Cum a fost „lucrat” Năstase

Distanţarea oficială dintre PSD şi Adrian Năstase şi începutul sfârşitului pentru fostul premier a avut loc oficial la 13 martie 2006, atunci când Mircea Geoană a cerut demisia acestuia din funcţiile deţinute în PSD, precum şi din cea de preşedintele al Camerei Deputaţilor.

"Îi cerem lui Adrian Năstase să facă un gest de demnitate şi curaj şi să-şi dea demisia din toate funcţiile deţinute în PSD, dar şi din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Avem nevoie cu toţii de un gest de responsabilitate, trebuie să mergem înainte şi sunt convins ca şi el va înţelege că nu este vorba de o singură persoană, şi este vorba de interesul mai larg al partidului", a declarat atunci Geoană în cadrul unei şedinţe a Biroului Permanent Naţional a PSD.

Amintindu-şi acea perioadă, Adrian Năstase scria pe blogul său în ajunul noului an: "Îmi aduc aminte, uneori, cu tristeţe, de felul în care în sediile unor organizaţii PSD, în 2006, atunci când au început atacurile mediatice şi judiciare împotriva mea, unii lideri au dat jos de pe pereţi, din galeria preşedinţilor de partid, portretul meu. Poate ca o dovadă de loialitate faţă de noul preşedinte?!”

Potrivit EVZ, dosarul lui Adrian Năstase este rezultatul unei „lucrături politice”, dar nu în sensul că acesta ar fi nevinovat, având în vedere că 8 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-au pronunţat în acest sens, ci că unii colegii de-ai săi din partid au decis să scape de ceea ce considerau atunci ca fiind un adversar puternic. Aceştia se temeau de faptul că dacă Adrian Năstase ar fi deţinut din nou puterea, i-ar fi "popit" rând pe rând, deşi mulţi dintre ei au fost promovaţi chiar de fostul premier. Chiar şi Ponta schimba direcţia şi ocupase postul de purtător de cuvânt al candidatului Geoană şi ministru al partidului în alianţa cu PDL din 2009.

Jurnaliştii de la Evenimentul susţin că filiera Geoană – Vanghelie – Rus – Mitrea mergea ca unsă în martie 2006. Această axă este cea care a orchestrat dosarele "Zambaccian" şi "Mătuşa Tamara". De asemenea aceeaşi axă a şi întreţinut continuu şi constant campania mediatică care a fost lansată împotriva lui Năstase.

Mircea Geoană îl vedea pe Năstase, pe atunci preşedinte executiv al partidului, drept un adversar politic principal. Mitrea căuta o revanşă pentru toţi ani în care a stat în umbra lui Năstase, iar Rus şi Dâncu – o manifestare a imaginii de reformişti şi cardinali din umbră ai partidului. Iar pentru Vanghelie era o răzbunare pentru cele întâmplate în 2004, când a câştigat primăria Sectorului 5 candidând independent după un scandal uriaş cu Năstase.

„Execuţia internă” a fostului premier a fost posibilă şi datorită faptului că activul de partid al PSD a fost uimit de înfrângerea suferită de acesta în decembrie 2004 în faţa lui Traian Băsescu. Deşi o parte din presă încerca să creeze o imagine idilică privind legătura indisolubilă dintre Năstase şi poporul pesedist, adevărul este că, în 2005 – 2006, Adrian Năstase era privit ca singur vinovat pentru eşecul de la alegerile prezidenţiale. În acelaşi timp PSD este un partid deosebit de toate celelalte, având o strategie de devorare a liderilor care eşuează în tentativa lor de confiscare a puterii totale.