Întrebări despre nanoparticulele lipidice prezente în injecţiile anti-COVID

În ciuda celor peste 13,5 miliarde de doze de injecţii anti-COVID-19 administrate în întreaga lume, lipsesc încă multe informaţii fundamentale despre ele. Deoarece nu există un articol bun care să abordeze 1) din punct de vedere ştiinţific, 2) clinic şi 3) din punct de vedere a reglementării nanoparticulelor lipidice (LNP) şi a rolului FDA în asigurarea şi reglementarea tehnologiilor şi ingredientelor noi, am scris unul.

Injectiile anti-COVID sunt o biotehnologie nouă, complexă şi de ultimă oră din mai multe puncte de vedere, dar ar putea fi mult mai mult decât îşi dau seama oamenii. Deşi sunt etichetate omniprezent ca fiind "vaccinuri", trebuie remarcat faptul că definiţia "vaccinului" a fost modificată substanţial (şi de mai multe ori) pentru a permite includerea injecţiilor pe bază de tehnologie ARN messenger.

Înainte de modificarea definiţiei vaccinurilor, injecţiile ARNm anti-COVID-19 ar fi fost încadrate de FDA în definiţia terapiei genice încă de la 25/7/2018.

Aceste injecţii cu ARNm diferă complet de toate celelalte produse "vaccinale" disponibile anterior, nu numai din cauza componentei ARNm, ci şi din cauza componentelor nano-lipidice (LNP). LNP sunt aditivul proiectat utilizat pentru a ataşa şi livra materialul ARN genetic care codifică proteina spike caracteristică virusului SARS-COV-2 către celulele unui pacient, în scopul de a face ARNm stabil şi de a permite absorbţia şi transcrierea celulară. Fără LNP-uri, orice produs ARN s-ar degrada rapid, riscând să nu ajungă la destinaţie. După ce am lucrat cu ARN în laborator, pot, de asemenea, să atest personal fragilitatea extremă a ARN.

Ce a fost diferit în legătură cu această autorizaţie/aprobare a injecţiilor anti-COVID?

Dezvoltarea de noi vaccinuri implica, de obicei, un proces meticulos, lent, de zece ani, de descoperire, testare, revizuire şi aprobare. Însă de data aceasta, standardele epidemiologice oficiale şi consacrate în timp s-au evaporat, aparent sub justificarea unei urgenţe de sănătate publică (PHE). Acest sabotaj nu a fost pentru un vaccin de tip "clasic" - ci, în schimb, pentru "vaccinuri" nou-nouţe, cu ARNm şi componentele lor LNP. Apoi, întregul proces accelerat de aprobare/revizuire a fost condensat la mai puţin de un an. Fostul şef al departamentului de boli infecţioase al unui producător a descris procesul de dezvoltare a LNP ca fiind "un fel de motor de descoperire a medicamentelor cu molecule mici, dar pe steroizi". O astfel de afirmaţie care descrie graba de a face disponibil un produs complex nu inspiră încredere.

În cele din urmă, importante standarde de medicină experimentală, sacrosancte, armonizate la nivel mondial şi validate anterior, dezvoltate cu grijă de-a lungul unei jumătăţi de secol, trebuie să fi fost respinse atunci când a fost vorba de autorizaţia de utilizare de urgenţă (Emergency Use Authorization - EUA) emisă de FDA şi EMA pentru a proceda la administrarea terapiei bazate pe ARNm.

Un fost auditor al FDA şi profesor de farmacologie la Universitatea Yale are întrebări fără răspuns despre LNP-urile cu ARNm

Există multe întrebări fără răspuns cu privire la injecţiile anti-COVID-19. Au apărut chiar întrebări preliminare cu privire la posibilele inconsecvenţe ale secvenţei ARNm în sine. Alţi cercetători au preocupări cu privire la efectele toxice ale proteinelor spike produse prin injectare de ARNm, considerând că sunt o posibilă cauză a efectelor adverse. Cu toate acestea, componenta LNP a primit până acum mult mai puţină atenţie.

În plus faţă de proteinele spike, despre care se discută adesea, există un istoric publicat care descrie LNP-urile în sine ca având o toxicitate independentă şi studii care arată că nanoparticulele au potenţialul de a activa în mod independent sistemul complementar (inflamator). În legătură cu aceasta, multe dintre efectele adverse raportate de sistemul FDA numit VAERS, cum ar fi miocardita şi pericardita, sunt în mod inerent afecţiuni inflamatorii.

