Constipaţia: cauze, abordări naturale, cum să o preveniţi. Efectul stilului de viaţă

Constipaţia este una dintre cele mai frecvente afecţiuni digestive, afectând aproape toată lumea la un moment dat în viaţă. În România, se estimează că 20-40% sunt afectaţi de constipaţie.

În esenţă, constipaţia se caracterizează prin mişcări intestinale rare, scaune dure sau cu noduli, eforturi în timpul vizitelor la toaletă sau senzaţia că nu v-aţi golit complet intestinele.

Simptomele constipaţiei

Constipaţia se manifestă diferit la fiecare persoană. De exemplu, ceea ce este normal pentru o persoană, cum ar fi mişcările intestinale o dată la două zile, poate indica constipaţie pentru altcineva.

Când trebuie să consultaţi un medic

Unele simptome sugerează o problemă mai gravă şi necesită îngrijire medicală, printre care:

• Sânge în scaun, de culoare roşu aprins sau închis
• Pierdere în greutate neintenţionată
• Febră peste 38 °C, ceea ce este neobişnuit în cazul constipaţiei şi poate indica o complicaţie
• Greaţă sau vărsături persistente
• Semne de anemie, cum ar fi oboseală sau slăbiciune
• Dureri abdominale care nu se ameliorează după defecare sau care vă trezesc din somn
• Dureri rectale
• Incapacitatea de a elimina gazele
• Dureri lombare cauzate de presiunea scaunului asupra nervilor

Simptome ale constipaţiei cronice

Este posibil să aveţi constipaţie cronică dacă constipaţia durează cel puţin trei luni şi prezentaţi două sau mai multe dintre următoarele simptome:

• Efort în timpul a mai mult de 25% din defecări
• Scaune dure în mai mult de 25% din cazuri
• Senzaţie de evacuare incompletă în mai mult de 25% din cazuri
• Mai puţin de trei defecări pe săptămână

De asemenea, dacă schimbările de stil de viaţă, cum ar fi creşterea aportului de fibre, exerciţiile fizice şi hidratarea, nu ameliorează constipaţia, aceasta poate fi cronică.

Care sunt cauzele constipaţiei?

La majoritatea oamenilor, pe măsură ce resturile alimentare trec prin colon, acesta absoarbe treptat apă şi electroliţi, transformând materialul digerat lichid în scaun moale şi format. Contracţiile musculare uşoare împing apoi scaunul înainte, într-un ritm constant, spre rect. Până când ajunge la rect, cea mai mare parte a apei a fost absorbită, lăsând scaunul moale, dar solid. Întinderea rectului declanşează apoi o nevoie puternică şi oportună de a merge la toaletă.

Însă constipaţia apare atunci când scaunul nu conţine suficientă apă sau fibre pentru a reţine apa, ceea ce îl face mai dur şi mai dificil de eliminat, sau când scaunul se mişcă prea încet, permiţând absorbţia excesivă a apei şi făcând scaunul prea uscat.

Unele cazuri de constipaţie sunt cauzate de factori externi, cum ar fi consumul insuficient de fibre, consumul insuficient de apă sau administrarea anumitor medicamente. Aceste cazuri sunt denumite constipaţie secundară. În alte cazuri, intestinul în sine nu funcţionează corect. Aceasta se numeşte constipaţie primară sau funcţională, care reprezintă majoritatea cazurilor de constipaţie.

În plus, unele persoane cu constipaţie funcţională dezvoltă disfuncţie a planşeului pelvin, o afecţiune în care muşchii implicaţi în mişcările intestinale nu se coordonează corespunzător. În loc să se relaxeze, muşchii planşeului pelvin sau ai anusului se pot contracta în timpul mişcării intestinale, îngreunând eliminarea scaunului chiar şi atunci când consistenţa acestuia este normală.

În acelaşi timp, majoritatea constipaţiilor secundare provin din factori legaţi de stilul de viaţă cotidian, dar şi afecţiunile medicale pot juca un rol.

