"Bă, ipocriţilor!" - Economist, către "politrucii plătiţi cu sinecuri grase" / Cum arată "paradisul fiscal" din România

Întreaga listă de propuneri de redresare a deficitului bugetar este bazată pe o teză complet falsă, respectiv că în România taxele aplicate mediului de afaceri sunt mici prin comparaţie cu ţările din regiune, din UE şi din OCDE, a atras atenţia economistul Cristian Păun, care arată că pe baza acestei afirmaţii s-a construit un program de guvernare complet ostil mediului privat, care adaugă noi şi noi biruri.

"Bă, ipocriţilor! Mediul de afaceri este admonestat obraznic de politruci plătiţi cu sinecuri grase că este ipocrit. Că plăteşte taxe prea puţine în România, prin comparaţie cu alte ţări din UE. Că presiunea fiscală de la noi este mică şi că, pentru a avea 'o ţară ca afară', trebuie să cotizeze şi să nu se mai smiorcăie. Pentru că nu mai ajung banii de sinecuri şi de sinecuriştii aflaţi în plată, desigur. Nimic mai fals", a declarat Cristian Păun.

Profesorul de economie a subliniat că mediul de afaceri din România nu plăteşte astăzi taxe mai puţine prin comparaţie cu regiunea:

1. Fără măsurile fiscale de început de an (creşterea impozitului pe dividende, reducerea plafonului pentru microintreprinderi, taxa pe stâlp, creşterea salariului minim), regimul fiscal pentru mediul de afaceri din România este la nivelul ţărilor din regiune cu care concurăm pe piaţa unică.

Impozitul pe profit la noi este de 16%. În Bulgaria de 10%, în Cehia este de 19%, în Croaţia este de 18%, în Estonia este de 20% în Ungaria este de 10,8%, în Letonia este de 20%, în Lituania este de 15%, în Polonia de 19%, în Slovacia este de 21%, în Slovenia este de 19%. Media UE-27 este de 21,2% (date 2023). Avem impozitare mai mică decât media UE-27 cu circa 5% când vine vorba de impozitarea profitului dar sunt ţări în regiune cu impozitare mult mai mică decât avem noi (Bulgaria, Ungaria, Serbia, Lituania etc.), datele acoperă 2023, Sursa 1

2. La taxarea muncii însă stăm mai prost decât majoritatea ţărilor din regiune. Media contribuţiilor pe salarii în ţările OCDE este de 34,8% (2023). Pe primele locuri se situează Belgia, Germania sau Austria. Atenţie însă, această medie este calculată pe angajat care este singur, nu are familie, nu are membri de familie în întreţinere. Această medie a scăzut constant în ultimii 20 de ani, de la 36,2% în 2000, la 34,8% în 2023 (Sursa 2). Dacă se iau în calcul şi aceste lucruri, media scade semnificativ.

În Polonia, de exemplu, total contribuţii pe salarii la un angajat singur sunt pe la 34% dar scad pe la 14% dacă vorbim de un cuplu cu doi copii în întreţinere în care un singur membru din familie câştigă venituri din muncă. Dar pentru mediul de afaceri acest lucru nu contează, el trebuie să plătească acel cost care rămâne în bună măsură la angajatul său.

În România, cumulat, se plăteşte astăzi pentru salariu un procent de 42,6%. (cu circa 8% mai mare decât media OCDE). Cu foarte mici excepţii, ţările din regiune au impozitare mai mică decât noi când vine vorba de costul cu forţa de muncă: Slovenia are 43,3%, Slovacia 41,6%, Cehia 40,2%, Estonia 39,4%, Lituania 38.9%, Ungaria 41,2%, Polonia 34.3% sau Bulgaria 24,9% (cel mai mic procent din UE).

Taxele din România care apasă pe mediul de afaceri

"Informaţia propovăduită de politrucii şi sinecuriştii puterii că suntem paradis fiscal în regiune sau că plătim cele mai mici taxe în regiune, când vine vorba de mediul de afaceri, este complet falsă.

Doar dacă luăm în calcul cele două taxe fundamentale pentru o afacere, observăm următoarele:

- România impozitează mai puţin profitul cu vreo 4-5% decât media regiunii (Europa de Est, UE);

- România impozitează mai mult forţa de muncă (cost de producţie) cu vreo 2-8% (Europa de Est, UE).

Cota de TVA nu merită luată în considerare pentru mediul de afaceri pentru că ea este o taxă care se regularizează, se aplică şi se plăteşte de afacere doar pentru valoarea adăugată de aceasta. Desigur, este importantă pentru afacerile care adaugă în România valoare mare. Dar ele sunt foarte puţine astăzi.

La aceste cote de impozitare nu sunt incluse celelalte taxe pe care le plăteşti în România, în anumite condiţii, aceste taxe compensând şi completând TVA mult mai mic: suprataxarea companiilor mari (multe din retail şi comerţ en-gross), taxa pe stâlp, impozitarea pe cifra de afaceri când dimensiunea afacerii este foarte redusă (compania nu are încă o piaţă stabilă), costul capitalului mai mare cu 50% decât media UE, accesul mai dificil la capital.

