Alianţe „otrăvitoare” pe plan european. Le Pen se întâlneşte cu Geert Wilders

Denunţând "amalgamul" de factori precum şovinismul, xenofobia, frica guvernelor lumii de liberalizarea pieţei muncii plus alte circumstanţe care au dus la ne-acceptarea României şi Bulgariei în Schengen începând cu ianuarie 2014, cum era prognozat, Preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, avertiza acum câteva zile asupra pericolului pe care intensificării mişcărilor extremiste îl reprezintă pentru europeni." Europa a mai experimentat în istoria sa xenofobia şi şovinismul şi s-a convins că acestea nu sunt "un lucru bun", trăgea semnalul de alarma politicianul european.

Fenomenul asupra căruia avertizează Barosso devine cu atât mai acut în prag de alegeri pentru Parlamentul European. Asistăm la alianţe între partidele extremiste, în vederea formării unui grup comun care să le apere interesele eurofobe (tocmai) în Parlamentul de la Bruxelles. O ilustrare recentă a acestei fenomen este întâlnirea ce a avut loc zilele trecute între lidera Frontului Naţional francez, Marine Le Pen şi şeful Partidului Libertăţii din Olanda, PVV, olandezul Geert Wilders, cunoscut românilor ca militant activ împotriva deschiderii pieţei muncii din Olanda pentru români şi bulgari.

Le Pen l-a vizitat pe 13 noiembrie pe liderul extremist olandez pentru a încerca o apropiere, în vederea creării unui grup în Parlamentul European, având în vedere apropiatele alegeri ce vor avea loc anul viitor.

Ca un scurt istoric, Marine Le Pen, împreună cu tatăl sau, Jean-Marie le Pen este extrem de cunoscută pentru atacurile sale vehemente la adresa romilor aflaţi pe teritoriul francez. Este de la sine înţeles că familia Le Pen este printre principalii opozanţi ai aderării României la Schengen, ambii politicieni, tată şi fiică, temându-se ca România va exporta spre Franţa valuri-valuri de romi.

Gert Wilders este acel politician olandez care la mijlocul lui septembrie, de bună voie şi nesilit de nimeni, s-a prezentat la Ambasada României din Haga purtând în braţe un indicator cu mesajul "Accesul interzis" în limbile olandeză şi română, pentru a fi sigur că toată lumea înţelege că Olanda, sau, cel puţin acea parte de Olanda reprezentată de el nu îi vrea pe români.

Deşi doctrinele PVV sunt diferite de cele ale Frontului Naţional francez, cei doi şi-au lăsat deoparte diferendele legate de homosexualitate, antisemitism (Le Pen) versus apologia Israelului (Wilders) etc. şi au luat loc la "masa negocierilor" în vederea negocierii unei alianţe înaintea alegerilor europene de anul viitor, având ca punct comun de plecare "valorile" comune ale celor două partide, respectiv euroscepticismul, ostilitatea fără de emigranţii est-europeni şi musulmani şi dorinţa de a nu pierde controlul asupra deciziei politice naţionale în favoarea unei politici centralizate de la Bruxelles.

Criza economică şi teama de schimbare au agravat mentalităţile extremiste în ultimii ani. Dacă în 2007, referindu-se la şefa FN, Wilders exclama, "Oameni precum Le Pen. Ce oroare!" între timp lucrurile s-au schimbat. Teama de liberalizarea pieţii muncii din 2014 şi euroscepticismul îl fac pe Geert Wilders să nu mai fie atât de "mofturos" când vine vorba de aliaţi. Dacă după alegerile europene din 2009, Wilders nu acceptă ca membrii partidului său să stea în Parlamentul European lângă cei din FN pentru a nu fi asociaţi cu extrema dreaptă, astăzi, o primeşte el personal la Haga pe Marine Le Pen, pentru a negocia.

Opinia publică priveşte cu îngrijorare întâlnirea celor doi, care nu este bine văzută nici măcar de colegii de partid ai lui Wilders, aceştia fiind contra apropierii de ideologia extremistă a lui Le Pen. Presa olandeză notează că, deşi în sânul PVV, vocile critice nu se fac încă auzite public, după ce un coleg "cu gura mare" a fost epurat din partid, sunt bune şanse ca, dacă Wilders îşi continuă cooperarea cu Le Pen şi alţi lideri extremişti precum conducătorul FPÖ din Austria, Heinz-Christian Strache, mulţi membri PVV să părăsească până la urmă mişcarea.

„FN şi PVV vor să difuzeze ideologia extrem de supărătoare care este xenofobia. Şi după ce această otravă va fi insuflată în genele europenilor, va fi dificil să se debaraseze de ea, aşa cum am învăţat din istoria noastră foarte violentă”, atrage atenţia în presa olandeză un arabist.

Scopul lui Marine Le Pen şi Geert Wilders este unul evident, titrează presa franceză, însă nu uşor de atins. Cei doi urmăresc să îşi formeze un grup în Parlamentul European după alegerile din mai 2014. Însă "ştacheta este foarte sus". Pentru a constitui un grup, le-ar trebui douăzeci şi cinci de aleşi din cel puţin şapte ţări ale Uniunii Europene, în timp ce ei nu pot conta, cel puţin deocamdată, decât pe FPÖ din Austria, pe belgienii de la Vlaams Belang şi pe democraţii suedezi. Le Pen şi Geert Wilders mai au nevoie de încă două partide din alte două ţări diferite pentru a îşi forma cu adevărat un grup, informează Agerpres. Sunt slabe şanse însă că cei doi să reuşească. Alianţa încercată cu partidul populist danez, Dansk Folkepartie, a eşuat, danezii refuzând apropierea de FN, pe care îl asociază cu ideea de antisemitism manifest. Nici alte partide europene nu dau semne că s-ar înghesui în jurul celor doi.

Presa internaţională avertizează însă asupra pericolului ridicat de o uniune a celor doi. "Valorile" care îi unesc pe Le Pen şi Wilders sunt opuse celor promovate de Uniunea Europeană. Cei doi sunt ostili liberei circulaţiei pe teritoriul UE a cetăţenilor europeni, sunt ostili imigraţiei, le sunt ostili europenilor din Europa de Est şi musulmanilor şi "urăsc pierderea suveranităţii în favoarea celor de la Bruxelles". Sub masca populismului, partidele lor cultivă ura şi xenofobia, aţâţând aceste sentimente în co-naţionalii lor. O "otravă" de care europenii ar fi bine să stea cât mai feriţi.