Cauze comune legate de stilul de viaţă

Acestea sunt cele mai frecvente cauze ale constipaţiei şi cele mai uşor de remediat:

• Obiceiuri în baie: Ignorarea nevoii de a defeca sau nerespectarea unei rutine regulate în baie
• Dieta: Consumul insuficient de fibre, consumul insuficient de apă, consumul excesiv de cafea, ceai sau alcool sau consumul insuficient de alimente în general
• Activitatea fizică: Stilul de viaţă sedentar sau lipsa exerciţiilor fizice regulate
• Schimbări în stilul de viaţă: Călătoriile, care pot perturba rutina normală
• Utilizarea excesivă a laxativelor: Utilizarea frecventă a laxativelor, care poate duce la dependenţă şi poate îngreuna defecarea naturală

Factori emoţionali

Intestinul şi creierul sunt strâns legate, iar sănătatea mentală afectează în mod semnificativ sănătatea digestivă:

• Stresul: Perturbă funcţia digestivă normală şi poate declanşa constipaţie sau diaree; adesea legat de anxietatea provocată de probleme personale sau de la locul de muncă
• Depresia: Un simptom fizic frecvent al depresiei, deoarece starea emoţională afectează funcţia intestinală prin conexiunea intestin-creier

Cauze medicale

Când constipaţia nu este legată de stilul de viaţă, ea poate proveni din:

Cauze anatomice: Anomalii structurale ale tractului digestiv, inclusiv stenoză sau atrezie anală, fisuri anale, anus deplasat anterior, anus imperforat, hemoroizi trombozaţi, stricturi intestinale, tumori obstructive şi stricturi anale.

Musculatură anormală: Tulburări care afectează dezvoltarea sau funcţia musculară, cum ar fi sindromul Prune Belly, gastroschisis, sindromul Down şi distrofia musculară.

Rectocel: O afecţiune în care rectul se umflă în peretele posterior slăbit al vaginului, în special în timpul efortului sau al împingerii.

Hernie: O hernie abdominală care reduce presiunea intraabdominală efectivă, îngreunând tranzitul intestinal.

Afecţiuni hormonale şi metabolice: Hipotiroidism (tiroidă hipoactivă), diabet şi dezechilibre ale nivelului de calciu sau potasiu.

Tulburări ale sistemului digestiv: Sindromul intestinului iritabil, boala inflamatorie intestinală, boala Crohn, colita ulcerativă, boala celiacă, probleme structurale, cum ar fi fisuri anale, hemoroizi, îngustarea intestinală sau tumori şi disfuncţia planşeului pelvin.

Defecare tulburată (dischezie): O afecţiune în care intestinele nu pot genera suficientă forţă pentru a împinge fecalele din rect sau muşchii din jurul rectului şi sfincterul anal extern nu se relaxează corespunzător în timpul mişcărilor intestinale.

Afecţiuni neurologice: Boala Parkinson, scleroza multiplă, accident vascular cerebral, leziuni sau defecte ale măduvei spinării.

Alte afecţiuni: Anumite tipuri de cancer, inclusiv cancerul de colon, rectal, ovarian şi cerebral; tratamentul cu chimioterapie; fibroza chistică; sclerodermia (afecţiune autoimună); şi alergia la proteina din laptele de vacă, în special la copii.

Medicamente: Medicamente pentru durere, în special narcotice şi anumite antidepresive, precum şi multe medicamente pentru tensiunea arterială şi medicamente utilizate pentru tratarea bolii Parkinson sau a convulsiilor; antiacide care conţin aluminiu sau calciu; medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul; şi suplimente alimentare, inclusiv fier, calciu sau vitamina D, luate în cantităţi excesive. Atât nivelurile foarte scăzute, cât şi cele foarte ridicate de vitamina D pot afecta funcţia intestinală, un dezechilibru în orice direcţie contribuind la constipaţie.

Alţi factori pot include următoarele:

• Sarcina: modificări hormonale, activitate fizică redusă şi presiunea exercitată de uterul în creştere asupra intestinelor.
• Vârsta înaintată: persoanele în vârstă pot prezenta o scădere a activităţii musculare intestinale şi o creştere a consumului de medicamente.

Cum se diagnostichează constipaţia?

