Cum a scris istorie Casa Faberge în „La Belle Epoque” (I)

Acest nume ilustru care a creat istorie în lumea bijuteriilor şi a artelor decorative provine dintr-o familie de protestanţi, care, ca mulţi alţii, s-a văzut obligată să fugă din Franţa în anul 1685, data revocării Decretului de la Nantes, această schimbare fiind originea unui exod masiv de protestanţi francezi, ce şi-au găsit refugiul în Anglia, Elveţia, Germania şi în Ţările de Jos.

Familia Fabri a ales Germania, unde şi-a transformat numele în Fabriger. În anul 1800, un anume Pierre Faberge, descendent din acea familie de protestanţi exilaţi, se instalează în Pernau, unde adoptă naţionalitatea rusă. Fiul său Gustave iniţiază dinastia bijuteriilor Faberge începând cu 1842, dată la care se instalează cu propriul său magazin în strada Balşaya Morskaya din Sankt Petersburg, după ce lucrase mult timp pentru celebra Casă Keibel.

Gustav se va retrage la Dresda în 1860 lăsând afacerea în mâna directorului şi asociatului său, Peter Hiskias Pendin, urmând ca 10 ani mai târziu, conducerea Casei să fie preluată de descendentul Pierre Carl Faberge.

Începând din acest moment, enormul succes al Casei Faberge se datorează talentului lui Carl, ce reuneşte bijuteria, designul artistic şi utilitatea într-o minunată combinaţie pe care el o numea „Obiect fantezie”. Aceste obiecte - fantezie posedă somptuozitatea şi măreţia ce corespund noilor exigenţe ale unei societăţi opulente ajunsă în vârful prosperităţii industriale europene.

Ceea ce caracterizează opera lui Faberge, aflată sub zodia de originalitate caracteristică marilor creatori, este dispreţul pentru uşurinţa ostentaţiei oferită de diamante şi alte pietre de mare preţ, pe care le substituie cu mici rozete de briliante şi pietre semipreţioase armonizate cu emailuri de culori neobişnuite şi diferite tonalităţi de aur. Această noutate în alegerea materialelor, alături de o rară calitate a preciziei, conferă obiectelor Faberge nu numai acest soi de extravaganţă ce impresionează la prima vedere, dar şi o delicateţe şi un rafinament ce fac ca doar o examinare minuţioasă a piesei să poată permite aprecierea ei la justa sa valoare. Această „calitate Faberge” specială iese în evidenţă la obiectele de folosinţă cu întrebuinţări diverse precum tabacherele, flacoanele de parfum, bombonierele, obiectele de scris etc.

În acea societate, în care plutea o „spumă” minunată de supermilionari şi de bon vivants, rafinata elită a Belle Epoque, numele de Faberge s-a transformat în sinonimul unui anume stil de viaţă, elegant şi sofisticat. Nimeni nu era complet chic dacă nu putea să devină un client Faberge.

Pentru a satisface o cerinţă foarte mare, Faberge a trebuit să apeleze la toate elementele imaginaţiei sale şi s-a decis să îmbogăţească paleta de emailuri, odată experimentate toate formele posibile în stilul său particular. Anumite culori de emailuri lansate de Faberge ca noutăţi absolute au provocat pasiuni entuziaste, ca emailul roşu zmeuriu, ce s-a transformat în culoarea preferată a societăţii londoneze sau rozul opalescent, ce strălucea în eleganţa pariziană. În multe ocazii, un necessaire sau o pudrieră Faberge servea ca punct de plecare pentru a confecţiona un costum de bal din materiale în aceleaşi jocuri de culori. Pe de altă parte Faberge a ştiut să-şi adapteze stilul somptuos la tehnologia avansată a epocii sale. Un exemplu este imensa piaţă ce s-a creat odată cu fabricarea ramelor de fotografii sau a preţioaselor sonerii ce substituiau celebrul clopoţel folosit pentru a chema servitorii.

Faberge producea obiectele sale după un design propriu, dar făcea şi anumite piese personalizate la cererea clientului. De exemplu, copiile tezaurului scris al contelui Sergio Stroganoff, preşedintele Societăţii Imperiale de Arheologie, diverse articole în albastru şi galben, cât şi în culori asortate cu caii lui Leopold de Rothschild, sau o serie de broşe ce reprezintă coroana rusă, desenate chiar de ţarina Alexandra Feodorovna, pentru a le oferi cadou doamnelor de companie, în onoarea naşterii moştenitorului la tron, în 1904. Un alt talent al lui Faberge era cel de a cunoaşte şi interpreta dorinţele clientului său şi a transforma această dorinţă în realitate, datorită inspiraţiei sale artistice şi a variatelor sale tehnici pe care le aplica. Aceasta este poate raţiunea principală, pentru care Faberge s-a transformat într-un maestru ce reflectă cel mai bine gustul epocii sale.

Casa Faberge din elegantul bulevard Balşaya Morskaya nu reprezenta doar o atracţie specială pentru înalta societate rusă, ci şi pentru clienţii din toată lumea, care veneau în pelerinaj la Sankt Petersburg pentru a admira ultimele creaţii expuse în saloanele firmei.

Urmăriţi rubrica noastră de Cultură/Turism pentru a afla din articolele următoare detalii despre stilul original Faberge, povestea ouălor Faberge dar şi despre care sunt tipurile de falsuri Faberge întâlnite.