Femei celebre şi bijuteriile lor (I)
Incredibila şi sentimentala colecţie de bijuterii a Ducilor de Windsor.
Pe 22 ianuarie 1936 moare regele George al V-lea al Marii Britanii lăsând tronul primului său născut Edward Albert Christian, ce va fi înscăunat ca Rege al Marii Britanii, Irlandei cât şi Împărat de India.
Născut la 23 iunie 1894 la Londra, Edward va trăi 77 de ani, murind în exil la Paris unde a dus o viaţă de om obişnuit. După 325 de zile de domnie abdică de la tron pentru a-şi trăi viaţa alături de americanca Wallis Simpson, divorţată în octombrie 1936. Se căsătoresc în 1937 şi îşi trăiesc povestea de dragoste în exil, la Paris, până la decesul lui Edward din 28 mai 1972, Wallis nefiind niciodată acceptată de Casa Regală a Angliei.
De-a lungul vieţii, Edward, Duce de Windsor, a încercat din răsputeri să estompeze lipsa bijuteriilor Coroanei, pe care nu i le-a putut oferi soţiei sale, folosind orice prilej, chiar neînsemnat, pentru a-i dărui acesteia de fiecare dată câte o bijuterie.
Bijuteriile oferite de Edward aveau propriul desen, făcut de Duce la sfatul casei de bijuterii Van Cleef & Arpels şi designerului Harry Winstons, printre alţii. Nu trebuie să uităm de casa Cartier, al cărei fondator, Louis Cartier, a fost numit de către străbunicul lui Edward „regele bijuteriilor şi bijutierul Regilor”. La această casă de bijuterii au fost făcute multe din bijuteriile Ducilor de Windsor. În spatele multor creaţii ale casei Cartier se afla mâna designerului Jeanne Toussaint, căreia Louis Cartier îi transfera în 1933 responsabilitatea pentru bijuteriile de cea mai înaltă clasă. În anul 1954, sub îndrumarea sa, apar broşele ce reprezintă tigri, pantere şi alte feline ca temă principală, ce erau realizate special pentru Ducesa de Windsor.
După moartea lui Edward în 1972, colecţia Wallis nu a revenit Coroanei engleze. Mult mai târziu în 1987, pe 2 aprilie, bijuteriile ducesei Wallis Simpson sunt scoase la licitaţie la casa Sotheby's. Toate beneficiile obţinute din vânzarea bijuteriilor au fost donate Institutului Pasteur din Paris. Acest act poate defini finalul unei istorii de amor a unui Rege ce a abdicat pentru că a considerat că femeia cu care s-a căsătorit „valora mai mult decât un tron”.