Pentru majoritatea persoanelor, constipaţia poate fi recunoscută fără teste — în general, ştiţi când o aveţi. Cu toate acestea, medicii pot efectua mai multe teste, în funcţie de durata simptomelor şi de gravitatea afecţiunii.

Medicul dumneavoastră va începe prin a analiza factori precum istoricul medical şi vârsta, prezenţa sângelui în scaun, modificările obiceiurilor intestinale şi orice pierdere în greutate.

Medicul dumneavoastră poate efectua un examen fizic complet, precum şi un examen rectal digital, care implică verificarea dacă rectul este moale, blocat, mărit sau conţine sânge. Se evaluează, de asemenea, cantitatea de scaun, consistenţa scaunului şi funcţia sfincterului.

Testele suplimentare pot include următoarele:

Radiografie abdominală: arată dacă intestinele sunt umplute cu scaun sau cu aer în exces, ajutând la evaluarea acumulării de scaun sau a blocajului.

Analize de sânge: verifică afecţiuni precum anemia feriprivă, care poate indica sângerări lente sau ascunse în colon.

Examinare gastrointestinală inferioară (clismă cu bariu): utilizează raze X şi un lichid de contrast numit bariu pentru a vizualiza rectul şi intestinele şi a identifica îngustări, blocaje sau probleme structurale.

Defecogramă: evaluează controlul scaunului şi evacuarea.

Colonoscopie: examinează întregul intestin gros pentru a detecta anomalii precum inflamaţii, ulcere, sângerări sau excrescenţe.

Sigmoidoscopie: examinează partea inferioară a intestinului gros pentru a ajuta la determinarea cauzelor constipaţiei.

Studiu de tranzit colorectal: măsoară timpul necesar scaunului pentru a se deplasa prin colon folosind markeri vizibili la raze X.

Teste de funcţionare anorectală: evaluează cât de bine funcţionează anusul şi rectul şi dacă constipaţia este legată de probleme musculare sau de coordonare.

Test imunochimic fecal: detectează sângele ascuns în scaun.

Abordări naturale şi legate de stilul de viaţă pentru constipaţie

Majoritatea persoanelor cu constipaţie pot găsi alinare folosind remedii casnice, inclusiv modificări ale dietei şi stilului de viaţă.

1. Fibre alimentare şi „laxative naturale”

De zeci de ani, creşterea aportului de fibre alimentare este o recomandare standard pentru ameliorarea constipaţiei. Majoritatea adulţilor au fost sfătuiţi să consume cel puţin 25 de grame de fibre pe zi, în funcţie de vârstă şi sex. Fibrele există în două forme — solubile şi insolubile — ambele jucând un rol important în digestie. Fibrele solubile absorb apa şi formează un gel care poate înmuia scaunul, în timp ce fibrele insolubile adaugă volum şi ajută scaunul să se deplaseze prin tractul digestiv.

Cu toate acestea, recomandările alimentare mai recente, bazate pe dovezi, sugerează că creşterea aportului de fibre nu este suficientă. Recomandările actuale pentru constipaţia cronică includ o serie de strategii specifice, cum ar fi anumite tipuri de suplimente de fibre, anumite fructe, cum ar fi kiwi, pâinea de secară şi apa bogată în minerale, şi pun mai puţin accent pe dietele generice bogate în fibre decât recomandările din trecut.

Adesea denumită „laxativ din fructe”, pasta din fructe uscate poate ajuta la ameliorarea constipaţiei.

Următoarele fructe şi băuturi sunt considerate laxative naturale:

Prune uscate: Consumul de prune uscate sau de suc de prune uscate poate ajuta la ameliorarea constipaţiei, deoarece acestea conţin fibre şi sorbitol, un alcool zaharat natural cu efecte laxative uşoare.

Caisele: Caisele fierte pot ajuta la stimularea tranzitului intestinal atunci când sunt înmuiate şi consumate în mod regulat.

Kiwi: Kiwi conţin actinidină, o enzimă care ajută la accelerarea digestiei prin descompunerea mai eficientă a proteinelor.