Ţinând cont de aceste concepte, sunt prezentate aici următoarele întrebări specifice:

• Deoarece se utilizează o nanobiotehnologie nouă şi s-a demonstrat în studii că are efecte clinice independente, ar fi trebuit ca LNP-urile combinate cu ARNm să fi fost examinate sau să fi fost analizate ca produs combinat de FDA? Dacă aceste discuţii au avut loc, ce date au condus la decizia finală?
• Sunt considerate componente inactive ale injecţiilor de ARNm configuraţiile LNP conţinute? Ce studii discrete au fost efectuate pentru componentele LNP separat, pentru a le stabili ca fiind componente inactive?
• Sunt LNP-urile o biotehnologie nereglementată? Se pare că există un "vid de reglementare" în ghidul FDA în ceea ce priveşte LNP-urile, excluzându-le de la supravegherea ghidului şi de la recomandările specifice ale FDA privind testele de siguranţă. Documentele oficiale de orientare ale FDA privind lipozomii şi nanotehnologia exclud orice menţiune referitoare la LNP-uri.
• Ar fi trebuit ca LNP-urile, ca aditiv nou al nanotehnologiei ARNm, să fi avut parte de o examinare mai atentă din partea autorităţilor de reglementare în general?
• Cine (producătorii? autorităţile de reglementare?) asigură calitatea şi consistenţa injecţiilor de ARNm (atât secvenţa nucleotidică, cât şi consistenţa LNP) şi de ce datele privind calitatea şi consistenţa nu sunt accesibile publicului? Este chiar posibil ca LNP-urile şi ataşamentele lor de liganzi să fie produse în mod constant la scară largă şi în regim "de urgenţă"? Unde este dovada analitică a consecvenţei?
• S-a stabilit că LNP-urile utilizate în injecţiile de ARNm sunt sigure din punct de vedere clinic? Au fost efectuate teste de siguranţă independente pe LNP-uri fără secvenţe de ARNm? Dacă nu, de ce nu? Dacă da, care sunt rezultatele?
• De ce nu există o mai mare specificitate a ingredientelor în prospecte privind cantitatea şi configuraţiile LNP, când alte prospecte detaliază în mod deschis informaţii specifice despre ingrediente şi oferă structuri?
• Potenţialele variabilităţi în configuraţiile LNP sunt responsabile de inconsecvenţa evenimentelor adverse raportate în bazele de date VAERS sau V-safe? Sunt acestea legate de variabilităţi în ceea ce priveşte precursorii/ingredientele brute, fabricarea sau depozitarea?
• Cum au fost reconciliate istoricul de toxicitate al LNP şi al altor nanoparticule de către producători şi autorităţile de reglementare înainte de autorizarea/aprobarea de reglementare?
• LNP au capacităţi speciale de direcţionare către ţesuturi sau celule umane prin intermediul sarcinii ionice, al ataşării la substrat sau al altor mecanisme?
• Ce studii farmacocinetice de absorbţie, distribuţie, metabolizare şi excreţie (ADME) sau de radiomarcare/tracing au fost efectuate pe LNP la om pentru a detecta potenţiala acumulare clinică în ţesuturi/organe? Se acumulează PNL în ţesuturile cardiace (din cauza activităţii electrice ridicate din aceste ţesuturi), ceea ce duce la miocardită, pericardită etc.?

Acum, voi încerca să abordez aceste întrebări în mod mai specific şi să explic înţelegerea mea generală asupra unor lucruri care ar putea fi deficienţe ştiinţifice/clinice/regulatorii/de fabricaţie.

Definiţii şi noţiuni de bază

LNP-urile sunt un tip de nanotehnologie. Nanotehnologia se referă, în general, la ramura ştiinţei şi a ingineriei dedicată proiectării, producerii şi utilizării structurilor, dispozitivelor şi sistemelor, prin manipularea atomilor şi moleculelor la scară nanometrică. Nanoscala are dimensiuni de ordinul a 100 de nanometri (100 milionimi de milimetru) sau mai mici. Cu alte cuvinte, tehnologie super mică şi capabilă să pătrundă peste tot în organism.

