Urmează injecţiile cu ARN cu auto-amplificare. De ce sunt primejdioase

Generaţia următoare de injecţii pe bază de ARN va conţine ARN cu autoamplificare (saARN). Dacă termenul "ARN cu autoamplificare" sună înfricoşător, ei, bine, ar trebui să fie aşa. Probabil că vă evocă filme despre experimente ştiinţifice nebunesti.

După cum am discutat într-un articol anterior, "vaccinurile cu ARNm" nu sunt realizate cu ARN mesager, ci cu ARN modificat (modARN). Aceste aşa-zise vaccinuri sunt de fapt produse de terapie genică (GTP), deoarece modARN deturnează şi perverteşte software-ul celulelor noastre. Nu avem nicio posibilitate de a influenţa modARN (sau saARN) după ce acesta a fost injectat.

Ce deosebeşte saARN de modARN?

Termenul "cu autoamplificare" se explică de la sine: saARN se replică singur în mod repetat, ceea ce nu este firesc, deoarece ARNm natural este întotdeauna (fără excepţie) transcris din ADN (aceasta fiind "dogma centrală a biologiei moleculare").

În comparaţie cu modARN, o cantitate mică de saARN are ca rezultat o cantitate crescută de antigen produs; o singură injecţie pe bază de saARN poate fi suficientă pentru a genera suficienţi anticorpi împotriva unui virus.

Atât saARN, cât şi modARN reprezintă schiţa, "planul" unei proteine virale, care, după ce va intra în celulele noastre, va fi produsă de maşinăria celulară (de exemplu, ribozomii).

Oamenii de ştiinţă au creat secvenţa modARN modificată genetic prin înlocuirea uridinelor naturale cu metil-pseudouridine sintetice pentru a genera o cantitate maximă de antigen viral. Această modificare stă la baza injecţiilor Pfizer-BioNTech şi Moderna anti COVID-19.

Spre deosebire de modARN, saARN nu conţine metil-pseudouridine, ci uridine. De ce? Deoarece saARN se autoreplică şi metil-pseudouridinele sintetice nu sunt disponibile în celulele noastre, saARN trebuie să se bazeze pe uridinele naturale care există în celulele noastre. Celulele noastre vor produce proteine străine folosind propria lor maşinărie celulară şi propriile resurse naturale - principalul motiv pentru care aceste celule se epuizează în cele din urmă.

Cu toate acestea, fenomenul cauzează o problemă semnificativă: ARNm este foarte instabil şi, prin urmare, are doar o durată de viaţă scurtă - prea scurtă pentru ca sistemul nostru imunitar să producă suficienţi anticorpi. Soluţia la această problemă este cea de-a doua diferenţă dintre modARN şi saARN.

Spre deosebire de modARN, saARN conţine o secvenţă suplimentară pentru replicază, deoarece saARN distrus (de către RNaze) trebuie înlocuit cu un nou saARN.

Deoarece ARN mesager natural nu se va autoreplica niciodată, saARN reprezintă în mod cert un ARN modificat genetic (modARN).

Mai simplu spus, saARN este doar un alt tip de modARN.

De ce s-a trecut la saARN?

saARN este soluţia politică: aceeaşi cantitate (sau chiar mai multă) de antigen într-o singură injecţie! Publicului i se va spune, probabil, că, din cauza mutaţiilor regulate ale virusului vor fi necesare în continuare rapeluri adaptate anual.

Numeroase studii preclinice şi clinice care aplică tehnologia saARN au fost deja întreprinse. O analiză din 2023 în revista Pathogens prezintă vaccinurile saARN ca fiind "vaccinuri îmbunătăţite pe baza tehnologiei ARN mesager". Revista Vaccines a publicat un rezumat a cinci ani de rezultate ale studiilor cu saARN. Odată ce studiile clinice necesare vor fi finalizate, aceste noi vaccinuri pot fi aprobate pentru utilizare. Este de aşteptat ca acest proces să fie la fel de rapid cum a fost cel pentru vaccinurile COVID-19. Procesul de aprobare va deveni mai simplu, deoarece s-ar putea argumenta că tehnica (modARN învelit în nanoparticule lipidice) este deja aprobată şi că doar secvenţa modARN este diferită. Prin urmare, aceste noi vaccinuri cu saARN ar putea fi injectate în orice moment unui public neştiutor.