Sucul de mere: Sucul de mere conţine cantităţi mai mici de sorbitol şi poate fi o alternativă utilă pentru persoanele care nu tolerează prunele.

Uleiul de măsline: Consumul unei linguriţe de ulei de măsline pe stomacul gol dimineaţa poate ajuta la lubrifierea tractului digestiv şi la înmuierea scaunului.

Băuturi calde: Consumul de băuturi calde, în special băuturi cu cofeină, cum ar fi cafeaua sau ceaiul, poate stimula tranzitul intestinal şi accelera digestia

Următoarele alimente şi diete trebuie evitate:

• Dietele cu conţinut foarte scăzut de carbohidraţi, cum ar fi dieta keto, sunt adesea bogate în grăsimi şi sărace în fibre.
• Alimentele bogate în zaharuri rafinate, inclusiv deserturile grele, pot creşte riscul de constipaţie.

2. Suplimente de fibre

Fibrele alimentare oferă multe beneficii pentru sănătate, dar doar un procent mic de persoane ating nivelurile recomandate de aport doar prin alimentaţie. Pentru cei cu diete sărace în fibre, suplimentele de fibre pot ajuta la îmbunătăţirea regularităţii. Suplimentele de fibre acţionează în general treptat şi pot provoca gaze sau balonare, de aceea este important un aport adecvat de lichide.

3. Probiotice

Probioticele sunt bacterii şi drojdii benefice care ajută la menţinerea unui echilibru sănătos al microbiomului intestinal. Acestea pot susţine mişcările intestinale regulate prin îmbunătăţirea consistenţei scaunului şi promovarea motilităţii intestinale normale. Sursele alimentare includ iaurtul cu culturi vii, kefirul şi băuturile din iaurt.

4. Lichide suficiente

Hidratarea adecvată este esenţială pentru ameliorarea şi prevenirea constipaţiei, deoarece lichidele ajută fibrele să acţioneze eficient şi menţin scaunul moale şi voluminos, facilitând eliminarea acestuia.

Lichidele potrivite includ apa, sucurile de fructe îndulcite natural, sucurile de legume, supele clare, băuturile din soia fortificate, smoothie-urile şi bulionul, apa reprezentând cea mai mare parte a aportului de lichide.

5. Activitate fizică

Exerciţiile fizice regulate ajută la îmbunătăţirea motilităţii intestinale prin stimularea contracţiilor naturale ale muşchilor intestinali, permiţând alimentelor să se deplaseze mai eficient prin colon. Activităţile aerobice, cum ar fi mersul rapid sau ciclismul, sunt deosebit de eficiente. Orice activitate fizică regulată este benefică, în special pentru persoanele cu mobilitate limitată.

6. Exerciţii Kegel

Exerciţiile pentru planşeul pelvin, sau Kegel, ajută la întărirea muşchilor care susţin intestinul, rectul şi anusul, ceea ce poate îmbunătăţi controlul intestinului şi uşura mişcările intestinale.

7. Relaxare şi terapie prin muzică

Un studiu din mai 2025, care a implicat peste 600 de persoane, a constatat că relaxarea musculară progresivă pe termen scurt, combinată cu terapia prin muzică, poate ajuta la îmbunătăţirea simptomelor gastrointestinale, inclusiv constipaţia.

Tratamente pentru constipaţie

Dacă schimbările în dieta şi stilul de viaţă nu aduc ameliorare, sunt disponibile opţiuni farmaceutice şi alte opţiuni de tratament pentru constipaţie.

1. Laxative

Laxativele sunt medicamente care ajută la stimularea mişcărilor intestinale. Există diferite tipuri de laxative, fiecare acţionând în mod distinct asupra sistemului digestiv. În unele cazuri, diferite tipuri de laxative pot fi combinate în funcţie de nevoile şi efectelle individuale.

- Laxative care formează volum: Adesea prima opţiune laxativă recomandată, acestea ajută scaunele să reţină apa, făcându-le mai moi şi mai uşor de eliminat şi reducând riscul de impact fecal. Exemple comune pe bază de plante includ coaja de ispaghula, sterculia şi metilceluloza.

