Chinezii au cenzurat volumul autobiografic al lui Iohannis. "Au avut acordul pentru adaptare"

Invitată de onoare la târgul de carte Gaudeamus, China a lansat miercuri versiunea în limba chineză a volumului autobiografic "Pas cu pas" scris de preşedintele Iohannis . Cartea a beneficiat, potrivit Hotnews, nu doar de traducere ci şi de o "adaptare" - a se citi cenzură - la sistemul social chinez. Cu alte cuvinte, la traducere au fost eliminate mai multe pasaje în care Iohannis critică ororile comunismului - de la cozile pentru alimente şi suprimarea libertăţii de exprimare, la crimele în masă.

Cenzura este recunoscută chiar de editura chineză care s-a ocupat de publicarea cărţii, la începutul volumului cititorii fiind avertizaţi că "în procesul de publicare" au fost eliminate anumite pasaje. "Trebuie spus că, datorită diferenţelor istorice şi culturale dintre diferite state, a sistemelor sociale diferite şi a drumului diferit pe care îl urmează fiecare (stat), există diferenţă între anumite opinii ale autorului şi opiniile noastre şi de aceea în procesul de publicare am eliminat anumite pasaje."

Un specialist în limba chineză a confirmat pentru Hotnews.ro că trei pasaje din Capitolul I "Anii de formare", prezente în variantă originală (în limba română), nu se regăsesc în traducerea în limba chineză şi este posibil să existe şi alte diferenţe între varianta originală a cărţii autobiografice scrise de Iohannis şi traducere.

Editura Curtea Veche, cea care a semnat contractul pentru traducerea cărţii, susţine că “editura chineză a avut acordul editurii noastre pentru adaptarea ediţiei în limba chineză potrivit politicii editoriale a părţii care a contractat drepturile de autor”. Cât despre Administraţia Prezidenţială, nu a răspuns întrebărilor pe tema cenzurii şi a acordului (şi motivării acestuia) în baza căruia chinezii şi-au permis să-l cenzureze.

Exemple de pasaje eliminate din traducerea în limba chineză a volumului "Pas cu Pas":

“Experienţa respectivă, în timpul comunismului, a însemnat o totală pierdere de vreme: totul era aberant. Eu pot să accept foarte uşor disciplina dacă înţeleg sensul din spatele ei. Însă disciplina aceea era un nonsens total.”

“Şi eu, şi prietenii, şi colegii mei de şcoală îi detestam pur şi simplu pe comunişti şi întregul lor sistem. Evident că lumea asculta Radio Europa Liberă. La petreceri se spuneau bancuri despre comunişti. La vremea respectivă, în Sibiu nu a existat, după ştiinţa mea, niciun fel de opoziţie organizată împotriva sistemului, iar singura formă în care am înţeles eu să-mi manifest dispreţul faţă de comunişti au fost acţiuni de nesupunere civică, absolut banale. Nu am fost un dizident anticomunist. Doar i-am urât, nu i-am putut suferi. Atât. Erau lucruri banale.”

“Am stat şi la cozi, n‑aveam încotro, eram obligat s-o fac, la fel ca toată lumea în acele zile. Atmosfera generală mi s-a părut, în schimb, aspectul cel mai descurajant: oameni care nu prea mai aveau speranţe. Noi, tinerii, credeam că există şanse să se schimbe lucrurile, cândva, însă oamenii mai în vârstă nu credeau că se mai poate lega ceva. Lipsa aceasta de speranţă mi se părea dezolantă. Mi se pare trist că astăzi unii români îl regretă pe dictatorul Nicolae Ceauşescu. Eu am fost, cum am mai spus deja, un anticomunist în privat. Am fost împotriva comunismului ca individ, la nivel personal, la fel ca toată familia mea.

Atunci nu aveai căi de a exprima aceste lucruri, decât în anumite situaţii de nesupunere civică, despre care am povestit. Sunt un anticomunist convins şi cred că Ceauşescu a fost unul dintre cei mai toxici români. Mulţi spun că a fost bine pe vremea lui pentru că toată lumea avea o casă şi o locuinţă, deşi toată lumea făcea bancuri la adresa lui. Însă uităm de crimele în masă, de faptul că nu puteam să ne spunem părerea cu voce tare, uităm de viaţa gri, uităm de martiri, de călcarea în picioare a simbolurilor naţionale, de falsificarea istoriei; reţinem doar lucrurile bune, ca într-un „filtru roz al memoriei“.

Uităm de discriminarea confesională, de faptul că nu puteai să călătoreşti dacă nu erai parte din sistem sau apropiat al sistemului. Vă amintiţi cum ne trezeam la 4 dimineaţa pentru două sticle de lapte? Sau că de multe ori nu aveam ce să punem pe masă? Se pare că am uitat, culmea!, tocmai aceste lucruri. A fost cea mai grea perioadă din istoria recentă a României.”

Volumul "Pas cu pas", tradus în limbă chineză pe banii şi la iniţiativa editurii Zhong Yi (China Translation & Publishing Corporation) a avut loc miercuri, 16 noiembrie, la târgul de carte Gaudeamus, unde China a fost invitat de onoare, având cel mai mare stand expoziţional ocupat până acum de vreun invitat de onoare.

Articolul integral poate fi citit aici