Multe aplicaţii ale nanotehnologiei (inclusiv LNP) implică noi materiale care au proprietăţi sau efecte discrete în comparaţie cu cele de dimensiuni mai mari. De exemplu, lucrări publicate în urmă cu peste un deceniu au arătat cum contaminările cu nanoparticule care conţin fie cupru, fie zinc sunt foarte toxice, spre deosebire de formulările non-nanoparticulare ce conţin cupru sau zinc, cum ar fi formele care se găsesc în multe multivitamine.

Astfel, nanomaterialele injectate (cum ar fi LNP-urile) ar putea avea implicaţii clinice/de siguranţă cu totul deosebite. Nanotehnologia, inclusiv LNP-urile, nu ar trebui neapărat să fie considerate doar versiuni "mai mici" ale lipidelor existente sau naturale, cu aceeaşi funcţionalitate ca şi omologii lor mai mari; ele au potenţialul de a avea funcţionalităţi, toxicităţi şi efecte distincte.

LNP + ARNm = produs combinat?

Combinaţia de particule nanotehnologice lipidice proiectate plus o tehnologie nouă de ARNm o califică drept produs combinat? Dacă nu, de ce nu? Produsele combinate sunt reglementate în mod special şi definite de FDA ca fiind "produse terapeutice şi de diagnostic care combină medicamente, dispozitive şi/sau produse biologice".

Ar putea fi considerate LNP-urile biologic active prin intermediul ţintei celulare sau al altor mecanisme legate de proiectarea/ingineria LNP-urilor, cum ar fi încărcătura sau substraturile de liganzi (ataşamente non-lipidice la LNP)? Au fost vreodată evaluate separat de către dezvoltatori LNP-urile specifice utilizate pentru injecţiile cu ARNm - în ceea ce priveşte efectele clinice sau de siguranţă, pe baza rapoartelor din literatura de specialitate care detaliază toxicităţile, care datează de zeci de ani? Ce se întâmplă cu acele LNP cu substraturi de ligand?

Când a fost examinată în mod separat siguranţa/toxicitatea/farmacologia/farmacocinetica LNP-urilor COVID?

Din cauza lipsei de transparenţă a autorităţilor de reglementare şi a producătorilor, nu ştim dacă caracterizarea specifică a LNP-urilor (dimensiune, structură, sarcină, calitate, consistenţă) a fost o condiţie obligatorie pentru proiectarea sau aprobarea injecţiei ARNm. Absorbţia, distribuţia, metabolismul şi excreţia (ADME) LNP nu pare să fi fost analizată (sau dacă a fost, nu a fost publicată). De asemenea, nu dispunem de o caracterizare completă a ceea ce se întâmplă cu aceste LNP-uri specifice după injectare; dacă există o acumulare în ţesuturi, celule sau organe din cauza lipsei de studii de patologie, modelare pe animale, trasare sau radiomarcare.

De asemenea, publicul nu dispune de transparenţă cu privire la efectuarea, de către autorităţile de reglementare sau producători, de studii clinice "de sine stătătoare" privind siguranţa, stabilitatea sau toxicologia LNP-urilor înainte de punerea în aplicare pe scară largă şi obligativitate a injectării - sau dacă au făcut-o, aceste informaţii nu sunt publice.

Înainte de eliberarea lor în cadrul EUA, autorităţile de reglementare au neglijat, se pare, să examineze potenţialele probleme de siguranţă ale LNP-urilor în sine, lăsând să se înţeleagă, în schimb, că acestea sunt un "vehicul" inactiv sau un simplu lipid "doar pentru transportul" ARNm către celule. LNP-urile nu sunt specificate ca ingredient activ sau inactiv pe eticheta ambalajului.

Cu toate acestea, datele au arătat că LNP-urile, în funcţie de dimensiunea lor şi de alţi factori, nu sunt neapărat inerte. Purificarea, încărcarea, ataşarea substratului şi separarea pe bază de dimensiune a nanoparticulelor care variază în funcţie de flacon sau lot sunt câteva dintre elementele care pot afecta potenţial activitatea clinică sau neclinică a LNP.

Există o lipsă clară de date concludente cu privire la siguranţa sau specificitatea LNP-urilor in vivo şi la ramificaţiile care ar putea apărea în cazul utilizării lor pe scară largă la om din cauza lipsei de teste independente (sau dacă există date, nu le pot găsi). Puţinele date care există în literatura de specialitate par să fie obţinute prin studii non-clinice (adică pe animale), dar studiile pe animale sunt foarte des netranslatabile la om. Studiul acestor lipide modificate, încărcate pozitiv, reprezintă în sine o subcategorie specializată, o subcategorie a tehnologiei farmaceutice/chimice/inginereşti. Cu toate acestea, nu se ştie cu exactitate cine a făcut recomandările finale pentru utilizarea LNP şi ce personal/experţi specifici în domeniul LNP există în cadrul FDA.