- Laxative osmotice: Utilizate atunci când scaunele rămân dure în ciuda laxativelor care formează volum, acestea atrag apa în intestin pentru a înmuia scaunul şi a stimula mişcările intestinale. Exemple comune includ lactuloza şi macrogolii. Există patru tipuri principale: laxative saline, care acţionează în 30 de minute până la 3 ore; lactuloza, care acţionează în 6 ore până la două zile; laxative polimerice, cum ar fi polietilenglicolul, care acţionează de obicei în 6 ore; şi supozitoare cu glicerină, care înmoaie scaunul şi pot stimula, de asemenea, mişcările intestinale.

- Laxative stimulante: Utilizate atunci când scaunele sunt moi, dar dificil de eliminat, acestea stimulează muşchii tractului digestiv pentru a deplasa scaunul prin colon mai eficient. Exemple comune includ senna, bisacodil şi picosulfat de sodiu, care acţionează de obicei în 6 până la 12 ore.

- Înmuietori de scaun: Produse precum docusatul adaugă umiditate scaunului pentru a facilita eliminarea acestuia.

- Lubrifianţi: Lubrifianţii, cum ar fi uleiul mineral, ajută la eliminarea mai uşoară a scaunelor şi pot fi utili în cazul blocajelor intestinale joase, fisurilor anale sau hemoroizilor dureroşi. Însă nu trebuie utilizaţi mai mult de o săptămână, deoarece utilizarea prelungită poate duce la deficienţe de vitamine sau poate interfera cu medicamentele. Uleiul mineral nu este recomandat femeilor însărcinate sau persoanelor care au dificultăţi de înghiţire, iar uleiul mineral oral prezintă riscul de pneumonie dacă ajunge în plămâni.

- Laxativ din fructe: Pasta din fructe uscate poate ajuta, de asemenea, la ameliorarea constipaţiei.

În cazul constipaţiei pe termen scurt, farmaciştii recomandă, de obicei, oprirea administrării laxativelor odată ce scaunul devine moale şi uşor de eliminat. În cazul utilizării pe termen lung, laxativele sunt reduse treptat, în loc să fie oprite brusc. Atunci când se utilizează mai multe laxative, doza fiecăruia este redusă treptat, una câte una, ceea ce poate dura câteva luni.

2. Supozitoare

Supozitoarele sunt medicamente mici, solide, care se introduc direct în rect, unde se dizolvă şi acţionează pentru ameliorarea constipaţiei. Acestea pot funcţiona ca lubrifianţi sau laxative stimulante, încurajând muşchii intestinali să se contracte şi să deplaseze scaunul. Supozitoarele sunt adesea utilizate pentru copii sau persoane care au dificultăţi în a înghiţi medicamente orale şi oferă o ameliorare rapidă şi ţintită.

3. Alte medicamente

Alte medicamente pot ameliora constipaţia în diferite moduri, inclusiv:

Enterocinetice: Medicamentele precum prucalopridă acţionează prin stimularea receptorilor serotoninei (5-HT4) din tractul digestiv pentru a creşte mişcarea muşchilor intestinali şi a îmbunătăţi motilitatea intestinală. Efectele secundare frecvente includ greaţă, diaree, dureri abdominale şi dureri de cap.

Agonişti de guanilat ciclază C: Medicamentele precum linaclotida cresc secreţia de lichide în intestine, facilitând eliminarea scaunului şi ameliorând simptomele asociate.

Antagonişti ai receptorilor opioizi Mu cu acţiune periferică (PAMORA): PAMORA, precum metilnaltrexona, naloxegolul şi naldemedina, tratează constipaţia indusă de opioide atunci când alte tratamente nu au dat rezultate. Alvimopanul este o altă opţiune, dar este utilizat doar pe termen scurt în spitale pentru a ajuta la tratarea ileusului postoperator, o încetinire temporară a intestinelor după operaţie.

4. Clisme

O clismă implică introducerea unui lichid, de obicei apă, uneori cu sare, în rect prin anus. Lichidul slăbeşte scaunul şi întinde pereţii rectali, declanşând contracţii musculare care produc o mişcare urgentă a intestinului.

