Care sunt noile priorităţi ale SUA în lume şi cum se schimbă rolul superputerii

America nu părăseşte Europa, dar preferă să păstreze un low-profile pentru că Rusia este prea slabă pentru a mai constitui o ameninţare. SUA sunt interesate în primul rând de pacea din Asia. În Orientul Mijlociu, petrolul rămâne important pentru americani. Acestea au fost câteva dintre ideile dezvoltate de profesorul american Walter Russell Mead, editor la publicaţia ”The Naţional Interest”, în cadrul unei conferinţe organizate de Ambasada Americii la Biblioteca Naţională a României.

Cunoscutul comentator de politică externă şi autor al cărţii ”Special Providence: American Foreign Policy and How it Changed the World” a subliniat că ”politica externă americană este unul dintre cele mai complicate subiecte din lume pentru că oriunde te duci în lume SUA are o politică pentru spaţiul respectiv”. În opinia sa, americanii încearcă astfel să creeze un ”sistem global în favoarea intereselor SUA, care să fie acceptat şi de celelalte ţări”. ”Politica externă americană este gândită global, nu local. Noi căutăm soluţii simple. Suntem interesaţi să creăm un sistem economic global”, subliniază Mead, care susţine că cu cât creşte numărul statelor prospere, cu atât va exista mai multă stabilitate şi pace în lume.

”În Europa cel mai mare succes al nostru a fost să-i convingem să nu se mai lupte între ei. Unii spun că suntem ipocriţi pentru că avem aliaţi democraţi în Europa, dar în Orientul Mijlociu suntem aliaţi cu Arabia Saudită, care numai democratică nu e. Dar noi ne adaptăm strategia la realitatea care există şi la partenerii pe care putem să-i găsim”, a mai explicat profesorul de la Bard College.

El a arătat care sunt regiunile prioritare în prezent pentru SUA: Asia, Orientul Mijlociu şi Europa. Alegerea ordinii enumerării acestora este simbolică. Mead crede că evoluţiile din Asia ridică ”cele mai mari oportunităţi şi pericole pentru noul sistem mondial”. Miza SUA nu este să blocheze sau să slăbească influenţa Chinei în regiunea Asia-Pacific, ci să faciliteze şi să încurajeze ”o cooperare între China şi Japonia, care să-şi stabilească graniţele prin acord şi să coexiste paşnic, pentru că atunci prosperitatea Asiei va avea efecte pozitive şi asupra restului lumii”. Mai există însă un scenariu, nedorit de americani, în care China, Japonia, India, Pakistan şi alte state intră într-o cursă a înarmărilor şi în final ”se ajunge la un război mai rău decât cele din secolul 20 din Europa”. Ori SUA vor să împiedice acest scenariu de Război Rece cu China şi doresc să ”vadă China devenind o Germanie a Asiei, o mare putere care creează instituţii în colaborare cu vecinii săi”.

În ceea ce priveşte Orientul Mijlociu, Mead susţine că ideea că SUA caută să pună mâna pe petrolul din Orientul Mijlociu este greşită pentru că în curând America nu va mai avea nevoie să importe petrol deoarece va deveni independentă energetic datorită exploatării gazelor de şist.

”În 2020 vom produce mai mult petrol decât Arabia Saudită şi mai mult gaz ca Rusia”, susţine profesorul, care arată însă că petrolul din Orientul Mijlociu rămâne esenţial pentru sistemul internaţional şi deci trebuie protejat. El consideră că economia Chinei şi cele ale altor ţări s-ar prăbuşi fără petrolul din Orientul Mijlociu, ”iar America nu poate fi prosperă dacă piaţa globală de petrol se prăbuşeşte”.

Problema principală a SUA în Orientul Mijlociu este însă că americanilor le este mult mai greu să câştige aliaţi şi prieteni în regiune cu promisiuni bazate pe valori democratice şi prosperitate. Acestea au funcţionat în Europa, cu Planul Marshall pentru că ”le-am dat est-europenilor ce au vrut, dar în cazul Egiptului de exemplu nu ştim cum putem să-i scoatem din sărăcie. Nu pot să facă produse ieftine precum chinezii, ci trebuie să-şi găsească propriul model economic”.

Miza SUA nu este să blocheze sau să slăbească influenţa Chinei în regiunea Asia-Pacific, ci să faciliteze şi să încurajeze ”o cooperare între China şi Japonia, care să-şi stabilească graniţele prin acord şi să coexiste paşnic, pentru că atunci prosperitatea Asiei va avea efecte pozitive şi asupra restului lumii.

SUA nu abandonează Europa

În legătură cu Europa şi cu statele europene care se tem că SUA le va abandona, reorientându-se spre Asia şi lăsându-le pradă pericolului rusesc, Mead a arătat că ”SUA nu cred că e nevoie de staţionarea de noi trupe americane în Europa sau de un nou Plan Marshall pentru ca Europa este prosperă”. Pe de altă parte, Rusia rămâne ”un vecin incomod şi uneori ameninţător, dar este o declining power”. Analistul american consideră că eşecul lui Putin de a forţa Ucraina prin presiuni economice de a se alătura Uniunii Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan este o dovadă în acest sens şi că Moscova şi-a supralicitat potenţialul de şantaj cu gazul. Mai mult, în opinia sa, UE va forţa Gazpromul să-şi schimbe modelul de a face afaceri.

Pe de altă parte, expertul a arătat că SUA şi Rusia pot colabora în unele domenii foarte bine pentru că au interese comune, în combaterea terorismului de exemplu. În plus, Rusia se teme de creşterea puterii Chinei în Orientul Îndepărtat şi de aceea va fi interesată de o cooperare cu Europa şi SUA pentru ca să împiedice o expansiune chineză.

Walter Russell Mead n-a uitat să menţioneze nici România, care intră în opinia sa, alături de Polonia, în categoria ţărilor faţă de care SUA şi-a luat un angajament solemn de a le proteja securitatea. ”SUA nu se îndepărtează de România din cauza pivotului asiatic. Pentru noi contează ca democraţia din România să se îmbunătăţească, ceea ce nu înseamnă că e treaba noastră să ne amestecăm în alegerile din România. România însă se potriveşte în strategia globală americană”.

Expertul american a concluzionat că ” în prezent, în Europa, s-a schimbat nivelul de ameninţare. Nu mai sunt tancuri sovietice la Checkpoint Charlie iar Rusia este mult mai slabă. Dacă ar mai există o cursă a înarmărilor, SUA ar fi net superioare Rusiei şi i-ar zdrobi”. Mead nu crede nici în dispariţia NATO, chiar dacă ameninţările s-au schimbat, şi argumentează că ”NATO va avea un viitor semnificativ tocmai pentru că a făcut o treabă grozavă ca asociaţie voluntară de state care a protejat graniţele membrilor săi cu succes vreme de 60 de ani şi pentru că atunci când ceva funcţionează atât de bine, nu poţi renunţa la el”. În plus, chiar dacă Rusia nu are capacitatea militară necesară să redevină o mare ameninţare iar ”în est este linişte, NATO mai are mult de lucru în Sud şi are deci o raţiune practică de a continua, nu doar una emoţională”.