Factori de variabilitate a LNP şi potenţiale probleme de calitate/consistenţă ale FDA

Atunci când vine vorba de evaluarea siguranţei clinice, consistenţa produsului este extrem de importantă. Chiar şi mici diferenţe în structurile de carbon ale medicamentelor pot transfirma un medicament într-o otravă periculoasă.

Aceasta este o problemă, deoarece în cazul LNP-urilor, şi spre deosebire de fabricarea medicamentelor cu molecule mici, s-a recunoscut că există puţine opţiuni pentru a controla procesul spontan de "autoasamblare" al LNP-urilor, ceea ce ar putea duce la inconsecvenţe minore sau majore ale produsului în particula în sine sau în legăturile sale cu ligandul pegilat.

În plus, un amestec potenţial nespecific de LNP poate începe ca o variabilitate de plajă mică - dar care se poate modifica în timp şi deveni substanţială din diverse motive, inclusiv, dar fără a se limita la: timpul de depozitare, condiţiile de depozitare, tehnica de fabricaţie, materiile prime de provenienţă, congelatorul sau variabilităţile de temperatură din încăpere. Chiar şi agitaţia produsului care are loc în timpul transportului sau altitudinea de transport s-au dovedit factori care pot afecta stabilitatea unei molecule. LNP-urile sunt deja cunoscute ca având un istoric îndoielnic, în special în ceea ce priveşte stabilitatea şi fabricarea.

Pe lângă problemele existente în ceea ce priveşte fabricarea şi stabilitatea, datorită complexităţii şi lungimii nucleotidelor, şirurile lungi de ARNm se răsucesc, se înfăşoară şi se îndoaie în configuraţii complexe şi ar putea modifica proprietăţile LNP-urilor în urma ataşării ARNm în moduri greu de prevăzut, ceea ce ar putea duce la un potenţial şi mai mare de alterare a LNP-urilor şi la o potenţială inconsecvenţă ulterioară, ceea ce ar putea genera toxicitate.

Dispoziţiile de control al factorilor de depozitare în timpul studiilor clinice foarte bine reglementate - în care fiecare aspect este coordonat strict prin intermediul unui protocol clinic aprobat de FDA - este un lucru; variaţia inevitabilă în ceea ce priveşte depozitarea/manipularea/administrarea/producţia în masă/producţia "de urgenţă" în lumea reală, este alta.

Acest lucru este valabil mai ales pentru că foarte puţine companii furnizează aceste componente complexe ale LNP; acestea sunt la început de drum în acest tip de producţie, iar producătorii de ARNm au recunoscut că "se luptă" să răspundă cererii şi că furnizorii de LNP "se zbat" să ţină pasul cu un proces de producţie care durează "luni de zile". Declaraţii de acest gen ilustrează complexitatea acestor molecule.

Un producător de lipide a declarat că şi-a accelerat brusc producţia de 50 de ori. Producătorii de LNP au declarat că eforturile de a satisface nevoile de LNP au fost "fără precedent".

Au fost instruiţi corespunzător toţi acei noi-angajaţi pentru a creşte producţia? Cum au putut găsi atât de repede experţi în LNP? Care a fost pregătirea lor educaţională? Evident, atunci când noii veniţi în producţia de LNP sunt grăbiţi să crească radical volumul, calitatea şi consecvenţa sunt câteva dintre lucrurile pe care publicul se bazează (în relaţie cu FDA şi EMA) pentru a asigura supravegherea, precum şi o "dublă verificare". Această dublă verificare este efectuată de FDA cu ajutorul unei tehnici instrumentale de ultimă generaţie, denumită "testare de eliberare" farmaceutică. De fapt, FDA are un întreg Birou/Director responsabil doar pentru acest lucru.

