Spectaculoasa istorie a parfumului (II)

Femeile adoră aromele, frumosul, vestimentaţia, lumea ce le înconjoară, într-un cuvânt adoră viaţa cu lucrurile frumoase care le împodobesc, care le fac să strălucească, dându-le o altă înfăţişare, poate mai atrăgătoare sau mai surprinzătoare pentru cei din jur. Parfumurile, bijuteriile şi vestimentaţia reprezintă pentru femei cele trei dorinţe pe care vor încerca din răsputeri să şi le îndeplinească, deoarece acestea le înfrumuseţează, le schimbă personalitatea sau le-o accentuează, ajutându-le să aibă o prezenţă încântătoare în orice împrejurare.

Printre notele celui mai celebru parfum din lume - CHANEL NO.5, în total 80 la număr, pe lângă compuşii de sinteză (aldehidele), care reprezintă inovaţia acestui parfum, se află extracte de ylang-ylang, iasomie, neroli, trandafir, lemn de santal, vetiver, boabe de tonka şi vanilie. Alături de aceste esenţe, alte 3.000 stau la dispoziţia parfumierilor care creează aromele adorate de milioane de femei.

Când alegi un parfum, ar trebui să trăieşti o poveste de dragoste la prima mirosire, să-ţi urmezi instinctul şi să nu asculţi de nimeni, spune Octavian Coifan, parfumier român care lucrează şi trăieşte la Paris. Trebuie să experimentezi, pentru că nu există parfumul ideal, ci doar cel ce te defineşte într-un anume moment al zilei, într-un anotimp sau într-o perioadă a vieţii. Acest parfumier care a studiat în Franţa, afirma că o femeie trebuie să aibă cel puţin cinci parfumuri, pentru că astăzi suntem oameni complecşi, precum societatea în care trăim. Parfumurile trebuie să fie simple, să-ţi placă şi să te facă să te simţi bine, dar este bine să avem şi parfumuri pentru a seduce, şi altele pentru a şoca uneori pe cei din jur: „din când în când, să poarte şi un parfum considerat o mică nebunie, pe care în mod uzual nu l-ar purta”.

Să vedem ce reguli ar trebui să respectăm în alegerea unui parfum. În primul rând, nu trebuie testate mai mult de cinci parfumuri în aceeaşi zi. Parfumul se încearcă pe cartonaşe speciale, care se ţin câteva zile acasă, pentru a le mai putea mirosi şi abia apoi le încercăm pe piele. Se recomandă şi legarea unor momente importante din viaţă de un anumit parfum. Când naşti un copil, sau începi o nouă poveste de dragoste, şi în acelaşi timp îţi schimbi parfumul, vei putea „retrăi” perioada peste ani de zile simţind mirosul respectiv.

Când parfumierii îşi aleg din miile de ingrediente existente pe piaţă, fac sute de combinaţii şi formule, compunând un parfum ca pe o operă de artă, la care pot lucra minimum şase luni de zile. Deci în spatele unei alegeri bazate pe instinct, pot sta luni de zile de muncă. Procesul de creaţie a unui parfum de succes pleacă în general de la un concept, deşi 80% din succesul parfumului se datorează acţiunilor de marketing şi publicitate. Marketing-ul nu poate crea propriu-zis un parfum, ci doar universul din jurul lui.

Un concept de tipul „femeie modernă, volubilă, sofisticată, ce îi place verdele, primăvara, etc” nu înseamnă nimic din punct de vedere olfactiv. Parfumul este strict opera parfumierului, singurul capabil să interpreteze aceste date. Conceptul este creat de brandul care lansează parfumul, dar mirosul este opera parfumierilor, care sunt doar câteva sute în întreaga lume, şi lucrează pentru giganţii globali – IFF, GIVAUDAN, FIRMENICH, TAKASAGO şi SYMRISE -societăţi specializate în fabricarea de ingrediente, crearea de parfumuri şi producerea lor, care dirijează piaţa globală, sau pentru alte societăţi mai mici. Ei dispun de peste 3.000 de ingrediente din care compun un parfum. Parfumierul încearcă de fiecare dată să fie original, să pună în acord ingrediente care nu s-au întâlnit niciodată, şi să facă parfumuri care să placă, pentru a fi purtate de mii, sau chiar milioane de femei din întreaga lume.

Parfumurile create în acest secol nu imită natura deoarece 80% din ingrediente sunt de sinteză şi numai 20% sunt naturale. Materiile prime naturale - iasomie, trandafir, santal, lemn de trandafir, etc. - sunt obţinute prin distilare, extracţie sau alte tehnici. Elementele de sinteză se folosesc din sec. XIX, pornind de la analiza materiilor prime naturale - flori, rădăcini, fructe, lemn - dar ele au adus şi note noi. Ceea ce caută fiecare parfumier este să creeze ceva ce nu s-a mai simţit înainte, dar ingredientele sunt greu de „domesticit” şi se comportă uneori surprinzător. Într-un parfum intră cam patru sau şase acorduri (esenţe) principale, care compun un fel de corp compoziţional în jurul căruia se creează mirosul.

Anual pe piaţă se lansează peste 400 de parfumuri noi, comparativ cu anii ‘80, când apăreau cam 30 de parfumuri. De aceea foarte puţine au parte de succes mai mult de cinci ani, şi doar marile hituri ajung la zeci de ani de viaţă. Parfumurile legendare se vând însă decenii întregi. CHANEL NO.5, lansat în 1921, este la ora actuală cel mai cunoscut parfum din lume, iar compania estimează că o sticluţă se vinde la fiecare 55 de secunde undeva în lume. Dar cu cât un parfum este mai vechi pe piaţă, cu atât formula sa este mai diferită faţă de cea originală. În timp tehnicile de producere a ingredientelor naturale se schimbă, materiile prime evoluează, unele ingrediente nu mai sunt produse, pentru că nu mai sunt rentabile, iar reglementările europene, impun noi reguli producătorilor de parfumuri şi cosmetice.

