”Jos Comunismul” versus part-time revolution

Nici nu mai ştiu ce să mă bucure sau să mă întristeze mai întâi. Faptul că strigăm din nou ”Jos Comunismul” sau faptul că nu suntem destui care să facem asta? Faptul că tinerii ies din casă sau că jandarmeria are ordin să ciomăgească? Faptul că Ponta face greşeli prea mari care îl vor scoate din scenă sau faptul că tot cineva din aceeaşi nomenklatură îi va lua locul?

Un prieten îmi spunea că tinerii aceştia care au ieşit în stradă, cu zornăială de monede în sticle de plastic, la început, pot să creeze o mişcare. Să ia totul de la zero.

Apăruse ieri un event pe Facebook care anunţa un miting la Universitate. Comentariile celor care au dat Like şi Join erau cu Jos Ponta şi guvernul. Pentru că în multe astfel de ocazii mesajele se diluează (mereu vine câte unul cu Jos Băsescu cu intenţia de a deturna evenimentul), cineva a scris că mesajul trebuie să se oprească doar la atât - Ponta şi guvernul. Replica a venit atunci: ”Azi este 16 decembrie. Aţi uitat ceva, ceea ce este grav”. Şi totuşi, nimeni de acolo din listă nu uitase. Răspunsul a venit prompt, din partea altcuiva: ”Jos Comunismul”! Cert este că duminică la guvern am auzit strigându-se ”Jos Comunismul”! Imediat am auzit şi replica: ”Ce comunism? Asta nu mai există”.

După 24 de ani de post-ceauşism (sau fesenism) pricepi mai bine cum stă treaba cu comunismul. Ori îi prinzi mecanismul prin care acesta supravieţuieşte disimulat ori spui că el nu mai există. Dar asta e o altă poveste (care merită dezvoltată cu altă ocazie).

”Revoluţia” română eşuată împlineşte 24 de ani. Înscenată de unii şi confiscată de alţii, ea a fost totuşi oportunitatea cea mai bună de unde s-a strigat împotriva comunismului. Din păcate cu un preţ mult prea mare.

Istoria e ciclică. Acum 24 de ani ne-am dorit ”Jos Comunismul”. Dar pentru că n-a fost să fie, pentru că i-am privit prea mult la televizor pe cei care şi-au învelit scopurile lor în visele noastre, astăzi, copiii noştri ies iarăşi în stradă şi strigă ”Jos Comunismul” şi pentru noi.

Acum 24 de ani credeam că cei care au venit în locul lui Ceauşescu nu vor semăna cu el. Nu ne-am imaginat că pe Ceauşeşti îi vor linşa, pe noi ne vor scoate în stradă, vor trage în noi şi apoi ne vor servi scenarii cu terorişti.

Ne-am fi aşteptat, în schimb, la un mare proces al comunismului, cu dezvăluiri, cu expunerea tuturor vinovaţilor, nu doar a lui Ceauşescu. Măcar un fel de proces de la Nurenberg. Un proces care să condamne torţionarii închisorilor, nu o realitate în care aceştia primesc pensii uriaşe. Un proces care să restabilească demnitatea celor care s-au opus comunismului, o modalitate de compensaţie pentru cei care şi-au riscat sau pierdut vieţile pentru că spus ”nu” degradării umane prin comunism. Un proces care să demonteze întreg aparatul de stat care a terorizat milioane de oameni în toţi cei 50 de ani. Un proces care să-l readucă pe rege, aşa cum s-ar fi cuvenit legal, nu un lider de lovitură de stat, şcolit la Moscova, care ne-a minţit că nu va candida, dar ne-a băgat timp de 10 ani într-o buclă a istoriei de unde nu mai putem ieşi.

Noi n-am dus niciodată la bun sfârşit ”Jos Comunismul”. Atunci, în decembrie am fi avut şansa dacă n-am fi acceptat acel Front al Salvării Naţionale de la bun început. Ştiam că Iliescu vine de la Moscova şi că toţi, Roman, Bârlădeanu, Brucan, Iulian Vlad, Dan Marţian erau cu toţii din nomenklatura de partid. Ştiam că ei şi alţii asemenea lor nu aveau cum să aducă cu ei decât un ceauşism ”cu faţa umană”. Dar şi ei ştiau că există 80% care o să le mănânce din palmă. Aşa că n-au mai făcut altceva decât să se adereseze acestor 80%. Aşa s-a născut electoratul gen Antena 3 - foşti secretari de partid, lideri de sindicat, fetele de la APACA care aplaudau minerii sau alţii care visau şi ei firmituri de la masa FSN. De atunci a început bâlciul, cacialmaua, iar decăderea societăţii începută cu brio de către Dej şi Ceauşescu n-a mai putut fi oprită.

