Birchall: Se poate lua în discuţie ca interimatul funcţiei de Preşedinte să fie exercitat de altcineva decât Iohannis
Ana Birchall, fostă ministră a Justiţiei şi candidată la alegerile prezidenţiale, face o amplă analiza a interimatului preşedintelui Iohannis, ea opinând că se poate lua în discuţie ca interimatul funcţiei de Preşedinte al României să fie exercitat de o altă persoană decât actualul şef al statului.
"O asemenea opţiune (dacă mai stă sau nu la Cotroceni fostul Preşedinte), aparţine noului Parlament - ca cel mai reprezentativ organism politic rezultat din alegerile parlamentare recente, această instituţie reprezentând cel mai bine voinţa recentă a majorităţii românilor care au participat la votul pentru Parlament.
Legal şi cu respect, în primul rând faţă de români, ar fi un dialog loial, corect, legal între instituţia Parlamentului şi instituţia Preşedintelui României pe acest aspect, urmată imediat de un comunicat comun şi de o conferinţă de presă, tranşând în mod civilizat, constituţional şi rapid rămânerea sau nu, la Cotroceni a fostului Preşedinte, până la depunerea jurământului de către noul Preşedinte (ce va rezulta din reorganizarea alegerilor prezidenţiale)", susţine Birchall.
Redăm integral analiza fostului ministru:
"Urmează o postare mai lungă dar este analiza juridică a situaţiei în care se află România în acest moment.
Practic, putem spune că vacanţele dese şi lungi ale Preşedintelui Iohannis din timpul mandatului lui, au lăsat la finalul acestuia Preşedinţia României 'în vacanţă'. Practic, vacanţele discreţionare ale Preşedintelui în funcţie generează, în final, vacanţa Preşedinţiei!
Situaţia actuală este una generată de 'vacantare de facto' (ex legis) a funcţiei de Preşedinte al României, ca urmare a expirării duratei constituţionale normale a mandatului fostului Preşedinte şi de imposibilitatea obiectivă de ocupare a funcţiei de către un nou Preşedinte din cauza anulării (în 06 dec. 2024) a alegerilor, şi nu una generată de situaţiile prevăzute expres şi limitativ în Constituţie, respectiv de interimat constituţional al funcţiei de Preşedinte.
Aici interimatul funcţiei a intervenit în afara situaţiilor prevăzute expres în Constituţie - ceea ce nu elimină din start sau definitiv un nou caz de interimat al funcţiei prezidenţiale. Starea de fapt există - a expirat mandatul normal/constituţional al Preşedintelui.
Dar România nu poate funcţiona legal fără Preşedinte. Această funcţie trebuie să fie exercitată permanent, fie de jure de către Preşedintele aflat în deplinătatea mandatului constituţional, fie de către persoana care asigura interimatul funcţiei de Preşedinte, atât de jure, 'ex constitutio' - ceea ce este de preferat -, fie de facto, 'extra/anti constitutio', cum este acum situaţia fostului Preşedinte Iohannis - ceea ce nu este de preferat, ba, dimpotrivă, este chiar neconstituţional şi abuziv).
Dar să le luăm pe rând:
Interimatul funcţiei de Preşedinte, din 22 dec. 2024 şi până la depunerea jurământului de către noul Preşedinte ales ca urmare a reluării în integralitatea a alegerilor prezidenţiale, nu este nici motivat şi nici întrunit în persoana actualului (fost) Preşedinte, decât în condiţiile prezentate mai jos.
Art.83 din Constituţie dispune cu privire la durata mandatului (5 ani - termen fix - conform alin.1); exercitarea funcţiei în condiţii normale/ordinare (până la depunerea jurământului de către noul Preşedinte ales (alin. 2).
Reluarea întregului proces electoral ca urmare a Hot. CCR, ne situează într-o excepţie de la regula prevăzută în alin.2 al art. 83 din Constituţie, şi, prin urmare, Preşedintele în funcţie, după data expirării mandatului propriu, nu mai poate exercita funcţia fără o lege organică de prelungire a mandatului.
