Agricultura "patriotică" sau furtul seminţelor de porumb pentru China

Un manager al companiei DuPont a văzut un bărbat chinez stând în genunchi şi dezgropând ceva pe un câmp de cercetare al companiei, în Iowa, SUA în timp ce al doilea bărbat chinez se afla în apropiere. Când i-a confruntat pe cei doi, unul dintre ei, pe nume Mo Hailong, a afirmat că el participă la o conferinţă din apropiere. Apoi, telefonul managerului a sunat, şi până când a terminat de vorbit la telefon, cei doi bărbaţi au fugit. Ei au sărit într-o maşină şi a au demarat în grabă printr-un şanţ.

Mo a fost în cele din urmă arestat de către FBI, şi pus sub acuzare în decembrie 2013, împreună cu cinci presupuşi complici. Incidentul a ridicat câteva semne de întrebare - nu vezi în fiecare zi spionajul industrial interesându-se de seminţe de porumb.

La suprafaţă, este o crimă ciudată. Cu toate acestea, pe măsură ce încerci să o înţelegi, ea devine un caz de spionaj de interes guvernamental, o industrie masivă înfometată şi invidioasă pe concurenţii străini, precum şi un complot legat de putere şi manipulare.

Ca şi în cazul Watergate, aceştia nu au fost doar câţiva oameni curioşi, atunci când nu ar fi trebuit să fie, iar titlurile funcţiilor lor vorbesc despre forţele din spatele lor.

Mo este directorul afacerilor internaţionale ale companiei “Dabei Nong Technology Group Company” (DBN Group) din Beijing. Wang Lei, bărbatul care a fost cu Mo, atunci când au fost prinşi dezgropând seminţele de porumb, este vice-preşedintele companiei "Kings Nower Seed S & T Co Ltd" din Beijing. Toţi, cu excepţia unui dintre ceilalţi bărbaţi - al cărui loc de muncă şi poziţie nu au fost dezvăluite - au conexiuni asemănătoare.

DBN Group se descrie ca o întreprindere de înaltă tehnologie, de nivel statal, cu o filozofie de afaceri în "agricultura patriotică" ce tinde să devină lider. Compania este una dintre companiile de conducere ştiinţifică şi tehnologică din China.

Această filosofie pare a fi mai mult decât vorbe goale. Fotografii ale unei excursii prin compania DBN, publicate într-o revistă din 2013 (http://www.dbnbc.com/upfiles/day_130910/20130910120105290.pdf), arăta angajaţii săi îmbrăcaţi în uniforme de antrenament ale Armatei Roşii chineze pe muntele Jinggangshan, cunoscut ca locul de naştere al Armatei Roşii chineze.

Ordine de sus

Afilierea de stat şi datoria patriotică îşi spun cuvântul şi de această dată.

Când fostul lider al Partidului Comunist Chinez, Deng Xiaoping, a lansat reformele economice în 1978, el a clasificat ştiinţa şi tehnologia ca domenii-cheie în modernizarea Chinei. Atunci, un grup de aproape 6.000 de delegaţi s-au adunat la o conferinţă, alegând 27 de sectoare de cercetare şi 108 proiecte-cheie de cercetare. Printre cele opt proiecte mari, care includeau computerele şi spaţiul cosmic, s-a aflat şi agricultura.

Deng mai târziu a iniţiat Proiectul 863, numit Planul statal de Dezvoltare High-Tech, care era o parte a politicii de "ajungere rapidă din urmă şi depăşire" a puterilor occidentale, care este des blamat de furtul continuu, pe scară largă, a proprietăţii intelectuale occidentale.

Biotehnologia se află printre industriile clasificate în Proiectul 863, care ar include şi tipul de tehnologie a seminţelor, pe care cei doi bărbaţi ar fi încercat să le fure.

Cazul celor şase bărbaţi încercând să fure seminţe, nu a fost unic.

La 7 august 2013, o delegaţie chineză, a fost prinsă de autorităţile americane, încercând să scoată ilegal din ţară, seminţe furate şi ascunse în bagajele lor (http://www.justice.gov/usao/ks/PressReleases/2013/Dec2013/Dec12a.html). Ei au fost prinşi în timp ce încercau să urce la bordul unui avion spre China.

Urmărirea încercării de contrabandă a condus la doi bărbaţi chinezi, care au lucrat în SUA, Zhang Weiqiang şi Yan Wengui, ambii fiind arestaţi. Zhang era un crescător de seminţe agricole iar Yan a lucrat pentru Departamentul Agriculturii din SUA ca genetician pentru culturile de orez.

