Clasa politică, hârtie igienică şi circ - Victor Rebengiuc, la ceas aniversar

Actorul Victor Rebengiuc împlineşte luni vârstă de 81 de ani. În zi aniversară, după o viaţă petrecută pe scenă, actorul s-a declarat mâhnit că trăieşte vremuri în care politicienii folosesc orice pretext pentru a pune cultura la pământ. Rămas în memoria colectivă drept omul care la Revoluţie le-a recomandat politicienilor să se şteargă la gură cu hârtie igienică înainte de a apărea în public pentru a poza în revoluţionari, marele actor consideră, la 24 de ani de la acel moment, că toată clasa politică actuala are nevoie de hârtie igienică pentru cât a minţit:

„Toată clasa politică ar avea nevoie azi de hârtie igienică, dar mai ales ultimii, care au promis marea cu sarea şi acum dau din colţ în colţ, dând vina pe criza internaţională şi pe guvernarea anterioară ca întotdeauna. E prea mult circ!”, a declarat Victor Rebengiuc pentru Gândul.

Rebengiuc şi-a petrecut mai bine de o jumătate de viaţă în lumina reflectoarelor, interpretând roluri memorabile pe scenă şi în film. De la primul său rol în piesa "Omul care aduce ploaia", în regia lui Liviu Ciulei, pe scena teatrului din Craiova, la rolul bătrânului însingurat din "Câinele japonez", apreciatul film al regizorului Tudor (Cristian) Jurgiu, Rebengiuc şi-a lăsat amprenta marelui talent şi versatilităţii artistice pe tot ce a atins.

Rebengiuc a fost apostol Bologa, a fost Ilie Moromete şi a fost, în timpurile post hârtie-igienică, Ion I. Ion, pensionarul securist impostor din "Medalia de Onoare", care, asemenea lui Ion Iliescu, devine printr-o "glumă" proastă a istoriei, erou. Un fals erou împăunându-se cu false merite despre care ajunge să cradă, prin automistificare, că i se cuvin.

"Ceea ce îl caracterizează pe Victor Rebengiuc este o inerentă disciplină scenică, abilitatea de a asocia stări contradictorii şi de a coborî întotdeauna în profunzimea unui rol. [...] Cred că rolurile Apostol Bologa din Pădurea spânzuraţilor şi Ilie Moromete din Moromeţii lui Stere Gulea râmând două realizări majore ale lui Victor în cinematografia românească. Victor emană energie şi stilizează grotescul lui Richard al III-lea, este frust în rolul lui Stanley din Un tramvai numit dorinţă, tulburător, profund, dureros în Pădurea spânzuraţilor, suculent în Caliban şi plin de energie, năstruşnic în Bottom. Când l-am văzut în Unchiul Vania m-a convins că poate fi şi capricios, confirmându-mi ceea ce am ştiut mereu: e imprevizibil. Un actor al contrastelor” îl descrie Liviu Ciulei - citat de ziarul Metropolis - pe Rebengiuc.

Rolurile făcute de Victor Rebengiuc în "Pădurea Spânzuraţilor", "Tănase Scatiu", "Doctorul Poenaru", "De ce trag clopotele, Mitică", "Balanţa", "Morometii", "Faleze de nisip" rămân în filmoteca de aur a cinematografiei româneşti.

După o viaţă dăruită scenei, ca un arc peste timp, la vârsta de 81 de ani, Victor Rebengiuc poate fi admirat pe scena teatrului Bulandara în rolul Willy Loman din piesa "Moartea unui comis voiajor", piesa în care a jucat pentru prima oară în 1959, interpretându-l pe Biff.

Activ şi tânăr încă în spirit, bucătar pasionat, conform fiului său, pasionat de noutate, de calculatoare, de internet şi refuzând să devină inutil, Victor Rebengiuc consideră că cea mai mare greşeală în vremuri de criză este să sacrifici cultura unui popor:

"E cea mai mare greşeală ca în vremuri de criză să te gândeşti să sacrifici cultura. Pentru că în ultimii 20 de ani singura care a marcat puncte pozitive pentru România, în reprezentarea ei internaţională, a fost cultura. (...) Sigur, problemele sociale sunt foarte grave, nu poţi lăsa oamenii să moară de foame, dar în nici un caz aceste probleme nu se pot rezolva prin sacrificiul culturii."