Din nefericire, nu cunoaştem rezultatele testelor de consistenţă şi iată de ce: variaţia în funcţie de lot în procesul de fabricaţie este doar unul dintre multele lucruri care ar trebui monitorizate şi transmise publicului american de către Biroul de calitate farmaceutică (OPQ) al FDA şi cei peste 1.300 de angajaţi ai săi. În timp ce OPQ ar putea foarte bine să evalueze şi să asigure toate acestea şi multe altele, există o transparenţă zero în ceea ce priveşte orice descoperire de variaţie analitică cu OCP al FDA şi cu publicul american. A efectuat FDA inspecţii în direct la aceste unităţi de producţie "în dificultate" şi "în plină expansiune" şi în plină expansiune rapidă?

LNP-urile şi ţintirea şi toxicitatea specifică pentru celule/ţesuturi/organe

După cum explică biochimistul Pieter Cullis, dacă LNP-urile nu ar fi încărcate pozitiv, s-ar putea să nu se ataşeze de fosfaţii încărcaţi negativ de pe şirurile de ARNm. Iar fără ataşamentele LNP, ARNm ar fi rapid rupt în bucăţi în organism.

Lipidele care apar în mod natural sunt de obicei neutre, iar lipide încărcate pozitiv nu există în natură. Mai rău, s-a constatat că lipidele încărcate pozitiv sunt puternic citotoxice prin mai mulţi indicatori globali. Cu toate acestea, LNP-urile combinate cu ARNm sunt proiectate sintetic pentru a fi încărcate pozitiv.

Cu ataşamente externe şi intercalate de LNP, ARNm ar putea viza potenţial celulele umane încărcate negativ, separat de orice alte capacităţi de direcţionare a substratului LNP care ar putea exista. Ar putea această atracţie ionică să conducă la agregarea LNP pe celulele endoteliale (care sunt încărcate negativ), să fie responsabilă de acumularea de LNP în ţesuturi sau de potenţialul accident vascular cerebral ocluziv/ trombotic sau atac de cord asociat cu aceste injecţii? (De remarcat, un monostrat de celule endoteliale încărcate negativ sunt cele care căptuşesc interiorul tuturor vaselor, apărând ca un drum pietruit la microscop).

Ar putea fi atrase LNP-urile încărcate pozitiv de ţesuturile/celulele încărcate negativ din organism? Poate acest lucru să ducă la acumularea de LNP-uri în vascularizaţia unei persoane, generând mai departe un accident vascular cerebral ocluziv (de asemenea, raportat în mod proeminent în VAERS şi V-safe)?

Din nefericire, există o abundenţă de date care arată că lipidele încărcate pozitiv sunt în mod inerent toxice. O zonă din corpul uman cu o activitate electrică intensă este inima, iar multe evenimente adverse raportate de VAERS şi V-safe (miocardita, pericardită, atac de cord, aritmie, accident vascular cerebral) sunt de origine cardiacă. Ar putea fi LNP-urile încărcate pozitiv care se ataşează electric la ţesutul cardiac o sursă a efectelor adverse raportate?

Sunt LNP-urile o biotehnologie nereglementată sau reglementată greşit?

Se pare că există un "vid de reglementare" în orientările FDA în ceea ce priveşte LNP-urile, excluzându-le de la recomandările specifice ale documentelor de orientare a FDA privind siguranţa. Se pare că "Documentele oficiale de îndrumare ale FDA" disponibile, atât în ceea ce priveşte lipozomii, cât şi nanotehnologia, nu menţionează nimic despre LNP-uri.

În primul rând, recomandările documentului de îndrumare al FDA privind produsele medicamentoase lipozomice consideră lipozomii ca fiind "...vezicule compuse dintr-un bicameral şi/sau o serie concentrică de mai multe camere" (sublinierile noastre). Cu toate acestea, se ştie că LNP-urile au doar un monostrat lipidic, ceea ce pare să excludă LNP-urile din aceste orientări.

În plus, pe Ghidul pentru industrie al FDA: "Considering Whether an FDA-Regulated Product Involves the Application of Nanotechnology" nu menţionează "lipidele" nicăieri în textul său. În timp ce lipidele sunt o componentă obişnuită şi de lungă durată în mai multe preparate farmacologice, nanoparticulele lipidice bioingineriate nu sunt acelaşi lucru şi ar trebui să aibă proprietăţi clinice diferite. Acest ghid nu este în mod evident un "set general" care să includă LNP-urile, deoarece FDA are mai multe ghiduri specifice privind nanotehnologia, în funcţie de tipul lor specific.

