O calatorie prin Rai si Iad in cultura chineza

Cultura traditionala chineza

La fel ca si religiile vestice si cele de pretutindeni, si cultura chineza crede de asemenea ca intr-o fiinta exista un suflet. Potrivit unora, aceasta credinta a fost validata din punct de vedere stiintific: in anii ’20, fizicienii Dr. Zaalberg van Zelst si Dr. Malta din Olanda au demonstrat ca in momentul mortii, corpul pierde 70 de grame in greutate, ceea ce pentru ei reprezinta dovada stiintifica a faptului ca sufletul paraseste corpul. Dar intrebarea care ramane este: ce se intampla cu sufletul dupa ce iese din corp?

Raspunsurile pot fi gasite in cateva teorii care sustin existenta vietii dupa moarte. Criticii explica aceasta credinta prin aceea ca oamenii isi doresc o viata dupa moarte si ca moartea sa nu insemne sfarsitul existentei persoanei. Intelepciunea populara chineza spune: “Chiar daca nu crezi in nimic, este bine sa stii la ce sa te astepti in cazul in care presupunerile tale se dovedesc a fi gresite.” Totusi, multi oameni care au avut experiente legate de moarte, relateaza despre o calatorie prin rai sau iad.

Calatorie in lumea Sukhavati - Paradisul Fericirii Absolute

Maestrul Kuanjing din Fujian a avut o viziune in timp ce medita intr-o pestera in provincia Yunnan, in anul 1967. El a vazut-o pe Bodhisattava Avalokitesvara, o zeitate din lumea Sukhavati. Ea l-a luat intr-o calatorie in aparenta scurta prin acea lume, lui Kuanjing parandu-i-se ca au trecut doar cateva ore. De fapt, cand s-a intors a constatat ca trecusera sase ani in lumea umana. El a relatat unele dintre experientele sale si le-a publicat in 1987 in cartea sa “Calatorie in lumea Sukhavati”.

Potrivit amintirilor sale, zeitatea l-a purtat intr-o lume complet diferita, o lume lipsita de nastere, imbatranire, boala, lacomie, dorinte si moarte. O astfel de existenta le este permisa doar celor care au atins iluminarea.

Prima sa experienta legata de intalnirea cu fiinte iluminate a fost cea cu trei calugari care aveau peste zece metri inaltime. Unul dintre ei l-a sfatuit pe Kuanjing ca la intoarcere sa il ajute pe colegul sau sa imbratiseze din nou calea veche de epoci a “cultivarii.” Colegul sau trebuie sa creada intr-o existenta mai inalta si sa se asimileze in cele din urma la acele niveluri mai inalte.

Apoi Kuanjing, in compania Bodhisattva, a dorit sa il viziteze pe Buddha Amitahba, creatorul “Pamantului pur”. In drumul lor au intalnit un munte imens. Dar, pe masura ce acest munte li se dezvaluia privirii, Kuanjing si-a dat seama ca el nu era decat varful degetelor picioarelor atotputernicului Amitahba. Deodata, Kuanjing a crescut destul de inalt ca sa ajunga pana la buricul lui Amitahba. Acum il putea admira pe atotputernicul Buddha. El statea pe un aranjament facut din lotusi, prea multi ca sa poata fi numarati. In partea de sus a fiecarei flori se afla o pagoda, raspandind milioane de lumini colorate. Buddha stralucea in nuante aurii nemaipomenite. Ochii sai erau precum oceanul, si potrivit celor relatate de Kuanjing, erau de marimea oceanelor. Coplesit de o asemenea frumusete si perfectiune, Kuanjing si-a exprimat dorinta de a ramane acolo, dar Buddha i-a amintit de indatorirea ce il astepta - aceea de a oferii oamenilor o cale de a iesi din impas si de a-i salva.

Chiar daca aceasta lume nu este accesibila unui om obisnuit, se spune ca zeitatile din taramurile ceresti observa omenirea, pamantul si chiar intregul cosmos. Potrivit cartii lui Kuanjing, exista un turn numit “Coloana Vederii Pure” care are puterea de a vedea orice loc din cosmos.

Referindu-se la acea lume, Maestrul Kuanjing a vorbit doar de perfectiune, si a spus ca in acea lume nu exista nimic ce ar conduce la conflictele si necazurile lumii noastre. A fost o calatorie in paradis.

O calatorie diabolica in lumea de jos

O alta relatare, dintr-o carte taiwaneza aparuta in 1978 “O calatorie in iad” vorbeste despre lucruri opuse cerurilor. Scriitorul descrie scene impresionante:

“Incepe cu o cale care se termina imediat intr-un munte. Sufletelor bune care au facut mult bine in vietile lor li se arata o cale directa catre ceruri, pe cand oamenii rai, orbiti de o lumina stralucitoare sinistra, se simt deodata trasi intr-o gaura, sub munte, in iad. Odata ajunsi acolo, primesc pedeapsa potrivit Judecatii Finale. Pedeapsa este ispasita in cateva camere de tortura; pedepsele sunt aplicare dupa ce crime au comis acesti oameni in timpul existentei lor pamantesti. Exista pedepse pentru sinucidere, avort, prostitutie, adulter, chiar si pentru pirateria produselor.”

Pe cei vinovati de adulter si pe prostituate le asteapta o pedeapsa infioratoare in spatiul desemant pentru ispasirea ei - sufletele lor sunt obligate sa inoate in valuri de excremente, cu riscul ca in fiecare moment sa se inece. In urma acestei experiente multe suflete putrezesc pur si simplu. Pedeapsa pentru piraterie este de asemenea crunta - sufletele acelor oameni de afaceri sunt scufundate in cazane imense cu ulei incins. Potrivit celor expuse in carte, judecatorii din lumea de jos nu cunosc mila. Pe fiecare criminal il asteapta o soarta teribila.

Raiul si iadul nu pot fi mai opuse de atat. A crede sau a nu crede intr-o viata de dupa, este treaba fiecaruia si tine de decizia fiecarei persoane. Insa aceia care nu comit lucruri rele au un colac de salvare.