CEDO condamnă Moldova pentru încălcarea dreptului la libertate şi siguranţă

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat din nou Republica Moldova pentru încălcarea dreptului la libertate şi siguranţă în cauza Andrei Gumeniuc contra Moldovei.

În septembrie 2005, reclamantului, Andrei Gumeniuc, i-a fost aplicată o amendă de 60 lei (aproximativ patru euro la acea dată) pentru depăşirea vitezei regulamentare. Întrucât reclamantul nu a achitat amenda, dar nici nu a contestat-o, un executor judecătoresc a solicitat Judecătoriei Ocniţa ca amenda să fie transformată într-o detenţie administrativă de treizeci de zile. Şedinţa de judecată s-a desfăşurat în lipsa părţilor.

„Hotărârea instanţei a fost un model pre-tipărit pe care judecătorul l-a completat cu stiloul cu detaliile specifice ale cauzei şi nu conţinea nicio menţiune că reclamantul a fost citat. În baza hotărârii din 26 iunie 2006, Gumeniuc a fost arestat şi plasat în detenţie, unde peste nouă ore a suferit un atac de cord”, se menţionează într-un comunicat de presă al Asociaţiei Juriştii pentru Drepturile Omului.

Ulterior, reclamantul a depus recurs în instanţă de apel, invocând că nu a fost citat corespunzător. Totodată, a contestat şi decizia poliţiei rutiere privind aplicarea amenzii. Curtea de Apel Bălţi a respins recursul pe motiv că reclamantul nu a contestat decizia poliţiei rutiere în termenul legal, însă nu a argumentat în niciun fel faptul că nu a fost citat la şedinţa în care a fost condamnat.

CEDO a precizat în hotărârea sa că detenţia impusă lui Gumeniuc nu era pentru depăşirea vitezei, ci pentru omisiunea de a plăti amenda, cu rea credinţă. Curtea a considerat că în lumina celor relatate, procedurile finalizate cu decizia din 26 mai 2006 au fost proceduri noi, diferite de încălcarea regulamentului circulaţiei rutiere.

Din materialele aflate în posesia sa, CEDO a notat că procedurile în care amenda reclamantului a fost convertită în arest a fost foarte problematică. În primul rând, din cauza lipsei vreunui indiciu că reclamantul a fost informat despre procedurile respective, sau citat pentru şedinţă. Corespunzător el a fost lipsit de posibilitatea de a se apăra în vreun fel. Mai mult decât atât, decizia instanţei indică faptul că procedurile au fost tratate ca o simplă formalitate, fără evaluarea circumstanţelor specifice speţei, judecătorul doar îndeplinind cu mâna un template prestabilit, ca fiind de o importantă minoră. Cu toate acesta, chestiunea era destul de importantă pentru reclamant.

În concluzie, Curtea a considerat că detenţia reclamantului a avut loc cu încălcarea articolului 5 din Convenţie (Dreptul la libertate şi siguranţă) şi i-a acordat 1.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 1.000 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.