China: Conflict de proporţii între petiţionari şi poliţie

La 18 ianuarie 2014, patru poliţişti au sosit în satul Aoshan, din oraşul Putian, provincia Fujian, pentru a aresta mai mulţi petiţionari. Peste o mie de săteni s-au grăbit să se opună arestărilor. Imediat cei patru poliţişti au mai chemat peste o sută de poliţişti, care înarmaţi cu căşti de fier, scuturi şi bastoane, i-au bătut pe toţi pe care i-a întâlnit în cale.

Chiar dacă majoritatea sătenilor, aflaţi la locul incidentului, erau bătrâni sau femei, poliţia n-a făcut nici o diferenţă, bătându-i pe toţi la fel. Ca să se protejeze de atacatori, sătenii au luat cărămizi de pe jos şi le-au aruncat în poliţie, iar poliţia a ripostat aruncând cu pietre în săteni.

În urma incidentelor, unii săteni au fost răniţi foarte serios. Astfel, peste zece săteni au fost transportaţi la spital cu răni grave iar şase sau şapte au fost trataţi la centrul medical din sat.

Chen, un sătean, i-a transmis unui reporter Epoch Times că: ”Sătenii s-au gândit că poliţia înarmată nu va lovi bătrânii şi femeile. Dar spre surprinderea noastră, ei şi-au pierdut latura umană şi au început să lovească pe oricine le ieşea în cale. Cinci sau şase poliţişti înarmaţi au încercuit un sătean pentru a-l bate.

”Incapabili de a lupta cu poliţia, sătenii s-au retras în grabă spre casele lor însă poliţia i-a târât afară din case şi a conntinuat să-i bată în continuare. De asemenea poliţia a pătruns în casele localnicilor şi le-a distrus ferestrele şi zidurile pentru a-şi potoli furia”.

Sub pretextul proiectelor funciare, guvernul districtului Hanjiang, guvernul oraşului Sanjiangkou, şi comitetul satului Aoshan au vândut de comun acord pământul şi marea din satul Aoshan pentru crearea unui parc industrial, dar nu au informat sătenii. Comitetul satului a anunţat numai că fiecare persoană va primi o compensaţie de 4.000 de yuan (aproximativ 660 de dolari).

Context şocant

Aoshan este un sat pescăresc situat în apropierea mării, în care sătenii trăiesc din coerţul cu fructe de mare. Acum sătenilor le-au fost luate mijloacele prin care să-şi câştige traiul. Ei s-au dus la Beijing şi Fuzhou să reclame încălcarea drepturilor lor, însă fără rezultat.

”Cu o săptămână în urmă, unul dintre săteni s-a dus să facă apel pentru apărarea drepturilor sale, însă a fost reţinut pentru că a ripostat după ce şi-a ieşit din fire. Câteva zile mai târziu, alţi trei săteni au fost arestaţi de poliţişti în timp ce făceau apel”, a explicat Chen.

Atunci a început lupta.

”Potrivit sătenilor angajaţi ai agenţiilor guvernamentale, guvernul central a garantat 1,6 miliarde de dolari pentru proiectul de îmbunătăţire funciară. Împărţind suma la numărul persoanelor aflate în cele 5.000 de locuinţe aflate în satul Aoshan, fiecare persoană ar fi trebuit să primească o compensaţie cuprinsă între 70.000 de yuan (11.500 de dolari) şi 80.000 de yuan (13.200 de dolari).

”După ce le-au fost luaţi ilegal banii de către comitetul provincial, orăşenesc, districtual sau sătesc, au mai rămas numai 4.000 de yuan (660 de dolari) pentru fiecare casă. Sătenii au cerut guvernului să publice documentele oficiale privind exproprierea, însă în loc să prezinte ceva, guvernul a arestat oamenii”, a declarat Chen.

Pe 10 şi 11 septembrie 2013, sătenii din Aoshan s-au adunat în faţa guvernului din districtul Hanjiang pentru a protesta împotriva mitei grosolane şi deturnării proprietăţilor lor de oficialii din Aoshan, şi au cerut eliberarea sătenilor reţinuţi. Protestatarii au fost suprimaţi de grupuri de poliţie şi atacaţi cu maşini de pompieri, apă cu ardei iute şi cu bastoanele din dotare. Mulţi dintre ei au fost răniţi, şi peste 12 au fost arestaţi.

Un sătean a postat pe Weibo următorul mesaj: ”După ce îmbunătăţirea funciară le-a luat sătenilor singurul mod de a-şi câştiga traiul, fiecare sătean a primit 4.000 de yuan (660 de dolari). Un asemenea fenomen nu poate fi numit "acoperirea reciprocă" a oficialilor, ci mai degrabă confiscarea proprietăţii cetăţenilor de către oficialii de la diferite niveluri. De data aceasta, nu este vorba doar de exploatarea materială şi a forţei de muncă a sătenilor, ci practic privare de mijloace de existenţă. Cât de crud!”