o lipsă de consistenţă în politica franceză şi nu ştim unde va duce. Am urmat o cale de la anexarea Crimeei şi vânzarea navelor Mistral, dar acum Franţa face opusul a ce a făcut în trecut. Putem colabora cu Rusia în ceea ce priveşte informaţiile şi aprovizionarea, dar să mergem dincolo de asta ar fi dificil din punct de vedere politic şi complicat din punct de vedere tehnic”.

Rămâne de văzut ce concesii îi va face Francois Hollande lui Putin la întâlnirea de joi de la Moscova.