Proces privat intentat pentru transparenţa ARNm şi LNP

A trebuit să fie intentat un proces privat care să ceară transparenţă pentru a forţa publicarea aplicaţiei producătorilor, inclusiv a secvenţei (secvenţelor) ARNm şi a cantităţilor şi configuraţiilor LNP. Se spune că documentaţia depusă de un producător de ARNm la FDA ar avea ~1,2 milioane de pagini. Ca răspuns la întrebările consumatorilor, autorităţile de reglementare au propus iniţial, în mod foarte dubios, redactarea şi publicarea a doar 500 de pagini pe lună, ceea ce ar fi durat ~200 de ani.

Acest lucru este mai mult decât ironic, având în vedere că întregul proces de dezvoltare "în regim de urgenţă" şi procesul EUA a durat mai puţin de un an.

Judecătorul a ordonat publicarea a 55 000 de pagini redactate la fiecare 30 de zile, ceea ce va dura "doar" doi ani. Deşi poate părea un compromis relativ bun - de fapt, nu este. Orice ofiţer medical/analist medical principal al FDA (inclusiv autorul de faţă) vă poate spune că marea majoritate a unei cereri nu reprezintă altceva decât cifre brute prezentate într-un tabel (inclusiv: valori individuale de laborator, măsurători ale tensiunii arteriale, temperaturi, greutăţi etc.) care necesită puţină redactare, sau deloc, deoarece în cererile de produse noi neredactate ale FDA nu sunt incluse nume sau alte informaţii PHI sau HIPAA.

În plus, deoarece ordinul judecătorului nu a specificat că anumite pagini vor avea prioritate, sau că ar trebui să fie publicate în mod secvenţial cele mai critice părţi ale aplicaţiei, cum ar fi siguranţa LNP, configuraţiile LNP, locurile de legare a LNP de ARNm, şirurile reale de ARNm sau cantitatea şi secvenţa miligramei/LNP pentru o injecţie de 0,3 ml care ar putea fi ultimele pagini care vor fi publicate. Acest lucru ar putea prelungi şi mai mult publicarea celor mai fundamentale informaţii de care au nevoie analiştii externi în materie de siguranţă a medicamentelor, medicii şi alţi oameni de ştiinţă pentru modelarea mecanismelor potenţiale pentru semnalele de siguranţă raportate.

Grăbirea aprobării injecţiilor cu ARNm a ridicat întrebări importante atât cu privire la rezultatele de siguranţă raportate, cât şi cu privire la reglementarea nanotehnologiei de către FDA. De asemenea, a ridicat semne de întrebare cu privire la producătorii de ARNm care pretind că informaţiile de bază despre ingredientele de bază ale produselor lor sunt "secrete comerciale", în ciuda faptului că publicul finanţează dezvoltarea şi injecţiile în sine. Pentru cei care nu sunt la fel de familiarizaţi ca mine cu reglementările FDA, pot să vă spun următoarele: acest lucru este atipic.

Produsele aprobate de FDA - chiar şi medicamentele vechi, cum ar fi amoxicilina - detaliază precis toate ingredientele lor (inclusiv lista completă a ingredientelor, plus cantitatea de ingrediente active, plus specificarea dacă ingredientele sunt componente active sau inactive) ale produsului lor în cadrul etichetării oficiale a produsului. În plus, etichetarea actuală nu specifică ingredientele active faţă de cele inactive, în ciuda faptului că, potrivit unor studii, este posibil ca LNP să nu fie inerte din punct de vedere clinic/toxicologic.

Deşi este finanţat în totalitate de contribuabili, informaţiile de bază privind LNP şi ARNm sunt considerate în continuare "secret comercial"

Nu există niciun motiv întemeiat pentru care farmacologii şi alţi oameni de ştiinţă să nu aibă acces la informaţii complete privind secvenţa ARNm, configuraţiile LNP şi studiile de toxicitate. Producătorii beneficiază de imunitate în materie de răspundere în temeiul Legii privind pregătirea pentru situaţii de urgenţă şi pregătirea publicului (Public Readiness and Emergency Preparedness Act - PREP Act). Contribuabilii au plătit deja zeci de miliarde către mai mulţi producători, dar aceiaşi contribuabili nu aveau dreptul să ştie totul despre produs, inclusiv o analiză a conţinutului. Într-adevăr, un singur producător a dobândit un profit fără precedent de 100 de miliarde de dolari într-un singur an - din care 38 de miliarde de dolari au provenit direct din injecţiile cu ARNm.

