Cum i-au trădat americanii pe kurzi în Siria

Armata turcă luptă acum împotriva miliţiei kurde YPG, cel mai important aliat al SUA în lupta cu Statul Islamic, care a reuşit să recucerească în 2015 oraşul Kobane. Practic un aliat al americanilor, miliţiile kurde care lucrează cu Pentagonul, sunt atacate de un alt aliat al acestora, miliţiile siriene susţinute de Turcia şi ajutate de CIA, iar Washingtonul este neputincios.

Pentagonul a declarat că ”aceste ciocniri în teritorii în care Statul Islamic nu este activ ni se par inacceptabile şi ne îngrijorează foarte tare. SUA nu au fost implicate în aceste activităţi, care nu au fost convenite cu forţele americane şi pe care nu le susţinem”. Aceasta este cea mai clară manifestare a falimentului total al politicii administraţiei Obama în regiune.

În cazul activităţilor despre care vorbeşte Departamentul Apărării este vorba despre raidurile aeriene şi de artilerie ale armatei turce asupra poziţiilor miliţiilor kurde la sud de oraşul Jarabulus, iar ciocnirile sunt lupte între miliţiile susţinute de Turcia şi YPG. În acest conflict, kurzii au fost lăsaţi de izbelişte de americani, chiar dacă aceştia nu recunosc asta. Mai mult, ei riscă să fie striviţi între două fronturi în oraşul Manbij, pentru ca la nord au armata turcă şi aliaţii ei, iar la sud luptătorii Statului Islamic.

Obiectivele Turciei

Oficial Turcia a pornit operaţiunea ”scut de protecţie Eufrat” împotriva teroriştilor ISIS, dar scopul real este alungarea kurzilor de pe teritoriile eliberate de jihadişti, împingerea lor înapoi la est de râul Eufrat şi împiedicarea lor să-şi formeze un stat propriu. Ankara se teme că apariţia unui stat kurd în nordul Siriei îi va încuraja şi pe kurzii din Turcia în lupta lor pentru autonomie.

Premierul adjunct turc Numan Kurtulmuş a declarat că unul dintre obiectivele principale ale operaţiunii este de a împiedica crearea unui coridor controlat de YPG, care să se întindă din Irak până la Mediterana. În plus, Turcia a fost deranjată de faptul că YPG a refuzat să părăsească oraşul Manbij după ce a alungat ISIS de acolo.

Marele câştigător al ofensivei turce este însă Statul Islamic, pentru că aceasta slăbeşte YPG, cel mai puternic adversar al său, iar SUA arată din nou că nu sunt capabile să-şi apere aliaţii în zonă.

În schimb, americanii pierd şi ei din lăsarea de izbelişte a kurzilor pentru că atacaţi de miliţiile susţinute de Turcia şi abandonaţi de SUA, aceştia nu vor mai fi motivaţi să avanseze către Rakka, fieful ISIS din Siria, într-o ofensivă terestră, susţinută şi de forţe speciale americane. De ce s-ar duce kurzii să lupte pentru SUA, dacă sunt bombardaţi de aliatul acestora, Turcia? Mai ales după ce vicepreşedintele american Joe Biden i-a ameninţat că vor pierde suportul american dacă nu se retrag dincolo de Eufrat şi a afirmat răspicat că SUA nu vor accepta o entitate kurdă la graniţa turcă.

Marele câştigător al ofensivei turce este Statul Islamic pentru ca aceasta slăbeşte YPG, cel mai puternic adversar al său.

Secretarul de stat american John Kerry minimaliza chiar cooperarea cu miliţiile kurde, spunând că ”a existat un angajament limitat, după cum toată lumea ştie, cu o componentă de luptători kurzi, dar am cooperat foarte îndeaproape cu Turcia şi le-am explicat până unde merge acest angajament”. Cu alte cuvinte, americanii nu mai vor să-i supere pe turci şi mai mult, tensiunile legate de refuzul de a-l extrăda pe predicatorul Gulen şi de puciul eşuat fiind deja foarte mari.

Jocul Rusiei

Pe de altă parte, ca de obicei Rusia joacă la două capete. În timp ce americanii spun că nu susţin o ”iniţiativă independentă kurdă” - cu alte cuvinte un stat kurd - deşi a reluat legăturile cu Ankara, Moscova susţine includerea kurzilor în discuţiile legate de viitorul Siriei.

Ministrul de Externe rus Serghei Lavrov a declarat: ”kurzii trebuie să fie reprezentaţi în discuţiile legate de viitorul Siriei şi să rămână parte a statului sirian”. Rusia şi-a reîncălzit relaţia cu Turcia şi acum profită de dorinţa Ankarei de a-i bloca pe kurzi pentru a-i întări poziţia aliatului său, Bashar al Assad.

Deja Turcia nu mai vorbeşte despre necesitatea înlăturării de la putere a preşedintelui sirian. Mai mult, premierul Yildirim a insistat că integritatea teritorială a Siriei trebuie respectată, placă pe care o auzim adesea de la ruşi, iar între Turcia şi Siria au avut loc discuţii secrete la nivel de servicii secrete, potrivit unui fost şef al spionajului turcesc, despre perspectivele refacerii relaţiilor. În acest context, Erdogan ar putea lua în calcul o schimbare de politică şi o coordonare a acţiunilor sale din Siria cu Rusia, în speranţa că aceasta va renunţa la parteneriatul cu Unităţile de Protecţie ale poporului (YPG), braţul armat al Partidului sirian kurd al unităţii democratice (PYD), şi că Moscova îl va ajuta să-i împingă pe kurzi cât mai departe de graniţa siriano-turcă.

În concluzie, kurzii sunt lăsaţi de izbelişte, Rusia profită pentru a-şi avansa interesele proprii, dar cel mai tare este şubrezită credibilitatea politicii americane în regiune.