Criza alimentară din China

China are o dorinţă evidentă pentru dobândirea tehnologiei seminţelor hibride. În ansamblu, China se confrunta cu o criză atât agricolă pentru aprovizionarea umană cu alimente, cit şi pentru hrana necesară în industria cărnii. Confruntîndu-se cu aceasta, China şi-a anulat politica de suficienţă a cerealelor în luna februarie a acestui an. Tentativele furturilor au avut loc în ceea ce a fost probabil ultima încercare a Chinei de evitare a ceea ce s-ar putea dovedi o schimbare nefavorabilă a politicii.

Poluarea a distrus o mare parte din apă potabilă din China, iar un sfert din China este acoperită de deşert. Foarte rapid şi mai mult teren arabil devine pustiu, datorită utilizării excesive a îngrăşămintelor şi a poluării mediului, care distrug terenul arabil.

Într-un act rar de transparenţă, Ministerul chinez al Pământurilor şi Resurselor a lansat statisticile din iunie 2012, care arată cum China pierde rapid terenuri agricole, iar aprovizionarea cu alimente i-ar putea simţi efectele în curînd.

O îngrijorare deosebită a ridicat-o regiunea cea mai fertilă din China, de 87 de milioane de acri dintr-o regiune de cernoziom din nord-est, care este una dintre zonele cel mai grav afectate. Regiunea producea mai mult de 30 la suta din cerealele Chinei, inclusiv cele de orez şi porumb.

Aceasta prezintă o dilemă acută pentru autorităţile chineze. În timp ce se pierde apa curată şi terenul arabil, creşte tot mai mult cererea pentru carne în China.

O cronologie interesantă apare observând datele cercetărilor Chinei referitoare la pierderea terenurilor agricole şi datele furturilor.

Mo şi Wang şi cei patru complici, ar fi încercat să fure seminţe de porumb în perioada septembrie 2011 - octombrie 2012 de pe câmpurile din Iowa şi Illinois - în jurul momentului când Ministerul chinez al Pământurilor şi Resurselor ar fi început studiul pentru raportul său privind diminuarea terenurilor agricole din China.

Cronologia se extinde şi mai mult. Bărbaţii au sustras seminţe între lunile septembrie 2011 şi octombrie 2012, însă au fost arestaţi cu un an mai târziu, în decembrie 2013.

Între timp, ei ar fi avut propriul lor teren în Statele Unite, unde creşteau şi experimentau cu seminţe hibride. Acest lucru semnifică că ei au avut la dispoziţie mai mult de un an să crească, să încrucişeze şi să polenizeze seminţele.

Seminţele hibride sunt auto-polenizate şi trebuie să fie încrucişate cu alte seminţe hibrid pentru a crea seminţele care sunt apoi vândute fermierilor.

Cea mai mare parte a cercetării seminţelor hibride se regăseşte în crearea acestora, procesul fiind atât îndelungat cit şi costisitor. Potrivit comunicatului FBI, procesul durează între cinci şi opt ani pentru a dezvolta seminţele hibride, cu cercetarea şi dezvoltarea situându-se la un nivel minim de la 30 până la 40 milioane dolari SUA.

Crearea unei seminţe hibride, cu toate acestea, este doar o chestiune de încrucişare-polenizare a doua tipuri de seminţe hibride, iar bărbaţii ar fi avut probabil mai mult decât suficient timp pentru a le alege. Se suspectează că ei ar fi furat diferite seminţe de la cele mai importante companii de tehnologie de seminţe, inclusiv DuPont Pioneer, Monsanto, LG Seeds.

Se pare că DBN Group îşi dorea, de asemenea tehnologia folosită pentru crearea seminţele care ar fi fost furate.

În iunie 2013, Grupul DBN a anunţat un parteneriat cu Bioceres Argentina pentru a începe producerea şi experimentarea cu seminţe rezistente la secetă şi salinitate. Tehnologia ar fi combinat cercetări din China şi Argentina, folosind gene de soia şi porumb.

Anunţul a fost făcută în jurul aceluiaşi moment, când bărbaţi din mai multe companii ar fi furat noile seminţe de porumb, de asemenea, rezistente la secetă şi salinitate.

China nu a lansat nici o sămânţă mare de porumb hibrid din 2001, potrivit “The New York Times”, cu excepţia unui tip realizat în 2007, în colaborarea dintre Pioneer şi o companie chineză, şi are un interes evident pentru seminţele hibride, deoarece acestea au fost concepute pentru a fi rezistente la secetă şi dăunători. În special, acestea sunt rezistente la soluri saline – cu care se confruntă China - nivelul ridicat al sării în sol ce duce la transformarea terenurilor agricole în deşerturi.

Nu se ştie dacă Deng Xiaoping a aprobat strategia actuală aparentă pentru "ajungerea rapidă din urmă şi depăşirea" Occidentului în tehnologia de seminţe.