Ce se va întâmpla în continuare, acum că Biden a renunţat?
Retragerea preşedintelui Joe Biden din cursa prezidenţială, deşi atât de dorită chiar de mulţi din propriul partid, a generat un moment seismic pentru alegerile prezidenţiale din acest an şi nu numai, întrucât este pentru prima dată în istoria Americii când un candidat decide să iasă din cursa electorală, cu atât de puţin timp înainte de alegeri - circa 3 luni -, şi cu mai puţin de o lună înainte de Convenţia partidului său.
În acest context, se pune întrebarea ce urmează să se întâmple în continuare.
Potrivit POLITICO, nu este cu totul fără precedent ca un preşedinte în exerciţiu să nu candideze pentru un nou mandat, dar particularităţile din jurul lui Biden - atât îngrijorările cu privire la capacitatea sa de a deţine funcţia de preşedinte, cât şi dimensiunea unui aparat de campanie modern pe care îl controlează - împinge America pe un teren necunoscut. Şi acest lucru se întâmplă după ce el a dominat deja alegerile primare pentru a deveni candidatul prezumtiv.
Citiți și Joe Biden a anunţat că se retrage din cursa prezidenţială. Cine îi va lua locul?
Există o mulţime de întrebări - şi o mulţime de necunoscute - cu privire la acest moment unic. Ce se ştie până acum:
Mai este Biden preşedinte?
Da. Deşi Biden a anunţat că se retrage de pe lista democraţilor, acest lucru nu îl înlătură din funcţie. El îşi va exercita mandatul până când următorul preşedinte va fi învestit în ianuarie sau va alege să se retragă la o dată ulterioară. În declaraţia sa de pe reţelele de socializare prin care şi-a anunţat decizia, el a afirmat că îşi va încheia mandatul.
„Deşi intenţia mea a fost să candidez la realegere, cred că este în interesul partidului meu şi al ţării să mă retrag şi să mă concentrez exclusiv asupra îndeplinirii îndatoririlor mele de preşedinte pentru restul mandatului meu”, a scris el, pe platforma X
Teoretic, Biden ar putea, de asemenea, să fie revocat din funcţie de cabinetul său prin intermediul celui de-al 25-lea Amendament - acelaşi amendament care a fost frecvent discutat, dar în cele din urmă nu a fost invocat pentru preşedintele de atunci Donald Trump după revolta din 6 ianuarie 2021 - dacă aceştia consideră că îşi mai poate exercita funcţia. Până în prezent, niciun oficial al cabinetului nu a semnalat acest lucru.
Aşadar, cine este următorul candidat democrat?
Susţinerea vicepreşedintei Kamala Harris de către Biden îi oferă acesteia un avantaj major în lupta pentru nominalizare, dar acest lucru nu înseamnă că va fi un succes răsunător. Deşi Biden s-a confruntat doar cu o opoziţie nominală în alegerile primare democrate şi a câştigat aproape toate competiţiile, el nu devenise deja candidatul oficial al partidului, astfel că nu poate lua o decizie unilaterală.
În general, atunci când americanii votează la alegerile primare, ei nu votează direct pentru un candidat, ci dau startul unui proces care va trimite în cele din urmă delegaţi la convenţia naţională a partidului. Aceşti delegaţi sunt cei care aleg oficial candidatul - iar convenţia democraţilor nu a avut loc încă.
Convenţia (DNC) este programată pentru perioada 19-22 august la Chicago - deşi liderii partidului au luat în considerare un apel nominal „virtual” pentru desemnarea candidatului la începutul lunii. DNC trebuie să decidă acum dacă doreşte să îşi continue planul.
Toţi cei aproape 3.800 de delegaţi ai lui Biden au devenit acum independenţi. Chiar şi cu sprijinul lui Biden, delegaţii care i s-au alăturat nu sunt obligaţi, în conformitate cu regulile Comitetului Naţional Democrat, să îi urmeze exemplul şi să îl susţină pe succesorul ales.
Cine poate candida pentru nominalizare?
Oricine poate strânge suficiente semnături pentru ca numele său să fie plasat pentru nominalizare. Candidaţii au nevoie de semnăturile a cel puţin 300, dar nu mai mult de 600 de delegaţi - iar delegaţii pot semna doar petiţia unui singur candidat. În plus, un candidat nu poate prezenta mai mult de 50 de delegaţi dintr-un anumit stat - o prevedere menită să asigure că toţi candidaţii înscrişi în cursa pentru nominalizare beneficiază de sprijinul unei zone largi a ţării.
Există aproximativ 4.700 de delegaţi, ceea ce limitează numărul de candidaţi posibili la aproximativ 15. Dar, din punct de vedere funcţional, vor fi mult mai puţini: presiunea de a evita un vot de nominalizare complicat va fi enormă.
Cine sunt delegaţii şi cum funcţionează votul prin apel nominal?