Nu în ultimul rând, ritmul redus cu care se dezvoltă România şi cu care statul produce infrastructura şi bunurile publice vitale pentru mediul de afaceri reprezintă costuri adiţionale, taxe adiţionale şi nevăzute. Faptul că nu ai autostrăzi, nu ai drumuri bune, nu ai căi ferate rapide, nu ai sistem energetic care să producă energie ieftină, faptul că nu ai gaze ieftine etc. sunt costuri adiţionale care înglobează în ele multe taxe plătite de mediul de afaceri. De birocraţie şi corupţie nu mai aduc vorba, fiind şi ele costuri adiţionale.

Toate acestea fac în final ca România să fie mai puţin competitivă, când vine vorba de regiune. Observaţi, nu se mai întâmplă ceva spectaculos de ceva ani pe aici. Situaţia obligă să găsim la raft produsele româneşti mai greu, mai scumpe şi cu o calitate mai proastă, mai mereu. Şi să preferăm produsele realizate de mediul de afaceri din jurul ţării noastre care, de ceva vreme, este mult mai competitiv ca noi. La fel, de transparenţă şi predictibilitate, dialog social etc. nici nu poate fi vorba.

Nu, România de ceva vreme nu mai este un paradis fiscal! Dacă a fost vreodată aşa ceva... Bă, politrucilor!"

România nu (mai) este un paradis fiscal

"Această postare completează cu şi mai multe calcule postarea anterioară pe subiect. Politrucii care fac politici publice şi programe de guvernare în România de ceva vreme se laudă că folosesc metode ştiinţifice şi că sunt independenţi politic atunci când propun tot felul de aberaţii şi de ţopăieli fiscale 'salvatoare'.

Haideţi să verificăm acest lucru. Întreaga listă de propuneri de redresare a deficitului bugetar este bazată pe o afirmaţie COMPLET FALSĂ: în România, taxele aplicate mediului de afaceri sunt mici prin comparaţie cu ţările din regiune, din UE şi din OCDE. Plecând de la această informaţie complet falsă (o să arăt şi mai mult în această postare de ce), fără a fi verificată ştiinţific, s-a construit un program de guvernare complet ostil mediului de afaceri (din nou), care adaugă noi şi noi biruri.

Am verificat ştiinţific afirmaţia 'în România avem printre cele mai mici taxe pe mediul de afaceri' din regiune, din UE, din OCDE.

Am plecat de la rata de impozitare a profitului în ţările din regiune, media UE-27 şi media OCDE şi de la procentul total de contribuţii plătit pentru salariile aferente forţei de muncă. Am luat în studiu o marjă netă de profit de 10% şi o pondere a cheltuielilor cu forţa de muncă de 35% în total cheltuieli. Folosind aceste ipoteze de lucru, am calculat echivalentul cumulat în impozit pe profit al celor două componente fiscale majore pentru o afacere: impozitul pe profit şi impozitul cumulat pe forţa de muncă. La studiu, pentru completare, mai poate fi adăugat şi impozitul pe dividendul distribuit din profitul net (avem nevoie să ştim un procent mediu de profit reinvestit / distribuit ca dividend) şi TVA (mai complicat, ar trebui să ştim procentul mediu de deducere al lui).

Rezultatele sunt următoarele:

- România se află în mijlocul grupului de ţări analizat, cu doar 2.3% sub media UE-27, însă peste media OCDE cu 0.3%;

- România se află peste multe ţări din regiune cu care concurează direct: este peste Polonia cu 1,4%, peste Croaţia cu 1,6% (deja în Zona Euro), peste Ungaria cu 2,6% şi peste Bulgaria cu 10%. Interesant este că la o marjă de profit net mai mică, de doar 10% (nu de 15%), ecartul dintre România şi Polonia creşte la 2,19% (faţă de 1,41%) şi dintre România şi OCDE creşte la 1,27% (faţă de 0,25%). Faţă de Ungaria ecartul scade de la 2,56% la 1,97%. La o marjă de profit net mai mare, de 20%, ecartul dintre România şi Polonia scade la 0,7%, dintre România şi OCDE ajunge să fie în favoarea României (-0,62%, fiscalitatea combinată scade uşor sub media OCDE) şi faţă de Ungaria creşte la 2,98%.

Cu alte cuvinte, pentru sectoare cu marjă de profit netă mică, România este mai atractivă decât Ungaria, în timp ce, pentru sectoare cu valoare adăugată mare, România este mai atractivă decât Polonia. Adică, când vine vorba de sectoare cu valoare adăugată mai mare, companiile mari care investesc în regiune vor prefera astăzi Ungaria sau Bulgaria, având un regim fiscal mult mai atractiv decât România. La valoare adăugată mică, preferă România.

În concluzie:

- România nu mai are regimul fiscal cel mai favorabil din regiune, este la mijlocul clasamentului din Europa Centrală şi de Est.