În timp ce BioNTech a efectuat experimente cu saARN (BNT162c2), dar în cele din urmă s-a concentrat pe modARN (BNT162b2), Arcturus Therapeutics a fost prima care a anunţat (în 2022) că vaccinul său candidat COVID-19 cu saARN, ARCT-154 - în prezent cel mai avansat vaccin cu saARN din cadrul studiilor - a îndeplinit criteriul principal de eficacitate într-un studiu de fază 3.

În cadrul studiului Arcturus Therapeutics, participanţii au primit două doze, fiecare conţinând câte 5 micrograme de saRNA. Aceasta este mult mai mică decât concentraţiile de modARN utilizate de Pfizer-BioNTech (30 micrograme/doză) şi Moderna (100 micrograme/doză).

Injecţiile de saARN nu vor rezolva problemele legate de injecţiile cu modARN

Aşa cum am descoperit în cazul modARN, proteina spike este otrăvitoare pentru organismul nostru. Ştim că modARN are ca rezultat producerea unei cantităţi mai mari de proteină spike decât în cazul infecţiei pe cale naturală şi ştim că rapelurile repetate provoacă toleranţă imunitară.

În comparaţie cu modARN, o cantitate mică de saARN are ca rezultat o cantitate crescută de antigen produs.

"Doza" de antigen viral pe care o aduc vaccinurile actuale şi viitoare pe bază de ARN va prezenta fluctuaţii mari de la un individ la altul, în funcţie de tipul de celule care produc antigenul dorit, de predispoziţia genetică, de istoricul medical şi de alţi factori.

Numai acest fapt ar trebui să interzică utilizarea injecţiilor pe bază de ARN ca vaccinuri pentru persoanele sănătoase.

Un alt pas înainte dubios: De la saARN liniar la saARN circular

Deoarece se ştie că enzimele de degradare a ARN (RNase) acţionează de la ambele capete ale ARN-ului liniar, oamenii de ştiinţă au încercat să împiedice aceste enzime să-şi facă datoria naturală - degradarea ARNm care nu mai sunt necesare - şi au creat ARN circular. Acest lucru a dus la creşterea stabilităţii şi a eficienţei procesului de traducere, urmată de producerea unei cantităţi crescute de antigen dorit.

Dar este acesta cu adevărat un alt pas înainte? Luaţi în considerare efectul negativ al prezentării de lungă durată a antigenului. Din cauza nivelului crescut de antigen, o singură injecţie de saARN - fie că este liniar sau circular - poate provoca efecte adverse comparabile cu injecţiile repetate (de rapel) de modARN.

Se ştie că prezentarea pe termen lung a unui antigen provoacă toleranţă imunitară

După ce suntem vaccinaţi, organismul nostru generează anticorpi, în principal imunoglobulină G (IgG), inclusiv IgG1 şi IgG4.

Persoanele vaccinate prezintă o schimbare de clasă de anticorpi începând cu cea de-a treia injecţie COVID-19 (primul rapel). Aceasta este de la anticorpi inflamatori IgG1 (care luptă împotriva proteinei spike) la anticorpi neinflamatori IgG4 (care tolerează proteina spike).

Ţineţi minte: când întrebările sunt permise, este ştiinţă; când nu sunt, este dogmă, sau propagandă.

Nivelurile ridicate de anticorpi IgG4, pe termen lung, vor epuiza sistemul imunitar, provocând toleranţă imunitară. Acest lucru ar putea explica infecţiile COVID-19 "breakthrough" - apărute în ciuda vaccinării - ca fiind răspunsul imunitar redus la alte infecţii virale şi bacteriene şi reactivarea infecţiilor virale latente de tot felul. De asemenea, poate cauza boli autoimune şi creşterea necontrolată a cancerului.

În special, răspunsurile IgG4 pe termen lung au fost asociate în mod semnificativ cu injecţiile pe bază de ARN, în timp ce persoanele cu o infecţie COVID-19 înainte de vaccinare nu au prezentat niveluri crescute de IgG4, lucru care s-a perpetuat şi atunci când au primit injecţia după infecţie.

Această observaţie discreditează în mod clar politica Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii conform căreia - presupunând că oamenii nu au imunitate împotriva noilor virusuri (ignorând complet realitatea imunităţii încrucişate) - oamenii ar trebui să fie vaccinaţi înainte de a intra în contact cu virusul.

Injecţiile pe bază de ARN sunt recunoscute ca produse de terapie genică

În mod incomprehensibil, injecţiile pe bază de ARN pentru protecţia împotriva bolilor infecţioase au fost denumite "vaccinuri", ceea ce a permis excluderea de la reglementările stricte pentru produsele de terapie genică (GTP). Din nou, acest lucru s-a întâmplat fără a oferi publicului nicio justificare ştiinţifică.