După data expirării mandatului Preşedintelui în funcţie, intervine interimatul funcţiei, în afara situaţiilor de război sau de catastofă. Ambele aceste două situaţii se declară prin lege organică. Nu ştiu dacă suntem în aceste situaţii (Doamne fereşte-ne!), pentru că nu avem o lege organică în acest sens. O interpretare (în sensul Hot. CCR) a stării de război informaţional nu s-a pus în discuţie până acum, şi nici în sensul existenţei unei catastrofe (aceasta, dacă n-am putea interpretă că tăcerea şi absenţa de până acum a lui Iohannis, ar fi în sine o catastrofă!!
Am tot spus că legal, preşedintele în funcţie, poate exercita, după expirarea mandatului prerogativele funcţiei, DOAR dacă i se prelungeşte mandatul prin lege organică. Altfel nu-i permite textul citat (alin.3 din art.83). Până în acest moment NU avem o astfel de lege organică deci Iohannis exercită neconstituţional prerogativele funcţiei!
Mai mult, lipsa unei asemenea legi organice, ne pune în situaţia ca la expirarea mandatului Preşedintelui în funcţie să intervină de drept interimatul funcţiei.
Nu vorbim de vacantarea funcţiei, căci aceasta intervine, potrivit art.97 alin.1 din Constituţie doar în 4 situaţii:- demitere;- demisie;- imposibilitate definitivă de a exercita atribuţiile;- deces.
Niciuna dintre acestea nu sunt incidente.
Revenim la interimatul funcţiei.
Acesta intervine, conform art.98 alin.1, doar în caz de - vacantare a funcţiei (cele 4 ipoteze enumerate mai sus);- imposibilitate temporară de exercitare a atribuţiilor;- suspendarea din funcţie. Nu regăsim nici aceste situaţii.
Expirarea mandatului lui Iohannis ar putea fi, aparent, încadrată în 'imposibilitatea definitivă de a exercita atribuţiile' (pentru că un mandat expirat, îl lipseşte pe titular, în mod definitiv, de dreptul de a mai exercita atribuţiile funcţiei), însă acest motiv are în vedere - ca regulă - imposibilitatea fizică, pe motive de sănătate, de condamnare definitivă, dispariţie.
Desigur că, în condiţiile în care a expirat mandatul Preşedintelui în funcţie, iar acesta este apt de a exercita atribuţiile funcţiei, şi nu sunt incidente niciunele dintre situaţiile de excepţie de la articolele menţionate, apare îndreptăţită posibilitatea ca funcţia să fie exercitată în continuare de aceeaşi persoană - cu atât mai mult, cu cât este la curent cel mai bine (este o prezumţie) cu toate elementele, problemele, situaţiile şi temele cotidiene, pendinte, Preşedintele al cărui mandat a expirat fiind, în aceste condiţii, cel mai în măsură să exercite temporar atribuţiile de gestionare curentă a ţării (subliniez: numai cele de gestionare curentă, şi nu cele specifice exerciţiului deplin al funcţiei!!).
Odată instalat guvernul rezultat din alegerile recente şi din voinţa majorităţii parlamentare, dar şi atât timp cât noua conducere a actualului Parlament s-a titularizat în acord cu negocierile dintre partidele parlamentare, se poate lua în discuţie ca interimatul funcţiei de Preşedinte al României să fie exercitat de o altă persoană decât fostul Preşedinte Iohannis al cărui mandat a expirat la 21 dec. 2024.
Nu este o opţiune a fostului Preşedinte acest interimat şi rămânerea lui (sau nu) pe funcţia de Preşedinte până la depunerea jurământului de către un nou Preşedinte ales ca urmare a reorganizării alegerilor prezidenţiale.
O asemenea opţiune (dacă mai stă sau nu la Cotroceni fostul Preşedinte), aparţine noului Parlament - ca cel mai reprezentativ organism politic rezultat din alegerile parlamentare recente, această instituţie reprezentând cel mai bine voinţa recentă a majorităţii românilor care au participat la votul pentru Parlament.
Legal şi cu respect, în primul rând faţă de români, ar fi un dialog loial, corect, legal între instituţia Parlamentului şi instituţia Preşedintelui României pe acest aspect, urmată imediat de un comunicat comun şi de o conferinţă de presă, tranşând în mod civilizat, constituţional şi rapid rămânerea sau nu, la Cotroceni a fostului Preşedinte, până la depunerea jurământului de către noul Preşedinte (ce va rezulta din reorganizarea alegerilor prezidenţiale).
