Candida cauzează cancer, iar turmericul le poate anihila pe amândouă

Un studiu recent publicat în revista Critical Reviews in Microbiology susţine conceptul că infecţia cu Candida albicans ar putea fi nu doar o consecinţă a cancerului, ci de fapt ar putea să fie şi o cauză activă a acestuia.

Intitulat “Candida albicans and cancer: Can this yeast induce cancer development or progression?”, studiul a furnizat următoarele informaţii cu privire la acest subiect controversat:

„Există, în prezent, un sentiment tot mai mare de îngrijorare în legătură cu relaţia dintre infecţiile microbiene şi cancer. Tot mai multe studii susţin ideea că există o asociere, mai ales, atunci când agenţii cauzali sunt bacterii sau viruşi. Analiza de faţă întăreşte această dovadă: Candida albicans creşte riscul carcinogenezei şi metastazei.

Până în ultimii ani, Candida spp. a fost asociată în mod fundamental cu procesele cancerigene, în condiţiile în care aceasta este un patogen oportunist ce profită de terenul imunosuprimat al pacienţilor, în special din cauza chimioterapiei. În contrast, cele mai recente descoperiri demonstrează acest fapt: Candida albicans este capabilă să favorizeze cancerul prin mai multe mecanisme, aşa cum este descris în analiză - producţia de produşi secundari cancerigeni, declanşarea inflamaţiei, inducerea răspunsului Th17 şi mimetism molecular.

Subliniem că este important nu numai să se controleze acest tip de infecţie în timpul tratamentului cancerului – în special ţinând cont de rolul major al acestei specii de ciupercă în infecţiile nosocomiale – ci şi pentru a găsi noi abordări terapeutice pentru a se evita efectul pro-tumoare al acestei specii fungice.”

Cele patru modalităţi diferite prin care Candida albicans poate contribui la apariţia cancerului sunt explicate în detaliu mai jos:

• Producţia de produşi secundari cancerigeni: În primul rând, Candida albicans produce nitrozamine, care sunt agenţi cancerigeni ce activează anumite proto-oncogene ce ar putea la rândul lor să declanşeze leziuni canceroase. În al doilea rând, Candida albicans produce acetaldehidă, o substanţă chimică ce afectează ADN-ul (mutagenă) şi care este cancerigenă, cu o gamă largă de proprietăţi ce favorizează cancerul.

• Declanşarea inflamaţiei: Inflamaţia prelungită şi nerezolvată poate favoriza apariţia cancerului, atât prin provocarea de leziuni ale ţesutului, cât şi prin secreţia de substanţe chimice proliferative destinate a stimula regenerarea ţesutului afectat. Candida albicans este binecunoscută pentru favorizarea unei cascade de reacţii inflamatorii în organism atunci când creşte dincolo de densitatea normală a populaţiei lor din cauza imunosupresiei, a unei diete incorecte şi/sau a unei expuneri la chimicale. S-a descoperit că aceste răspunsuri inflamatorii greşit îndrumate favorizează creşterea celulelor tumorale, despre care se crede că stimulează formarea unor tumori secundare şi/sau a metastazelor.
• Inducerea unui răspuns Th17: Setul de celule-T CD4 care sunt dominante ca răspuns la Candida albicans, şi anume, celulele Th17, secretă, de asemenea, factori care ar putea favoriza angiogeneza (formarea de noi vase de sânge) şi creşterea incidenţei tumorilor.

• Mimetism molecular: Anticorpii produşi împotriva unei proteine aflate la suprafaţa ciupercii Candida albicans (CR3-RP) prezintă similarităţi structurale şi antigenice cu un receptor aflat pe unele dintre celule noastre albe (leucocitele). Acest "mimetism molecular" ar putea determina formarea de anticorpi împotriva celulelor noastre imune, lucru care ar putea apoi să afecteze sistemul de apărare al gazdei împotriva tumorilor şi ciupercii Candida.

Această cercetare recentă demonstrează nu doar conceptul că dezvoltarea excesivă a candidei poate fi o cauză ce contribuie la formarea cancerului, ci în mod indirect, trage un semnal de alarmă în privinţa consumului de zahăr şi alcool. În mod clar, dacă zahărul şi transformarea sa în etanol produc acetaldehida, reducerea consumului excesiv de zahăr sau alcool reprezintă o bună măsură chemopreventivă şi, probabil, o intervenţie complet necesară atunci când se tratează în mod activ cancerele deja formate – dacă obiectivul este o remisie completă.

Mai mult decât atât, s-a descoperit că, deseori, zahărul are nu numai un efect de hrănire a cancerului ci contribuie activ la transformarea celulelor normale în celule canceroase, adică zahărul este potenţial cancerigen.

Implicaţiile acestei cercetări sunt profunde, din moment ce zahărul favorizează de asemenea şi creşterea candidei, ceea ce înseamnă că zahărul este atât direct cât şi indirect cancerigen; un fapt care este cu atât mai îngrijorător cu cât spitalele care tratează cancerul încă oferă pacienţilor alimente şi băuturi ce conţin zahăr, atât în timpul tratamentului cât şi pe perioada de recuperare.

Turmericul

Un nou studiu publicat în European Journal of Pharmacology dezvăluie faptul că principalul polifenol din turmeric, cunoscut sub numele de curcumină, ar putea fi modul perfect pentru combaterea cancerelor care au o componentă fungică.

Intitulat “Curcumin and its promise as an anticancer drug: An analysis of its anticancer and antifungal effects in cancer and associated complications from invasive fungal infections”, noul studiu a abordat problema îngrijorătoare a infecţiilor fungice invazive, ca o cauză majoră de morbiditate şi mortalitate la pacienţii cu cancer.

Conform studiului, „este necesară o terapie eficientă anti-infecţie pentru a inhiba deteriorarea semnificativă provocată de infecţii. Totuşi, ele sunt dificil de tratat şi creştereare rezistenţei la medicamentele antifungice duce adesea la o recidivă”. Autorii studiului sugerează că, de fapt, curcumina ar putea oferi o alternativă naturală ideală:

„Curcumina, o componentă naturală care este extrasă din rizomul plantelor Curcuma longa, a atras un mare interes în ultima jumătate de secol în rândul multor oameni de ştiinţă care studiază tumorile solide. În mod interesant, curcumina oferă o alternativă ideală la terapiile curente datorită profilului său relativ sigur, chiar şi în doze ridicate. Până în prezent, a fost raportată activitatea antifungică puternică a curcuminei împotriva diferitelor tulpini de Candida, Cryptococcus, Aspergillus, Trichosporon şi Paracoccidioides, indicând faptul că medicamentele anticancer bazate pe curcumină ar putea de asemenea să posede un rol antifungic, ajutând pacienţii cu cancer să reziste în faţa infecţiilor fungice invazive asociate cu diverse complicaţii.

Scopul acestei analize este acela de a discuta acţiunile farmacologice duale ale curcuminei cu privire la utilizarea sa ca un agent anticancerigen şi agent antifungic natural. Se aşteaptă ca aceste acţiuni farmacologice duale să conducă la studii clinice şi la îmbunătăţirea ratei de supravieţuire în faţa infecţiilor în rândul pacienţilor ce suferă de cancer.”

Aşadar, curcumina devine într-un ritm rapid cea mai intens cercetată şi cea mai promiţătoare plantă cunoscută pentru prevenirea şi tratarea bolilor.