Detaliile privind aspectele de reglementare ale vaccinurilor pe bază de ARN sunt raportate în recenzii excelente şi cuprinzătoare de către Guerriaud & Kohli şi Helene Banoun.

În 2014, Uğur Şahin, deja director executiv al BioNTech, a fost coautor las un articol publicat în Nature despre dezvoltarea unei noi clase de medicamente, "mRNA-based therapeutics" - pe baza tehnologiei ARN mesager. Autorii au scris: "Ne-am aştepta ca această clasificare a unui medicament pe bază de ARNm să fie de 'terapie biologică', terapie genică sau o terapie celulară somatică".

În 2021, autorul corespondenţei publicate în Genes & Immunity a descris vaccinurile pe bază de ARN create de Moderna şi Pfizer-BioNTech ca fiind "o descoperire în domeniul terapiei genice" şi "o mare oportunitate pentru FDA (agenţia americană a medicamentelor şi alimentelor) şi EMA (agenţia europeană a medicamentelor) de a revizui procedura de dezvoltare a medicamentelor pentru a o face mai flexibilă şi mai puţin consumatoare de timp".

Două informaţii tulburătoare au ieşit acum la iveală:

• ADN-ul contaminant rezultă din schimbarea procesului de fabricaţie de către Pfizer-BioNTech după ce a terminat studiul clinic BNT162b2 (Comirnaty) C4591001. Iniţial (Procesul 1), modARN Pfizer-BioNTech a fost produs prin transcriere in vitro din ADN sintetic şi amplificat prin PCR (reacţie în lanţ a polimerazei). Cu toate acestea, pentru a mări producţia (a se vedea răspunsurile rapide la acest studiu BMJ), ADN-ul care codifică modARN a fost clonat în plasmide bacteriene (Procesul 2). Mai simplu spus, studiul clinic a fost efectuat pe loturi de proces 1, dar populaţiile lumii au primit loturi de proces 2.

Cu alte cuvinte persoanele care şi-au dat consimţământul pentru a fi vaccinate au fost injectate cu o substanţă diferită de cea aprobată de agenţiile de reglementare, pentru care şi-au dat consimţământul.

• Analizele detaliate ale secvenţei au arătat că ADN-ul plasmidic din injecţiile Pfizer-BioNTech şi Moderna COVID-19 conţin o secvenţă de 72 de perechi de baze a promotorului virusului Simian Virus-40 (SV40), care este bine cunoscut pentru sporirea transportului de ADN plasmidic în nucleu.

Este acum irefutabil faptul că injecţiile COVID-19 pe bază de ARN conţin ADN.

Tehnologia pe bază de ARN - în special atunci când este aplicată ca vaccin la persoane sănătoase - este nejustificată şi lipsită de etică. Independent de numărul tragic de efecte adverse sau de ratele de mortalitate excesivă, problema este însăşi tehnica, iar aceleaşi probleme vor apărea în toate "vaccinurile" viitoare pe bază de ARN.

1. Tehnologia "vaccinurilor" pe bază de ARN contravine ideii centrale a evoluţiei din ultimele milioane de ani. În timp ce modARN şi saARN injectate produc antigene fără oprire, de fapt, durata scurtă de viaţă a ARN mesager natural (ARNm) este o condiţie prealabilă pentru funcţiile celulare sănătoase şi specifice. (Durata scurtă de viaţă a ARNm permite celulelor noastre să se adapteze cât mai repede posibil la circumstanţe în schimbare şi să evite producerea de proteine inutile).

2. O premisă a tehnologiei "vaccinurilor" bazate pe ARN - aceea că toate celulele corpului nostru trebuie să producă o proteină virală străină - contravine principiilor biologice fundamentale, cum ar fi distincţia dintre propriile noastre celule şi invadatorii străini, şi va avea ca rezultat faptul că sistemul nostru imunitar va ataca propriile noastre celule.

3. ARN-ul poate fi transcris invers în ADN chiar şi fără prezenţa (enzimei) transcriptazei inverse (de exemplu, prin elementele LINE1 prezente în genomul/ADN-ul nostru). Contaminarea ADN-ului (în vaccinurile pe bază de ARN) este mai degrabă regula decât excepţia. Întrucât atât ARN-ul, cât şi ADN-ul pot fi integrate în genomul uman, aşa-numitele "vaccinuri" bazate pe tehnologia ARN sunt, de fapt, produse de terapie genică (GTP).