Astfel ar înceta în mare parte, incertitudinea şi interpretările (unele chiar abuzive) ale Constituţiei şi ale celorlalte reglementări vizând funcţia Preşedintelui României, şi a interimatului (!?) acesteia. S-ar pune, astfel, capăt şi acelor speculaţii (foarte dăunătoare în actualul context) legate de cine ar fi îndreptăţit să ocupe temporar şi cu atribuţii restrânse la problemele de gestionare curentă, poziţia (expirată ca şi termen legal) de Preşedinte al României, până la depunerea jurământului de către un nou Preşedinte ales constituţional.
În tăcerea legii constituţionale, dar luând în calcul şi apelând la cutumele parlamentare şi constituţionale - care în majoritatea cazurilor vin să întregească şi să menţină un cadru cât mai fidel spiritului Constituţiei -, doar dialogul loial, legal, între cele două instituţii (Parlament şi Preşedinţia României), apar îndrituite (şi sunt îndrituite) să stabilească concret dacă fostul Preşedinte mai poate exercita sau nu atribuţii restrânse aferente treburilor curente ale funcţiei de Preşedinte al României, până la depunerea jurământului de către noul Preşedinte care va fi ales din reorganizarea alegerilor prezidenţiale.
O asemenea tranşare a acestei sensibile probleme constituţionale ar curma în mare parte speculaţiile şi ar da un semnal evident că accidentul care a generat (în 06.12.2024) anularea alegerilor pentru Preşedintele României şi reorganizarea lor, deşi a generat un şoc constituţional şi emoţii în opinia publică internă şi internaţională, are totuşi o rezolvare civilizată, fără violenţe, raţională, legală - ţinând cont de voinţă majoritară cea mai recentă a electoratului participant la vot -, dar şi cea mai în acord cu legea şi cu spiritul Constituţiei României.
Adoptarea unei soluţii legale, raţionale şi rapide reprezintă cel mai puternic şi civilizat mod de dezamorsare a unei tensiuni constituţionale, sociale şi mediatice, dar şi cea mai puternică lovitură pentru războiul hibrid (propagat în special mediatic şi pe cale religioasă de ani întregi !!) la care sunt expuşi românii prin propagandă, prin ştiri false ori rupte de context şi interpretate eronat, prin îndoctrinare religioasă agresivă, prin mediatizarea până la saturaţie greţoasă a unor 'obiceiuri', 'practici' şi 'tradiţii' aşa-zisa 'religioase ortodoxe' (dar şi în unele medii şi culte neoprotestante!) de factură şi cu o puternică amprentă rudimentară (evident contrară practicii civilizate şi doctrinei Bisericii Ortodoxe Române), dar care a denaturat atât percepţia publică (şi continuă să o facă constant!), cât şi încrederea în instituţiile democratice din România, în alegerile libere, în sistemul parlamentar.
Totodată, ar reprezenta semnalul clar şi civilizat că România este capabilă să răspundă la războiul hibrid cu soluţii concrete, civilizate şi ferme, că este capabilă să combată asemenea atacuri, reabilitându-şi imaginea, reocupându-şi poziţia, renăscându-şi speranţa. Agresiunea mediatică şi manipularea / ingerinţele externe le poţi combate prin măsuri radicale, ferme şi cât mai urgente. Consecinţele interne produse la cel mai înalt nivel ale acestor operaţiuni hibride, pot fi combătute şi rezolvate cel mai bine, mai rapid şi civilizat pe calea dialogului loial inter instituţional al instituţiilor implicate, vizate, cu atribuţii legale şi constituţionale.
Întârzierea în rezolvarea acestei teme majore şi actuale, dă semnalul că ceva nu funcţionează corect în sistemul democratic românesc. Din această perspectivă se impune o soluţie urgentă (imediată) şi rezolvarea rapidă a 'ocupantului' temporar (provizoriu, interimar) al fotoliului de la Cotroceni.
P.S. CCR este obligată să constate vacantarea funcţiei dar cu privire la acest aspect voi scrie într-o postare ulterioară!"