5. Irigarea transanală

Irigarea transanală este o metodă structurată pentru golirea intestinului inferior folosind un cateter sau un dispozitiv specializat pentru a introduce apă în rect. Spre deosebire de clisma obişnuită, irigarea transanală poate goli întregul intestin inferior, fiind deosebit de utilă pentru persoanele cu constipaţie cronică. Pentru a utiliza echipamentul în siguranţă, este necesară instruirea de către un profesionist din domeniul sănătăţii.

6. Defragmentarea manuală

Impactul fecal, în care scaunul dur se blochează în rect, este de obicei tratat mai întâi cu clisme, începând cu apă de la robinet şi apoi cu cantităţi mici de soluţii specializate. Dacă această abordare nu funcţionează, medicul poate fi nevoit să spargă şi să îndepărteze manual scaunul. Această procedură poate fi dureroasă, astfel încât pot fi utilizate creme anestezice locale sau, în unele cazuri, sedative pentru a reduce disconfortul.

7. Stimularea nervului sacral

Stimularea nervului sacral a fost utilizată pentru tratarea constipaţiei care nu răspunde la alte tratamente, ajutând la reglarea semnalelor nervoase care controlează intestinul gros. S-a demonstrat că îmbunătăţeşte frecvenţa mişcărilor intestinale la unii copii cu constipaţie funcţională, dar la mulţi pacienţi, beneficiile au durat mai puţin de şase luni.

8. Biofeedback

Terapia cu biofeedback îi învaţă pe oameni să-şi coordoneze mai bine muşchii rectali şi abdominali pentru o golire mai eficientă a intestinului. Folosind semnale electrice uşoare, aceasta ajută la creşterea conştientizării activităţii musculare şi la îmbunătăţirea controlului. Biofeedback-ul este adesea utilizat împreună cu îmbunătăţiri ale dietei pentru a ajuta la ameliorarea constipaţiei cronice.

9. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC)

Un studiu din 2022 a arătat că combinarea TCC cu biofeedback a ameliorat simptomele constipaţiei, depresiei şi anxietăţii mai eficient decât biofeedback-ul sau tratamentul standard utilizate singure. Aproximativ 67% dintre pacienţii care au beneficiat de ambele terapii au reuşit să-şi relaxeze complet muşchii intestinali în timpul tratamentului, comparativ cu niciunul dintre cei care au beneficiat doar de biofeedback sau de terapia standard.

10. Chirurgia

Chirurgia este rar utilizată pentru tratarea constipaţiei, dar poate fi luată în considerare pentru afecţiuni specifice, cum ar fi rectocelul mare, în care rectul se umflă şi reţine fecalele, sau prolapsul rectal, când rectul alunecă din poziţia sa normală şi interferează cu funcţia intestinală. Chirurgia pelviană poate ajuta la remedierea acestor probleme, deşi unele persoane pot dezvolta simptome noi după aceea, inclusiv diaree, obstrucţie intestinală sau incontinenţă.

11. Terapia prin masaj abdominal

O meta-analiză din 2023 a constatat că terapia prin masaj abdominal poate creşte frecvenţa mişcărilor intestinale, poate facilita eliminarea scaunelor, poate îmbunătăţi consistenţa scaunelor şi poate îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor cu constipaţie.

O meta-analiză din ianuarie 2025 a arătat că masajul abdominal poate ajuta, de asemenea, la ameliorarea simptomelor constipaţiei cronice, eficacitatea variind în funcţie de tipul de constipaţie şi de tehnica de masaj.

12. Acupunctura

O meta-analiză din 2020 a sugerat că acupunctura poate fi un tratament sigur şi eficient pentru constipaţia funcţională, îmbunătăţind frecvenţa mişcărilor intestinale, consistenţa scaunelor, simptomele şi calitatea vieţii, deşi sunt necesare studii de calitate superioară.