Sunt LNP-urile sau proteinele spike cele responsabile de efectele adverse legate de inflamaţii care pun în pericol viaţa?

Mai multe studii au arătat că proteinele spike provenite fie din injecţiile cu ARNm, fie din infecţia dobândită în comunitate, sunt toxice într-o manieră dependentă de doză. Dozele incorect fabricate sau excesive de injecţii cu ARNm pot transforma propriile celule în entităţi biologice "zombi" care reproduc în mod compulsiv doar proteina toxică COVID, la o rată potenţial mult mai mare decât cea care ar apărea prin intermediul unei infecţii COVID dobândite în comunitate, dacă aceasta ar fi reglementată de un sistem imunitar sănătos.

În timp ce un sistem imunitar sănătos va crea anticorpi şi va lupta împotriva replicării particulelor virale COVID, atenuând astfel replicarea, o injecţie de ARNm (în funcţie de doză) are potenţialul de a supraproduce un exces de proteine COVID spike - şi, potenţial, la o rată nefiresc de rapidă în raport cu replicarea virală normală - în funcţie de numărul/încărcătura de fire de ARNm dintr-o injecţie. Nu se ştie câte particule LNP se află în fiecare doză conform etichetei oficiale a FDA.

A fost toxicitatea istorică a nanoparticulelor lipidice şi a altor nanoparticule predictivă în legătură cu efectele adverse raportate recent în VAERS şi V-Safe?

În plus faţă de toxicitatea independentă a proteinelor spike din componenta ARNm, există un istoric bine stabilit al preocupărilor legate de siguranţa LNP-urilor care datează din anii 1990. Aceste preocupări privind siguranţa şi toxicitatea celulară continuă şi în prezent. Numeroase studii publicate descriu modul în care LNP-urile cauzează toxicitate în mod independent şi sunt cunoscute ca activatoare ale sistemul complementar (inflamator), provocând răspunsuri imune, inducând leziuni hepatice, leziuni pulmonare, stimulând radicalii liberi şi având potenţiale efecte adverse asupra fătului prin faptul că trec cu uşurinţă bariera placentară datorită dimensiunii lor ultra-minuscule.

În 2018, patisiran (Onpattro®) a devenit primul medicament bazat pe terapia genică şi prima terapie aprobată administrată prin intermediul LNP-urilor. Dar acel medicament a fost administrat unei populaţii limitate la persoanele cu o boală genetică extrem de rară numită amiloidoză ereditară ATTR (hATTR). ATTR este o boală multisistemică, cu evoluţie rapidă şi fatală, care afectează doar aproximativ 50.000 de persoane din întreaga lume, cauzată de o proteină endogenă prost pliată. Acest produs de terapie genică a fost autorizat pentru utilizare doar la adulţi (nu şi la copii, plus că nu toţi adulţii sunt eligibili) şi este utilizat pentru a reduce la tăcere o genă specifică - nu pentru a transcrie o proteină spike complexă.

Cei eligibili care au primit patisiran (Onpattro®) au avut efecte adverse semnificative care au necesitat un tratament prealabil cu mai multe medicamente antiinflamatorii pentru a minimiza reacţiile. Aceste reacţii adverse bazate pe inflamaţii au fost atribuite în mod specific nanoparticulelor sale. Efectele adverse ale injecţiilor de ARNm COVID sunt, de asemenea, de natură inflamatorie inerentă. Diferenţa este următoarea: patisiranul (Onpattro®) este un lanţ nucleotidic scurt - aproximativ 20 de secvenţe.

Spre deosebire de aceasta, secvenţele de ARNm COVID-19 pentru a transcrie proteina spike (aşa se presupune; prospectul oficial al FDA nu spune) se întind pe mii de nucleotide în lungime, ceea ce înseamnă că injecţiile de ARNm COVID ar avea nevoie de o cantitate substanţial mai mare de LNP-uri pentru a obţine stabilitate, expunând pacienţii respectivi la un număr semnificativ mai mare de LNP-uri.

Pe lângă faptul că patisiranul (Onpattro®) cauzează un răspuns inflamator, există studii clinice evaluate de colegi care arată evenimente adverse similare, centrate pe inflamaţie, raportate cu injecţiile cu ARNm COVID, inclusiv: accident vascular cerebral ischemic, pericardită şi/sau miocardită, în concordanţă cu ceea ce este raportat la sistemele de raportare VAERS al FDA şi V-Safe al CDC.

