Ariel Sharon, erou sau criminal de război?

Controversatul om de stat şi comandant de armată al Israelului, Ariel Sharon, a rămas în inimile multor oameni drept un erou, un model de urmat, în timp ce alţii îl consideră un criminal cu sânge rece.

Soldatul transformat în om de stat a murit sâmbătă, la vârsta de 85 de ani, după 8 ani în care a fost în comă din cauza unui accident vascular cerebral suferit în 2006, când era la apogeul carierei sale politice.

Ariel Sharon a avut parte de o înmormântare cu toate onorurile la care au participat mii de israelieni, dar şi personalităţi internaţionale care au venit să-i aducă un ultim omagiu.

Supranumit "Buldozerul" pentru atitudinea sa dură faţă de diplomaţia palestiniană, viaţa lui a fost strâns legată de istoria ţării, reflectând legătura complexă dintre securitate, pace şi politică. Cariera lui a fost plină de victorii uimitoare, dar şi de greşeli dezastruoase.

Sharon a luptat în majoritatea războaielor Israelului, câştigând iniţial notorietate în Războiul de Şase Zile din 1967 în care Israelul a atacat Egiptul, Iordania şi Siria.

În timpul Războiul arabo-israelian din 1973, el şi-a câştigat porecla de "Leul lui Dumnezeu" în faţa israelienilor care motivează religios ocupaţia Palestinei. Ca ministru al Apărării în timpul războiului din Liban a fost considerat indirect responsabil pentru masacrul din 1983 al palestinienilor din taberele de refugiaţi Sabra şi Shatila, aducându-i un alt titlu: "Măcelarul din Beirut".

O vizită controversată la moscheea Al Aqsa din Ierusalim, în anul 2000, a dus la cea de a doua revolta palestiniană. Acest eveniment i-a crescut popularitatea în Israel. În câteva luni a devenit prim-ministru.

Sharon a fost un susţinător timpuriu al colonizării teritoriilor ocupate, dar în 2005, după imense presiuni internaţionale, şi-a schimbat atitudinea şi a ordonat retragerea tuturor coloniştilor şi trupelor din Fâşia Gaza. Sharon a constrâns aproximativ 8.000 de colonişti israelieni să părăsească teritoriul, motiv penttru care fostul reprezentant al coloniilor din Gaza, Tzvi Endel, a recunoscut duminică că „nu este în stare să-l ierte pe Sharon” pentru această decizie.

Decizia de retragere din Fâşia Gaza a fost surprinzătoare şi a ridicat multe semne de înrebare cu privire la semnificaţia mai mare a gestului său. Sharon ajunsese la apogeul carierei sale şi avea în faţă o victorie aproape sigură cu noul său partid Kadima, atunci când a suferit un accident vascular cerebral masiv în 2006.

La funeraliile oficiale ale lui Sharon, premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat: "Eu cred că [Sharon] este unul dintre cei mai de seamă lideri şi mai curajoşi comandanţi, care va rămâne în inimile cetăţenilor israelieni pentru eternitate".

"Ceea ce a făcut în Fâşia Gaza a fost o soluţie foarte pragmatică într-o situaţie în care aveţi o minoritate de evrei într- o zonă cu mulţi, mulţi palestinieni... Nu putem şti, dar cred că Sharon a fost cel mai pragmatic israelian şi cel mai sionist israelien. El a crezut în ideea sionistă şi a crezut că pentru ca Israelul să supravieţuiască, să se menţină şi să fie consolidat, trebuie să fii pragmatic", a declarat Yoaz Hendel, şeful Institutului pentru Strategie Sionistă, potrivit publicaţiei Al Jazeera.

Declaraţia lui Netanyahu este în contrast cu punctul de vedere palestinian. Oficialul Hamas, Moshir al-Masry, a declarat: "Sharon a devenit istorie. Îl vedem ca pe un criminal de război distins pentru că a sacrificat un număr mare de palestinieni, mai ales în masacrul din taberele de refugiaţi palestinieni care a avut loc în Liban în 1982".

Din anii 1960, când Ariel Sharon a condus raidurile sângeroase din Iordania şi Gaza, până în deceniul trecut, când l-a asediat pe Yasser Arafat în palatul prezidenţial al acestuia din Ramallah, fostul lider din Israel a lăsat o amintire dureroasă adversarilor săi palestinieni.

Sami Abou Zouhri, unul dintre purtătorii de cuvânt ai mişcării Hamas, aflată la putere în Gaza, a declarat că decesul lui Sharon reprezintă „un exemplu pentru toţi tiranii”.

Potrivit lui Jibril Rajoub, reprezentantului mişcării Fatah, care deţine controlul asupra Autorităţii Palestiniene aflate la putere în Cisiordania, „Sharon era un criminal” acesta adăugând că regretă că acesta „nu a compărut în faţa Curţii Penale Internaţionale în calitate de criminal de război”.