Acupunctura a demonstrat, de asemenea, beneficii pentru constipaţia indusă de opioide, inclusiv în contextul îngrijirii clinice a cancerului. În plus, acupresura pe punctele abdominale poate îmbunătăţi ritmul intestinal prin stimularea sistemului de „odihnă şi digestie” al organismului, în timp ce uleiurile esenţiale pot ajuta la relaxarea muşchilor abdominali şi la susţinerea circulaţiei. Un punct de acupunctură frecvent utilizat este „Zhi Gou” (Branching Ditch), care este utilizat de mult timp în medicina tradiţională chineză pentru a susţine sănătatea digestivă.

Un studiu din 2016 a constatat că electroacupunctura la Zhi Gou poate reduce durerile abdominale şi balonarea, poate îmbunătăţi mişcările intestinale, poate scurta timpul de tranzit al colonului şi poate reduce utilizarea laxativelor. Un studiu anterior a constatat că patru săptămâni de electroacupunctură la punctul de acupunctură Zhi Gou au ameliorat simptomele la 94,4% dintre pacienţii cu constipaţie, îmbunătăţind în acelaşi timp timpul de tranzit al colonului şi reducând utilizarea laxativelor.

Cum afectează mentalitatea constipaţia?

Mentalitatea are o influenţă puternică asupra constipaţiei prin conexiunea intestin-creier. Gândurile, emoţiile şi nivelul de stres afectează modul în care creierul comunică cu sistemul digestiv.

O stare de tensiune, anxietate sau depresie poate încetini tranzitul intestinal, perturba semnalizarea normală a intestinului şi interfera cu relaxarea muşchilor pelvieni. Mentalitatea de a te grăbi, ignorarea semnalelor corpului sau îngrijorarea cu privire la obiceiurile intestinale poate duce, de asemenea, la întârzierea utilizării toaletei, făcând scaunele mai dure şi mai dificil de eliminat.

Cum se poate preveni constipaţia?

Multe dintre abordările legate de stilul de viaţă utilizate pentru tratarea constipaţiei pot ajuta şi la prevenirea acesteia. Alte sfaturi pentru obiceiuri intestinale sănătoase includ:

- Stabiliţi o rutină: Mergeţi la toaletă în acelaşi loc şi la aceeaşi oră în fiecare zi, acordaţi-vă suficient timp şi răspundeţi prompt la nevoia naturală de a merge la toaletă, în loc să o amânaţi.

- Schimbaţi postura: Aşezaţi picioarele pe un scaun jos, astfel încât genunchii să fie mai sus decât şoldurile, ceea ce poate ajuta la îndreptarea rectului şi la facilitarea eliminării scaunelor.

- Programarea meselor: Consumaţi mese mici şi gustări pe parcursul zilei pentru a stimula activitatea intestinală şi a favoriza mişcările intestinale mai regulate.

- Urmăriţi obiceiurile: Ţineţi o evidenţă a alimentelor şi băuturilor consumate, a nivelului de activitate şi a mişcărilor intestinale pentru a identifica tiparele sau factorii declanşatori ai constipaţiei.

Care sunt posibilele complicaţii ale constipaţiei?

Deşi unele persoane se tem că constipaţia poate duce la cancer, nu există dovezi solide care să lege constipaţia pe termen lung de cancerul intestinal. Totuşi, constipaţia netratată sau persistentă poate provoca complicaţii pe termen mediu şi lung, printre care:

- Hemoroizi: Efortul repetat poate deteriora vasele de sânge din rect, provocând umflarea venelor.

- Sângerare rectală: Efortul fizic frecvent duce la sângerări din hemoroizi sau fisuri anale.

- Ulcer stercoral: Scaunul impactat poate uza mucoasa intestinului inferior, provocând potenţial sângerări sau perforarea intestinului.

- Prolaps rectal: Efortul persistent poate împinge o parte din rect prin anus.

- Incontinenţă urinară: Efortul constant slăbeşte muşchii pelvieni şi creşte scurgerea de urină, în special în timpul tusei, râsului sau strănutului.

- Impact fecal: Scaunul devinese compactează în colon sau rect, provocând uneori scurgeri în jurul blocajului.

Încrederea este fundamentul oricărei decizii legate de sănătate. De la medicul pe care îl alegeţi până la informaţiile pe care le consumaţi, fiecare decizie contează când vine vorba de îmbunătăţirea sănătăţii dumneavoastră.