Vremea mutanţilor ideologici a trecut - Scrisoare deschisă a lui Dan Puric către Laura Georgescu

Dan Puric
Dan Puric (Epoch Times România)

Jurnalistul Robert Turcescu, amendat recent de CNA cu suma de 70.000. de lei, pentru că a afirmat pe post că România este condusă de un grup infracţional, a publicat pe pagina sa de Facebook, o scrisoare deschisă, adresată de Dan Puric, Laurei Georgescu, Preşedintele CNA.

Scrisoarea actorului, aşa cum o declară el însuşi, este adresată nu doar Laurei Georgescu ci întregii ţării. Puric speră că tinerii şi românii de calitate din ţara asta, citindu-i scrisoarea, vor înţelege că această ţară a fost şi este condusă, de la Revoluţie încoace, de o “şleahtă de securişti mafioţi”, de “mutanţi ideologici”, întrupări ale spiritului comunist.

Securiştii care au asasinat oameni, au mutilat suflete, şi-au prăduit propria ţară şi i-au alungat pe tinerii cu zborul frânt peste hotare, sunt mai rău decât Mafia, arată Puric, căci Mafia are măcar propriile coduri de onoare, pe când conducătorii României nu respectă nimic şi mutilează tot ce ating.

Dan Puric avertizează că "un duh nou cuprinde ţara", un duh care nu va recunoaşte spiritul comunist. Poporul se ridică, iar tinerii jurnalişti, care spun adevărul sunt dovada vie că, organismul sănătos al ţării încă există, afirmă Puric, cerându-i Laurei Georgescu să nu îi mai amendeze pe jurnalişti şi să se desolidarizeze de “mutanţi ideologici” a căror vreme a trecut.

Redăm scrisoarea lui Dan Puric.


"În atenţia d-nei Laura Georgescu, Preşedinte al C.N.A

Dragă doamnă,

Vă scriu, trebuie să recunosc, cu oarecare emoţie, nu din frică politică pentru funcţia importantă pe care o aveţi, ci din frică creştină că nici de data aceasta, probabil, n-o să mă înţelegeţi şi am să vă pierd pentru totdeauna. Şi atunci, totuşi, de ce vă scriu? Scriu cu nădejdea, tot creştină, vă rog să reţineţi, că, poate, vreun tânăr sau oricare alt român de calitate din ţara asta, citind această scrisoare, se va lămuri. Ştiu că sunteţi foarte supărată pe mine pentru că am afirmat că, timp de 24 de ani, am fost şi suntem “conduşi”, mai bine zis distruşi politic, economic, cultural şi, mai ales sufleteşte, vă rog să reţineţi ultima dimensiune, dragă doamnă, care este foarte importantă pentru un simplu om, apoi pentru o ţară întreagă, de o “şleahtă de securişti mafioţi”!

Trebuie să recunosc acum, privind cu detaşare în timp, că termenul “mafiot”, pe care l-am folosit, nu a fost foarte potrivit. Mafia, de bine de rău, are codul ei, onoarea ei şi, mai ales, legile ei nescrise dar respectate. Cei care ne mutilează zi de zi, nu cunosc nicio lege, niciun cod. Sunt, în fond, nişte suflete chinuite. Ştiu că aţi afirmat, cu o oarecare undă de mândrie “patriotică” că şi dumneavoastră faceţi parte din rândul lor. Personal, am fost cam zdruncinat fiindcă nu mă aşteptam la o asemenea “solidaritate”!

Şi totuşi, doamnă, lăsaţi-mă să vă reamintesc! Cei pe care îi susţineţi, cu care pesemne vreţi să vă confundaţi ideologic şi sufleteşte până la neantizare, au făcut multe lucruri, cum nu trebuie, în această ţară. Au asasinat cu sânge rece oameni şi, mai ales tineri, ca lovitura de stat din 1989 să fie poleită cu sângele lor nevinovat şi declarată astfel Revoluţie. Apoi, s-au grăbit, ca nimeni alţii, să-şi prăduiască fără de niciun scrupul, propria ţară, s-o vândă, pe nimic străinilor. Cine sunt ei, dragă doamnă, v-aţi întrebat vreodată? De ce v-aţi alăturat lor? Ce v-a determinat?

Da, ştiu că şi ei vorbesc româneşte dar nu sunt români, sunt “mutanţi ideologici”. Nu v-aţi prins? Şi ruşii, şi bulgarii, şi ungurii şi toţi cei care au cunoscut experimentul comunist au asemenea specimene. Cum să dai în propria ţară? Ce suflet îţi trebuie să faci asta? V-aţi gândit vreodată că tinerii noştri, în aceşti ultimi ani, nu au avut şansa să înveţe niciodată istoria adevărată a acestui neam? Că ţăranul român îşi bagă grâul în sobă ca să îl ardă, fiindcă nimeni nu i-l cumpără şi că azvârle laptele în apă, ca să-l bea pe cel de la supermarket? La pensionarii mutilaţi, deveniţi muribunzi , condamnaţi cu cinism la agonie socială? La tinerii dezorientaţi, descurajaţi, umiliţi şi cu zborul frânt, ce nu mai îndrăznesc să privească nici măcar cerul? La viitorul lor ucis, v-aţi gândit vreodată, doamnă? La bieţii oameni goniţi de sărăcie, obligaţi să fie sclavi pe “plantaţiile occidentale”, lăsându-şi copiii la bunici şi la rude? La numărul mare de sinucideri din rândul acestor mici nevinovaţi, făcute din disperarea singurătăţii?

Da, dragă doamnă, gândiţi-vă şi la singurătatea tragică a acestui popor! Mai înainte de a fi dimpreună şi deodată cu cei pe care îi apăraţi, şi cu mândrie vă prezentaţi că din rândurile lor faceţi parte, mai bine aţi încerca să faceţi un pas către cei mulţi, care suferă în tăcere, încă. Încă, dragă doamnă! Căci nu e departe ziua, când această tăcere se va transforma în furtună. Şi mă rog, ca furia ei să nu vă prindă! Se ridică poporul, dragă doamnă, şi dumneavoastră vă ocupaţi de amenzi?

Spuneţi-le încet, docil, poate chiar în şoaptă, băieţilor care vă înconjoară şi votează în unanimitate, că vremea lor a trecut. Un duh nou cuprinde ţara, dragă doamnă, iar duhul acesta nu vă va recunoaşte. Iar ca lucrul acesta să nu se întâmple, grăbiţi-vă! Începeţi cu un gest mic, nesemnificativ, minor în aparenţă. Lăsaţi-i în pace, pe tinerii jurnalişti, care spun adevărul! Ei sunt, în fond, dovada că, organismul sănătos al ţării, există. Cât despre mine, uitaţi-mă! În schimb, vă rog din tot sufletul, nu uitaţi cele pe care vi le-am spus. Nu-i niciun pic de ură în ele, ci doar o panică de suflet creştin că, încă un om, se poate pierde.

Cu aleasă consideraţie,

Dan Puric"