- România are astăzi un regim fiscal care descurajează localizarea investiţiilor care au valoare adăugată mare în ţara noastră, ele vor prefera ţările din imediata vecinătate. Această concluzie este una complicată, dacă avem în vedere faptul că dorim să prelucrăm cât mai mult din gazele de la Marea Neagră, nu să regăsim aceste gaze în petrochimia din Ungaria, Bulgaria sau Serbia şi, apoi, în importurile noastre.

- Este clar acum de ce exportăm grâu şi importăm aluat. Aluatul are o valoare adăugată mult mai mare decât grâul brut;

- Mutarea dintr-o parte în alta a contribuţiilor sau a fiscalităţii (apropos de discuţia impozitare 'muncă' vs. 'capital') este inutilă, nu ne poziţionează mai bine în clasamentul regional, este o temă falsă de discuţie;

- Mutarea impozitării pe veniturile salariale mai mari nu este nici ea o soluţie. Scutirile de impozit care se practică în ţările din UE care au impozit progresiv nu reduc costul cu munca pentru companii, diferenţa de impozit pe care nu îl virează compania (scutirile) se duce la angajatul care are în întreţinere membri de familie."

Noi calcule puse pe masă de economist

"Într-o postare anterioară am calculat efectul cumulat al celor două instrumente fiscale fundamentale pentru mediul de afaceri - impozitul pe profit şi impozitul pe muncă, în echivalent impozit pe profit.

Am pornit de la o marjă de profit net de 15%, de la o pondere a salariilor de 35% în total costuri. Şi am obţinut că România, pe cele două impozite cumulate, nu mai este într-o poziţie favorabilă în regiune. Ţări ca Polonia, Ungaria sau Bulgaria sunt sub noi astăzi la impactul cumulat al celor două instrumente fiscale. Ţări care ne concurează direct când vine vorba de a atrage activitate economică relevantă aici, investitori străini, capital care să mobilizeze resursele naturale şi umane de care dispunem. Nu mai avem un avantaj din fiscalitate.

Tot în postarea respectivă, am schimbat marja netă de profit, de la 15% la 10% şi, apoi, la 20%. Pentru a vedea ce se întâmplă când vorbim de sectoare cu marjă netă de profit mai mare (serviciile, IT) şi cele cu marjă netă de profit mai mică. Bulgaria şi Ungaria sunt şi mai bine plasate când vine vorba de sectoare cu profitabilitate mai mare (ecartul de fiscalitate cumulată creşte) şi mai puţin bine plasate când vine vorba de sectoare cu profitabilitate mai redusă.

Reluând calculele, am modificat acum ponderea forţei de muncă în total costuri. De la 35%, am luat-o 25% (sectoare intensive în capital) şi 45% (sectoare mai intensive în muncă). Exemple de sectoare intensive în muncă: pielărie, textile, încălţăminte, sector alimentar. Exemple de sectoare intensive în capital: majoritatea sectoarelor industriale avansate (inclusiv auto).Rezultatele arată în felul următor:

- Cu cât intensitatea în muncă creşte (procentul cheltuielilor de personal este mai mare în total costuri), echivalentul cumulat al celor două taxe creşte. Fiscalitatea de la noi descurajează sectoarele intensivă în muncă (din păcate, dominante chiar şi cu această taxare, companiile nu au cum să se tehnologizeze din lipsa capitalului şi accesului la tehnologii de ultimă generaţie). Cu cât intensitatea în muncă scade, este invers.

- Pentru sectoarele mai intensive în capital, diferenţa de fiscalitate dintre noi şi Bulgaria / Ungaria creşte. Pentru sectoarele mai puţin intensive în capital, diferenţa de fiscalitate scade. Adică, în regiune, companiile cu grad ridicat de tehnologizare vor prefera Ungaria / Bulgaria sau să plece în curând de la noi către cele două ţări. Şi cele mai intensive în muncă vor face acelaşi lucru pentru că diferenţa este tot defavorabilă României astăzi.

- În ceea ce priveşte Polonia, situaţia este pe dos. Diferenţa scade când intensitatea în muncă scade. Adică, prin comparaţie cu Polonia, am deveni interesanţi. Din păcate, fiscalitatea cumulată rămâne peste cea a Poloniei cam cu 1%, inclusiv pentru sectoarele intensive în capital (chiar dacă ecartul scade). Deci rămânem necompetitivi şi în acest caz.

Aceste rezultate nu de duc decât către o concluzie clară: nu mai suntem competitivi fiscal în regiune nici pentru sectoarele cu grad de tehnologizare / inovare ridicat şi nici pentru cele cu marjă netă de profit ridicată (IT, servicii). Neavând infrastructura vecinilor noştri, energia şi gazele la preţurile lor. Competitivitatea faţă de ei s-a dus în cap.

Taxa pe stâlp şi cea pe cifra de afaceri pentru companiile mari încep să pară idei extrem de păguboase şi neinspirate. Prin prisma acestor calcule, anticipez încetinirea şi mai puternică a economiei în perioada următoare."