Afaceri cu venin de viperă

Deşi mulţi consideră că afacerile cu veninul de vipere pot aduce repede bunăstarea materială, lucrurile stau cu totul altfel. Potrivit publicaţiei locale “Sălăjeanul”, cea mai mare provocare pentru cei care intră în acest domeniu o reprezintă găsirea pieţei de desfacere.

Povestea sârbului Aleksandar Radakovic vine să confirme cele de mai sus. El a ajuns la Zalău în urmă cu doi ani, după ce o cunoscuse în Italia pe actuala sa soţie româncă, unde amândoi încercau să-şi caute un rost încă înainte de a împlini 20 de ani. Imediat ce a venit aici a început să investească banii pe care îi agonisise în Italia, mai întâi în construcţii, iar apoi în terenuri. Criza i-a zădărnicit toate încercările de a face profit în aceste domenii, aşa că s-a decis să încerce altceva. Aşa a ajuns la afacerea cu vipere, despre care auzise că ar fi o adevărată mină de aur. Aleksandar povesteşte că din martie şi până acum a investit în ferma sa 18.000 de euro – în amenajări, în cumpărarea celor 30 de vipere şi a mâncării pentru ele –, fără a scoate nici măcar un cent. Teoretic, banii în această afacere vin din vânzarea veninului recoltat de la vipere, dar se pare că în România este o adevărată provocare să îţi găseşti piaţă de desfacere. După cum a explicat Aleksandar pentru “Sălăjeanul”, dificultăţile pornesc de la faptul că nimeni nu cumpără veninul lichid, ci uscat, iar un aparat de uscare a veninului (liofilizator) costă peste 35.000 de euro. „Mai este o variantă, să duci veninul la liofilizare la Institutul Cantacuzino, unde o doză de 50 de mililitri este uscată cu 700 de lei. Problema e că eu, spre exemplu, de la 30 de vipere, adun 50 de mililitri în 7-8 luni”, precizează el. După ce ai rezolvat problema uscării, apare cea a analizelor care să determine puritatea veninului, care mai adaugă 3.000 de lei la costuri, iar cheltuielile urcă şi mai mult dacă ai norocul să reuşeşti să vinzi veninul unor companii de cosmetice din Europa, care cer, suplimentar, alte analize, care costă alte mii de euro.

Dincolo de greutăţile cu găsirea desfacerii, Aleksandar spune că încercarea de a face din creşterea viperelor o afacere s-a lovit şi de complicaţii birocratice de-a dreptul hilare. Spre exemplu, în baza contractului de furnizare a energiei electrice pentru clădirea în care şi-a amenajat ferma, Electrica îl obligă să le plătească viperelor… abonament radio–TV, ceea ce adaugă alţi bani la cheltuielile şi aşa destul de mari cu întreţinerea târâtoarelor.