Civilizaţie umană cu sute de milioane de ani în urmă? Un burghiu găsit în cărbune sugerează acest lucru

Universul este plin de mistere care schimbă cunoştinţele noastre actuale. În colecţia ''Dincolo de Ştiinţă'', Epoch Times adună ştiri despre aceste fenomene ciudate, pentru a stimula imaginaţia şi a deschide posibilităţi noi. Sunt ele adevărate? Dumneavoastră decideţi.

Oopart (out of place artifact), sau mai bine zis artefact inexplicabil este un termen folosit în cazul a zeci de obiecte preistorice descoperite în diverse locuri din întrega lume. care păreau să prezinte un nivel de dezvoltare tehnologică incompatibil cu vremurile în care ar fi fost create. Obiectele inexplicabile deseori frustrează savanţii convenţionali, încântă investigatorii aventurieri şi deschişi la teorii alternative şi declanşează dezbateri.

Conform viziunii convenţionale a istoriei, oamenii au păşit pe Pământ în forma noastră prezentă doar de aproximativ 200.000 de ani, în timp ce istoria strămoşilor noştri se întinde probabil până la 6 milioane de ani în urmă. Se spune că, de fapt, cărbunele Pământului s-a format cu sute de milioane de ani în urmă. De aceea, apariţia unui instrument de fier confecţionat de om, care se aseamănă cu un burghiu, în mijlocul unei bucăţi mari de cărbune a pus pe gânduri istoricii care au găsit obiectul în secolul al XIX-lea.

Aparent, o unealtă creată de om, la fel de avansată precum uneltele din secolul al XIX-lea, a fost depozitată în materia organică care a format cărbunele, dar înainte ca acesta să devină cărbune. A existat o civilizaţie suficient de avansată pentru a folosi un burghiu cu sute de milioane de ani în urmă, atunci când se forma acest cărbune?

John Buchanan, Esq., a prezentat misteriosul obiect la o întâlnire a Society of Antiquaries of Scotland în 13 decembrie 1852. Declaraţiile sale sunt înregistrate în documentele societăţii, şi sunt redate complet la sfârşitul acestui articol.

Pe scurt, Buchanan a declarat că instrumentul de fier a fost descoperit în interiorul unui strat de cărbune gros de aproximativ 56 cm care, la rândul său, era îngropat într-un strat gros de aproximativ 2,13 metri, ce este format dintr-un amestec de deluviu sau argilă şi bolovani.

El a declarat: “Sunt de acord cu punctul de vedere geologic în general acceptat că, de fapt, cărbunele s-a format cu mult timp înainte ca omul să apară pe această planetă; dar nedumerirea este, cum a reuşit acest obiect creat de om să ajungă în interiorul stratului de cărbune, care, la rândul său fusese acoperit de o masă grea de deluviu şi bolovani.”

Societatea a decis că instrumentul respectiv avea un nivel avansat de tehnologie. În plus, a concluzionat că “instrumentul de fier s-ar putea să facă parte dintr-un burghiu ce s-a rupt în timpul unor căutări anterioare de cărbune”. Raportul detaliat al lui Buchanan nu a inclus, totuşi, niciun detaliu că stratul de cărbune care înconjura instrumentul a fost găurit prin foraj. El a părut să descrie, mai degrabă, un instrument de fier încapsulat complet în bucata de cărbune.

Pasajul despre acest instrument de fier, inclus în 13 decembrie 1852 în documentele înregistrate de Society of Antiquaries of Scotland, este redat dedesubt în întregime:

A fost citit un comunicat din partea lui John Buchanan, Esq., cu privire la descoperirea unui instrument de fier într-un strat natural de cărbune în apropiere de Glasgow. Instrumentul, care a fost prezentat în cadrul Întâlnirii, a fost considerat a fi modern. În comunicatul său, dnul Buchanan a remarcat: Am trimis în acest mod, pentru o inspecţie din partea Societăţii, un instrument foarte interesant din fier, descoperit săptămâna trecută în această localitate. Interesul faţă de această relicvă ciudată ia naştere din faptul că a fost descoperită în interiorul unei bucăţi de cărbune, aflată la 2,13 metri sub pământ. Pentru a explica mai amănunţit aş dori să menţionez că un drum nou, numit Great Western Road, a fost deschis cu câţiva ani în urmă şi duce spre Gradina Botanică; aceasta, după cum ştiţi, este situată la aproximativ 3,2 km nord-vest de Glasgow. Într-un punct al acestui nou drum se află terenurile din Burnbank, unde în prezent se construieşte intens. Persoana care desfăşoară aceste operaţiuni de construcţie este dnul Robert Lindsay, proiectant şi constructor, o persoană foarte respectabilă, pe care o cunosc bine şi în care se poate avea încredere. Dar, când a venit să excaveze fundaţiile pentru mai multe case de-a lungul părţii nordice a drumului, dnul Lindsay a trebuit să taie printr-un strat gros de aproximativ 2,13 metri şi format dintr-un amestec de deluviu sau argilă şi bolovani. Apoi, a întâlnit un strat de cărbune cu o grosime de aproximativ 56 cm. A fost necesar să înlăture această bucată de cărbune şi să taie în piatra aflată dedesubt. O cantitate din cărbunele înlăturat a fost transportată în atelierul sau şantierul dnului Lindsay pentru a fi utilizată; şi, în timp ce nepotul său, Robert Lindsay jr., un ucenic, spărgea blocul de cărbune a fost surprins să găsească în centrul acelei bucăţi instrumentul de fier trimis acum. La început, nici el şi nici ceilalţi nu şi-au putut da seama despre ce era vorba, dar după ce a fost curăţat de cărbunele care îl învelea, obiectul şi-a dezvăluit înfăţişarea de acum. Trimit alături de obiect şi o bucată de cărbune. Aflând de această descoperire, nu am pierdut timpul şi m-am întâlnit cu dnul Lindsay senior; astăzi l-am însoţit pe dânsul la faţa locului şi detaliile mi-au fost relatate de nepotul sau şi de câteva persoane respectabile care au văzut instrumentul fiind extras din cărbune; iar dnul Lindsay senior m-a asigurat că se poate avea încredere în declaraţiile tuturor acestor persoane.”

Depoziţiile scrise de către cinci muncitori care au văzut instrumentul de fier extras din cărbune au fost de asemenea trimise, şi dnul Buchanan a adăugat “Sunt, totuşi, de acord cu punctul de vedere geologic în general acceptat că, de fapt, cărbunele s-a format cu mult timp înainte ca omul să apară pe această planetă; dar nedumerirea este, cum a reuşit acest obiect, creat de om, să ajungă în interiorul stratului de cărbune, care, la rândul său fusese acoperit de o masă grea de deluviu şi bolovani. Dacă se poate avea în încredere muncitorii care au văzut relicva (şi nu am niciun motiv să mă îndoiesc de sinceritatea lor), atunci ar putea şi trebuie să existe un mod prin care să se explice descoperirea instrumentului la 2,4 sau 2,7 metri vertical sub pământ.”

S-a sugerat că, după toate probabilităţile, s-ar putea ca instrumentul de fier să fi făcut parte dintr-un burghiu ce s-a rupt în timpul unor căutări anterioare de cărbune.