Numărul de creaţii originale, care se pot obţine din miile de ingrediente existente, este infinit, dar cu toate acestea din sutele de produse noi ce apar, cam 80% se aseamănă între ele, sau sunt pe acelaşi model. Acum intervine marketingul, dorinţa de a plăcea unui număr cât mai mare de persoane.

Există însă şi companii care urmează o altă logică - cea a parfumeriei de nişă. Conceptul apare la începutul anilor ‘80 cu două mărci: Annick Goutal şi Artisan Parfumeur, ce au dorit să promoveze mirosuri create în jurul notelor speciale, care să se opună produselor create pentru milioane de consumatori. Succesul apare în anii ‘90 şi aduce pe piaţă parfumuri produse într-o cantitate destul de mică, cu o importanţă mare acordată mirosului. Cele mai bune linii de parfumuri de nişă la ora actuală sunt: Chanel Exclusives, Frederic Malle, Serge Lutens, Hermesessence, Kilian şi Tom Ford Private Blend, care aduc note spectaculoase şi fie că plac sau nu, provoacă o emoţie şi un şoc estetic.

Parfumurile de nişă au intrat pe piaţa din România în 2007, prin doamna Madeleine Florescu, care a deschis prima parfumerie de lux din Capitală - Madison. Lucrând 13 ani în industria de cosmetice de lux în America, ea a decis să intre pe o piaţă virgină. Fondatoarea magazinului spune că vinde în România „parfumerie artizanală”, case de parfumuri care creează independent de brand, fără nici un scop comercial. Madison se adresează celor cu venituri peste medie, deoarece preţul unei ape de toaletă este de 100 de euro, iar o esenţă de parfum poate costa peste 3.000 de euro. Vânzările de la Madison, cât şi de la magazinele de profil, dovedesc că femeile din România preferă în general parfumuri florale, proaspete uşor verzi, preponderent bazate pe lăcrămioare, trandafir verde şi tuberoze, exemplu tipic fiind J‘adore de la Dior. Doamna Florescu afirma că pe lângă parfumuri florale proaspete se cumpără şi parfumuri şocante, puternice, extrem de concentrate şi provocatoare. Româncele sunt mai timide când vine vorba de parfumuri, sunt mai conservatoare, mai puţin dornice de a şoca şi preferă note proaspete şi intime. Nu au preferinţă prea mare spre opulenţă, pentru note orientale sau senzuale. În schimb bărbaţii preferă mirosuri puternice, cum ar fi parfumuri orientale, cu extreme de mult mosc, note dulci de lemnoase şi patchouli, exemplu Le male de la Jean Paul Gautier.

În acest moment 90% din produsele cosmetice consumate de români vin din import, deoarece producţia autohtonă a dispărut în 1989. Cele două fabrici de parfumuri, Miraj din Bucureşti şi Farmec din Cluj, produceau foarte mult pentru piaţa românească şi pentru pieţele din jur. După 1989 însă, industria autohtonă a dispărut, din cauza ambalajului prost şi necompetitiv, a lipsei de specialişti în domeniu şi a noilor mărci străine intrate pe piaţă. Parfumeria românească a murit, asemenea altor industrii, iar vechii importatori de materii prime au pus stăpânire pe piaţa de cosmetice. Pe viitor poate că cineva se va gândi să repună pe picioare aceste fabrici, care pentru România au reprezentat ceva.

Pentru a termina într-o notă mai veselă şi surprinzătoare, am promis, în partea I a acestei istorii, că voi vorbi puţin despre cel mai scump parfum. Parfumul se numeşte „CLIVE CHRISTIANO NO. 1” şi a intrat în Cartea Recordurilor Guinness, ca cel mai scump parfum din lume. Acest parfum se produce anual în 1.000 de exemplare, în variantele pentru femei şi pentru bărbaţi şi poate fi găsit şi în România. Prezentarea te lasă fără suflare, având un ambalaj special - un flacon din cristal, lucrat manual, cu un inel de aur şi un brilliant încrustat. Fiind un parfum special şi ingredientele sale sunt rare: lemn îmbătrânit de santal şi vanilie tahitiană, pentru a justifica preţul de 11.000 lei pentru 30 de ml de parfum pur; casa Madison vinde aproximativ o sticluţă din preţiosul lichid în fiecare lună. Clive Christian a lansat parfumul şi în ediţie specială „Imperial Majesty”, în flacoane din cristal Baccarat cu câte un diamant de cinci carate. Până în prezent, au fost produse şi vândute doar zece sticluţe, fiecare costând circa 200.000 de dolari.

Parfumul este accesoriul care completează orice ţinută, te poate face mai atrăgătoare, mai misterioasă, mai elegantă şi mai şarmantă. Depinde de cum veţi dori să vă prezentaţi în faţa celorlalţi şi ce vreţi să scoateţi în evidenţă, deoarece parfumul spune multe despre personalitatea noastră.

Iubiţi parfumul, fiţi atrăgătoare, iubiţi frumosul şi echilibrul, pentru că atunci veţi fi ferite de a cădea în vulgaritate, iar cei apropiaţi se vor bucura mereu de prezenţa voastră.