Nu se justifică în niciun fel supunerea la controale stricte şi aplicării de tratamente genice bazate pe ARN pentru uz medical, ci, dimpotrivă, excluderea GTP-urilor bazate pe ARN, numite acum vaccinuri, de la aceste reglementări, chiar dacă acestea sunt destinate majorităţii populaţiei umane. Chiar şi în caz de urgenţă, nimeni nu ar trebui să fie forţat să fie injectat cu vreo substanţă - cu atât mai puţin de către politicieni.

Ce ne-a învăţat COVID-19 despre ştiinţă, politică şi societate?

Timp de mulţi ani, oamenii de ştiinţă au visat să manipuleze "software-ul" uman - adică ADN-ul sau ARN-ul. Din punct de vedere etic, manipularea ADN-ului a fost întotdeauna tabu. Privind retrospectiv, COVID-19 poate reprezenta zorii "vaccinurilor" pe bază de ARN şi sfârşitul tabuului împotriva manipulării ADN-ului uman.

Într-un comentariu publicat în 2023 în Journal of Evaluation in Clinical Practice, autorii au scris că, încă din primele zile ale pandemiei, a fost evident că unii oameni de ştiinţă influenţi şi aliaţii lor politici au demonizat opiniile ştiinţifice disidente şi dovezile care ofereau o altă opinie. În ciuda dovezilor contradictorii, politicienii naţiunilor "au asigurat publicul că adoptă politicile COVID-19 respectând ştiinţa". Cu toate acestea, consimţământul ştiinţific a fost obţinut doar prin suprimarea dezbaterii ştiinţifice.

Ţineţi minte: când întrebările sunt permise, este ştiinţă; când nu sunt, este dogmă, sau propagandă.

Aşa-zişi "experţi" selectaţi de politicieni ne-au spus că trebuie să fim vaccinaţi pentru a putea lupta împotriva unui nou virus respirator. Acest lucru contrazice ştiinţa sistemului imunitar uman. Sistemul nostru imunitar este dinamic şi poate elimina un virus pe care nu l-a întâlnit niciodată; de asemenea, poate dezvolta imunitate încrucişată pentru a identifica variantele chiar dacă virusul suferă mutaţii. Cu toate acestea, deoarece vaccinurile pe bază de ARN vor produce un singur antigen, sistemul nostru imunitar este lipsit de posibilitatea de a dezvolta imunitate încrucişată împotriva variantelor virusului. Acest lucru este valabil, în special, pentru virusurile respiratorii care prezintă o rată de mutaţie ridicată. Pe termen lung, acest lucru va duce la o creştere atât a frecvenţei, cât şi a gravităţii bolilor infecţioase. Astfel, politicienii interesaţi să protejeze populaţia împotriva viitoarelor infecţii ar fi bineveniţi să ofere programe de sănătate care să întărească sistemul imunitar înainte de infecţiile sezoniere.

Oamenii de ştiinţă nu au nici cea mai vagă idee despre cum să direcţioneze modARN sau saARN către un anumit tip de celule sau cum să oprească traducerea ARN-ului administrat. Cu toate acestea, ei continuă să studieze modul în care stabilitatea ARN-ului injectat şi cantitatea de antigen generat pot fi sporite în continuare. Dezvoltarea actuală a tehnologiei vaccinurilor pe bază de ARN aminteşte de "Ucenicul vrăjitorului", pe care Johann Wolfgang von Goethe l-a scris în urmă cu peste 200 de ani:

"Spiritele, pe care le-am crescut cu nepăsare, sunt, acum, în afara puterii mele".

***

Klaus Steger, doctor în biologie moleculară, este biolog molecularist şi se ocupă cu cercetarea reglementării genetice şi epigenetice a expresiei genelor în timpul dezvoltării normale şi aberante a spermatozoizilor. În ultimii 30 de ani, proiectele sale de cercetare au fost finanţate în mod continuu de către Fundaţia Germană de Cercetare, în timp ce a condus mai multe laboratoare de tehnologie genetică, aplicând în mod regulat tehnologii bazate pe ARN. A fost profesor de anatomie şi biologie celulară la Universitatea din Giessen, Germania, timp de 23 de ani, înainte de a se pensiona în acest an. Este doctor în ştiinţe naturale de la Universitatea din Regensburg.