Austria: Ascensiunea extremei drepte şi pedepsirea partidelor mari

Este pentru prima oară când nici social-democraţii de la SPÖ şi nici conservatorii de la ÖVP nu dau preşedintele, iar în turul doi intră un candidat al partidului extremist de dreapta (FPÖ), Norbert Hofer, care a obţinut 35,5% din voturi şi un ecologist, Alexander Van der Bellen, care a luat 21,43% din voturi. A fost un cartonaş roşu arătat de alegători unei elite politice care s-a emancipat de aşteptările acestora, bazându-se pe un comod status-quo.

Sigur, criza refugiaţilor, în care Austria a reprezentat un fel de anticameră pentru migranţii care voiau să ajungă în Germania, a fost una dintre principalele teme pe care populiştii extremişti au ştiut să le exploateze, alimentând teama populaţiei, mai ales după agresiunile sexuale din Koln. Partidul Libertăţii (FPÖ) a făcut acelaşi joc ca Alternative fuer Deutschland în Germania, punând presiune pe liderii Marii Coaliţii de la Viena prin incitarea împotriva refugiaţilor. Sloganul lui Hofer în campanie a fost ”Österreich zuerst! Mai întâi Austria" şi el a insistat pe faptul că Islamul nu are ce căuta în această ţară.

Viraj radical în criza refugiaţilor

Cancelarul social-democrat Werner Faymann, care a fost forţat să demisioneze după primul tur al prezidenţialelor ca urmare a rezultatului dezastruos, s-a transformat peste noapte din aliatul de bază al politicii porţilor deschise a lui Merkel, la începutul crizei refugiaţilor, într-un adversar al acesteia în încercarea disperată de a bloca ascensiunea extremiştilor. Virajul brusc cu introducerea controalelor la frontieră şi faptul că a intrat în conflict cu mai multe ţări sudice şi l-a înfruntat pe cancelarul german nu au avut însă efectul scontat.

Nici faptul că Austria şi-a stabilit un număr limită de refugiaţi pe care urmează să-i preia anual şi a respins noi cote obligatorii nu a reuşit să înlăture problema de credibilitate a guvernării şi percepţia că aceasta nu are soluţii eficiente pentru gestionarea crizei. Din această perspectivă alegerile din Austria sunt un semnal îngrijorător şi pentru Germania, unde partidele care formează Marea Coaliţie, CDU şi SPD, scad în sondaje, iar la recentele alegeri pentru trei Landuri partidul populist de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a reuşit să le încurce socotelile şi continua să crească.

În ambele cazuri, mainstreamul nu a ştiut cum să gestioneze problema extremiştilor populişti şi a încercat să-i ignore pur si simplu, nu să le contracareze ideile, ceea ce a fost, în mod evident, o greşeală. Acum, politicienii germani se uită cu îngrijorare la evoluţiile din Austria, sperând ca acestea să nu se repete în ţara lor. Secretul ar fi să nu existe o Mare Coaliţie timp de decenii ca în ţara vecină, a susţinut un parlamentar CDU.

Respingerea sistemului corupt

Votul de protest de la prezidenţialele din Austria nu poate fi explicat însă doar prin prisma crizei refugiaţilor. El a arătat o saţietate totală a alegătorilor faţă de un establishment autosuficient, clientelist şi corupt, care-şi sfidează guvernanţii, considerând că aceştia nu au alternativă la el.

”Atât candidatul ÖVP, cât şi cel al Partidului Social-Democrat SPÖ, au fost selectaţi mai degrabă prin înţelegeri în interiorul partidelor pentru a uni anumite facţiuni, decât pe criteriul de a fi nişte figuri populare şi credibile. De la turma electorală – Stimmvieh - se aştepta să voteze cu candidatul stabilit de partid, indiferent de performanţele acestuia ca politician”, explică Günther Gressel într-o analiză publicată de think-tank-ul ECFR.

Criza refugiaţilor a fost una dintre principalele teme pe care populiştii extremişti au ştiut să le exploateze, alimentând teama populaţiei, mai ales după agresiunile sexuale din Koln. Partidul Libertăţii (FPÖ) a făcut acelaşi joc ca Alternative fuer Deutschland în Germania, punând presiune pe liderii Marii Coaliţii de la Viena prin incitarea populaţiei împotriva refugiaţilor.

Mai mult, expertul arată cât de puternică este politizarea în sistemul bugetar austriac: ”pentru a ajunge în orice job din sectorul public (medici, profesori) trebuie să fii conservator sau socialist/social-democrat). Partidele politice sunt conduse ca nişte business venture-uri”.

Prin votarea partidului condus odinioară de Jörg Haider, austriecii şi-au exprimat respingerea faţă de un astfel de sistem care-i sfidează. Ei au transmis un mesaj clar partidelor mari că dominaţia lor nu este garantată pentru totdeauna. Asta nu înseamnă că toţi care au votat pentru Hofer au făcut-o din convingere sau au fost captaţi total de propaganda anti-migraţie a partidului şi de ideile acestuia. Dat fiind că preşedintele are un rol mai degrabă decorativ în Austria, în timp ce cancelarul are cea mai multă putere, se poate spune că austriecii şi-au permis luxul de a sancţiona drastic partidele mari aflate la putere în primul tur pentru că riscurile sunt mici.

În turul al doilea însă s-ar putea ca ei să nu aleagă să dea victoria candidatului extremei drepte dat fiind că Hofer şi-a declarat clar intenţia de a uza de dreptul de a dizolva parlamentul şi de a convoca alegeri anticipate. Acestea ar aduce la putere FPÖ şi l-ar propulsa pe liderul acestuia Heinz Christian Strache în postul de cancelar, ţinta adevărată a partidului.

Vom vedea astăzi cât de departe sunt dispuşi să meargă alegătorii împotriva establishmentului. Deocamdată constatăm că dacă înainte de primul tur Hofer şi-a ales cu grijă cuvintele şi a evitat orice comentarii extremiste şi radicale, câştigând astfel în credibilitate, în cadrul primei dezbateri televizate, nemoderate (!) cu contracandidatul său ecologist Alexander van der Bellen, acesta s-a dezlănţuit în atacuri şi a coborât nivelul foarte mult, fapt care ar putea fi sancţionat de electorat.

Mai trebuie subliniat că partidul extremist a reuşit să rupă din bazinul electoral tradiţional al stângii, muncitorii, aşa cum a făcut şi Marine Le Pen în Franţa. Pentru a câştiga preşedinţia, Hofer trebuie să atragă însă şi din voturile conservatorilor moderaţi care au votat în proporţie de 19% pentru candidatul independent Irmgard Griss, o fostă judecătoare, şi din alegătorii conservatorilor de la ÖVP.

El declară că dacă va fi ales va fi un preşedinte jucător, atacă vehement controversatul Parteneriat Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP) pe care UE şi SUA îl negociază în prezent şi care este foarte nepopular în Austria. Pe de altă parte, tot Hofer propunea expulzarea tuturor străinilor din Austria.

Rămâne de văzut până unde va merge votul de protest al austriecilor astăzi. Cert este că partidele mari (aşa numitele Volksparteien) sunt într-un declin accelerat şi vor privi finala prezidenţială la televizor.