De toate acestea este responsabilă proteina spike sau este componenta LNP? Sau o combinaţie a ambelor? Niciuna dintre ele? Este legat de doză? Se datorează unor neconcordanţe de fabricaţie a LNP sau a ARNm? De depozitare? Manipulare? Alterarea LNP la ataşarea ARNm? Este vorba de altceva?

În general, injecţiile cu ARNm au fost raportate la VAERS al FDA ca fiind principalul eveniment advers suspect în >9.000 de atacuri de cord, >17.000 de cazuri de invaliditate permanentă şi >5.000 de cazuri de miocardită şi pericardită raportate numai în SUA. Incidenţa extrapolată la nivel mondial ar putea fi de sute (sau poate de mii) de ori mai mare. Chiar mai rău: conform a peste o duzină de studii publicate, (inclusiv un studiu recent finanţat de FDA de la Harvard), numărul de evenimente adverse raportate în VAERS al FDA reprezintă mai puţin de 1 la sută din efectele adverse ale vaccinurilor care pot apărea în realitate.

Rezumat

În concluzie, vaccinurile cu ARNm reprezintă o tehnologie complexă şi nouă şi pot avea efecte clinice, farmacologice şi toxicologice neprevăzute. Distribuirea lor cu forţa printr-un proces de autorizare/aprobare abreviată/grăbit, care a fost lipsit de transparenţă, a ridicat întrebări persistente cu privire la siguranţa LNP, la coerenţa şi la politica generală de reglementare a FDA în domeniul nanotehnologiei.

Injecţiile de LNP/ARNm au condus, de asemenea, la un număr mare de efecte adverse grave asociate tratamentului, raportate de pacienţi, inclusiv spitalizări, dizabilităţi permanente şi decese, după cum se detaliază atât în VAERS, cât şi în sistemul de raportare V-safe al CDC, care a fost închis la un moment dat (V-safe pare să fie din nou în funcţiune, dar a fost închis timp de câteva luni). Calendarul scurtat şi grăbit folosit pentru a aproba un produs ARNm/LNP complex şi nou ar fi trebuit să ducă la o introspecţie ştiinţifică substanţial mai mare din partea oficialilor federali de sănătate publică din SUA, cu mult înainte de autorizaţii şi impuneri guvernamentale.

Nici producătorii, nici agenţiile guvernamentale nu spun prea multe despre constatările clinice ale injecţiilor cu ARNm/LNP, în legătură cu raportarea din bazele de date, în afară de afirmarea siguranţei acestora şi regurgitarea unei lozinci de tipul "corelaţia nu înseamnă cauzalitate". Înseamnă că se aşteaptă ca lumea să ignore sutele de mii de rapoarte de evenimente adverse ale injecţiilor COVID-19? Dacă da, atunci ce rost are să le colecteze în primul rând?

Cu toate acestea, dacă oamenii au temeritatea de a pune întrebări cu privire la versiunea oficială - de a fi "sigur şi eficient" - faptul pare să fie tratat ca un sacrilegiu de către administratorii de spitale, angajatorii importanţi, oficialii guvernamentali - chiar şi de către armata americană.

A fost oare întreaga dezvoltare trunchiată, testarea, revizuirea, autorizarea şi constatările ulterioare de siguranţă a injecţiilor cu ARNm/LNP un ritual sfânt, dincolo de orice întrebare obiectivă sau critică altruistă?

Mulţi oameni de ştiinţă şi clinicieni au încă întrebări fundamentale fără răspuns. Din păcate, aceştia vor trebui pur şi simplu să aştepte încă un an (sau mai mult) pentru ca FDA să se conformeze ordinului de divulgare al instanţei. Americanii pot doar să spere că atunci când termenul limită al instanţei va sosi în sfârşit, autorităţile de reglementare nu îl vor edita în mod absurd până la punctul de a fi comic de incoerent, aşa cum au făcut-o în trecut (a se vedea exemplele de redactări în link-ul imediat anterior).

Între timp, aceste întrebări legitime de reglementare, clinice şi de siguranţă nu au dus la o pauză contemplativă de reglementare, ştiinţifică sau epidemiologică în a proceda cu toată viteza înainte cu EUA-urile din toamna anului 2023 şi cu recomandările CDC conform cărora "toţi cei cu vârsta de peste 6 luni şi mai în vârstă" au nevoie de injecţii noi şi actualizate de ARNm.