Din cei 4.700 de delegaţi la convenţie, puţin sub 4.000 sunt delegaţi „cu angajament”, desemnaţi în funcţie de rezultatele primarelor prezidenţiale de la începutul acestui an. Biden a câştigat aproximativ 95 % dintre aceştia, conform The Green Papers, un site web care urmăreşte procesul obscur de selecţie a delegaţilor.
Există încă aproximativ 750 de delegaţi „de drept” - grupul cunoscut odată sub numele de „superdelegate”. Aceştia sunt oficiali aleşi, lideri de partid şi foste personalităţi, precum foşti preşedinţi (Barack Obama, Bill Clinton şi Jimmy Carter) şi foşti preşedinţi ai DNC.
După campania din 2016, aceşti delegaţi „de drept” au fost privaţi de rolul lor în primul tur de scrutin şi pot vota pentru candidatul desemnat în tururile următoare doar dacă niciun candidat nu obţine majoritatea în primul tur de scrutin - sau dacă se renunţă la această regulă, aşa cum a fost cazul în 2020, când Biden a avut sprijinul majorităţii delegaţilor cu angajament.
Există întrebări dacă DNC va continua cu acest plan acum că Biden şi-a încheiat campania. În cazul în care votul are loc în sala convenţiei, regulile DNC prevăd 20 de minute de discursuri de nominalizare pentru fiecare candidat certificat înainte de primul tur de scrutin.
În cazul în care niciun candidat nu obţine majoritatea voturilor la primul tur de scrutin, delegaţii automat se alătură votului pentru al doilea tur - iar votul continuă până când majoritatea delegaţilor eligibili votează pentru un anumit candidat.
Candidatul respectiv devine oficial nominalizat „la încheierea discursului de acceptare”, conform regulilor DNC.
Citiți și Biden are COVID-19 şi nu a purtat o mască. Recomandările CDC spun că masca nu este obligatorie
Ce se întâmplă cu candidatul la funcţia de vicepreşedinte?
Din punct de vedere funcţional, candidatul la preşedinţie îşi alege partenerul de cursă. Dar există încă un proces DNC, care este în esenţă identic cu procedura de nominalizare prezidenţială, cu o diferenţă majoră: "delegaţii de drept" votează în primul tur de scrutin.
Ce se întâmplă cu infrastructura de campanie a lui Biden... şi cu banii?
La sfârşitul lunii iunie, campania lui Biden avea 96 de milioane USD în bancă, angajaţi şi birouri pe teren în întreaga ţara. Este vorba de o infrastructură uriaşă... cine o va primi acum?
Mulţi experţi în finanţarea campaniilor au susţinut că, atât timp cât Harris rămâne pe listă - potenţial în calitate de candidat la preşedinţie, dar şi în cazul în care este nominalizată din nou pentru funcţia de vicepreşedinte - îşi poate asuma fără probleme controlul asupra acelui cont bancar. La urma urmei, banii au fost daţi unui comitet Biden-Harris înregistrat pentru amândoi, nu doar pentru preşedinte.
Acest punct de vedere nu este unanim împărtăşit. Charlie Spies - un avocat republican proeminent în domeniul electoral, care a lucrat pentru scurt timp în calitate de consilier şef al Comitetului Naţional Republican la începutul acestui an, înainte de a fi îndepărtat de Trump şi de aliaţii săi - a susţinut într-un editorial din Wall Street Journal că Harris nu avea dreptul la acei bani, lansând ipoteza că cineva ar putea încerca să blocheze acest transfer în instanţă.
De asemenea, campaniile pot face transferuri nelimitate către comitetele partidelor respective, astfel încât poate cel mai curat rezultat - mai ales dacă Harris nu se află pe listă - ar fi ca stafful campaniei lui Biden să dea banii Comitetului Naţional Democrat, care i-ar putea cheltui apoi pentru alegerile viitoare.
Dar toate acestea reprezintă un teritoriu fără precedent.
S-a mai întâmplat aşa ceva până acum?
Majoritatea preşedinţilor moderni au încercat să obţină un al doilea mandat - Lyndon B. Johnson fiind o excepţie notabilă. După ce a preluat restul mandatului lui John F. Kennedy şi a câştigat un mandat complet în 1964, Johnson plănuia să candideze din nou în 1968.
Dar a fost tras în jos de războiul nepopular din Vietnam şi a obţinut doar o victorie în alegerile primare din New Hampshire. În martie 1968, un Johnson vulnerabil - care s-a confruntat cu Eugene McCarthy, anti-război, şi cu o intrare târzie a lui Robert Kennedy - a anunţat o naţiune şocată că nu va mai încerca să obţină nominalizarea partidului său pentru funcţia de preşedinte.
La scurt timp după aceea, Hubert Humphrey - vicepreşedintele său - îşi va lansa propria campanie. Asasinarea lui Kennedy a schimbat dinamica acestei curse, iar Humphrey a câştigat nominalizarea din primul tur de scrutin la o convenţie din Chicago care a devenit violentă în jurul unei dezbateri privind războiul din Vietnam şi platforma partidului.
Humphrey pierdut în faţa lui Richard Nixon în noiembrie.