Astăzi, copiii ”revoluţiei” de atunci, încep să înţeleagă cum li s-a furat viitorul. La Guvern, duminică, ei au strigat ”Jos Iliescu”, ”Ceauşescu n-a murit, este Ponta travestit”. Şi apoi ”Jos Comunismul”. Simbolic şi nesimbolic, Iliescu reprezintă dictatura micimii de spirit şi a marilor tunuri securiste care ne-au secătuit, sărăcit şi umilit.

Noi nu i-am sancţionat pe cei care au omorât în 89. Ne-au scos în stradă şi au tras direct în noi. Generalul Ioan Geoană (chiar tatăl ”prostănacului”, nu-i aşa?) a dat ordine să se distribuie arme populaţiei. El era Şeful Comandamentului Apărării Civile. Cum să dea ordine să se distribuie arme civililor şi cu ce mandat? La ”revoluţie”, el împreună cu toţi ceilalţi, Stănculescu, Iulian Vlad, Gelu Voican Voiculescu, Bârlădeanu, Mazilu, Brucan sunt vinovaţi de genocid. Să nu-i uităm pe entertaineri

Comunismul nu mai există? La protestele din fiecare duminică există mereu cineva lovit de jandarmi. SMURD-ul e chemat de fiecare dată. La Pungeşti oamenii din sat sunt atacaţi pe uliţele satului şi bătuţi din senin. Jandarmii care îi lovesc au liber de la prim-ministru să facă asta, ba sunt chiar felicitaţi. Paternul e cel al ”revoluţiei”, al mineriadelor.

Imaginea de pretinsă democraţie s-a sfărâmat oricum din momentul în care primul jandarm a lovit primul om din Piaţă, din Pungeşti sau de oriunde. Oamenii aceştia sunt fără apărare în faţa unor trupe speciale.

Dintotdeauna comunismul s-a ”predat” cu bâta. Lenin a fost cel care a pus accentul pe necesitatea revoluţiilor sângeroase. Apoi Stalin, Mao şi Pol Pot n-au făcut altceva decât să pună teoria în practică. Aceşti ”revoluţionari” ai societăţii omului nou au tratat dintotdeuana omul ca pe un animal. Ca pe o brută prin care ei, nomenklatura trebuie să-şi atingă scopurile. Asta este ceea ce vedem astăzi. Jandarmii bătăuşi sunt un instrument - din atâtea altele - pe care ei îl folosesc. Ne folosesc pe unii împotriva altora. Întotdeauna au procedat astfel.

Noi nu i-am sancţionat pe cei care au omorât în 89. Ne-au scos în stradă şi au tras direct în noi. Generalul Ioan Geoană (chiar tatăl ”prostănacului”, nu-i aşa?) a dat ordine să se distribuie arme populaţiei. El era Şeful Comandamentului Apărării Civile. Cum să dea ordine să se distribuie arme civililor şi cu ce mandat? La ”revoluţie”, el împreună cu toţi ceilalţi, Stănculescu, Iulian Vlad, Gelu Voican Voiculescu, Bârlădeanu, Mazilu, Brucan sunt vinovaţi de genocid. Să nu-i uităm pe entertaineri, cei care ne ţineau de vorbă la televizor - Teodor Brateş şi Ioan Grigorescu. Şi ei sunt la fel de vinovaţi.

Au ucis peste 1000 de oameni. Au filmat asta şi au vândut casetele în occident. Au spus că au făcut o revoluţie în direct şi au făcut bani din asta. Am fost gladiatorii lor. A fost război civil şi ei s-au lăudat că au dus o revoluţie.

Copiii ”revoluţiei” de atunci sunt acum oameni în toată firea. Nu mai vor să ignore pe cei care le-a confiscat viitorul. Pot să înţeleagă şi să judece. Chiar trebuie s-o facă. Faptul că în protestul lor asociază pe Ponta cu Ceauşescu, că strigă ”Jos Iliescu”, la fel cum se striga în Piaţa Universităţii în 90, înseamnă că au înţeles firul logic al Răului cel mare.

În timp ce părinţii lor se mai agaţă de fantoma comunismului fesenist şi se împart în ”băsişti” şi ”uselişti”, ei vor s-o ia de la zero. Istoria, confiscată şi ea 24 de ani, se răzbună. Tinerii ucişi de gloanţele securiştilor în 89 şi de mineriadele lui Iliescu şi Roman cer şi ei să fie răzbunaţi. Cu toţii am aşteptat prea mult. Nu mai e timp pentru part-time revolution.