5 sfaturi înţelepte pentru o viaţă sănătoasă

De-a lungul timpului, diverse personalităţi au lăsat multe sfaturi înţelepte, care ar permite generaţiilor următoare să evite numeroase greşeli şi să-şi menţină sănătatea în cea mai bună formă. În calitate de descendenţi, trebuie doar să ne bazăm pe înţelepciunea lor şi să ne călăuzim de cugetările lor profunde. Pentru a da greutate afirmaţiilor marilor minţi ale lumii, vom prezenta rezultatele unor studii recente efectuate de savanţi în domeniul sănătăţii.

1. Lev Tolstoi

Lev Tolstoi susţinea că există două moduri de a înfânge bolile. Primul este - să duci un stil corect de viaţă şi să-ţi căleşti organismul. Al doilea – să tratezi boala, doar atunci când te îmbolnăveşti. Tolstoi spunea că prima modalitate reprezintă un proces lent, dar mult mai important.

Deşi, în ultimul timp, cercetătorii sunt tot mai preocupaţi de căutarea genelor longevităţii (”genele Methuselah”), semnificaţia de bază totuşi o are modul de viaţă dus de o persoană. Cercetătorii de la Universitatea din Gothenburg sunt încrezători de faptul că speranţa de viaţă depinde în principal de un stil raţional de viaţă şi mai puţin de factorii ereditari.

Experţii consideră că persoanele care nu fumează, nu fac abuz de cofeină, au un nivel scăzut de colesterol, un statut socio-economic stabil şi sunt într-o stare fizică bună, au toate şansele să-şi sărbătorească cea de-a 90-a aniversare.

Oamenii de ştiinţă de la Şcoala sănătăţii publice, University of Queensland (Australia), au examinat particularităţile modulului de viaţă a 11.000 de australieni. La finele studiului, cercetătorii au ajuns la concluzia că fiecare oră petrecută în faţa televizorului reduce speranţa de viaţă cu 22 de minute. Fumatul a 2 ţigări are aproximativ acelaşi efect. Cu alte cuvinte, stilul de viaţă joacă un rol determinant în ceea ce priveşte longevitatea organismului uman.

Lev Tolstoi a făcut gimnastică cu regularitate până la adânci bătrâneţi. În odaia sa, avea instalate inele şi alte aparate pentru sport, iar în curte, bare metalice pentru antrenamente fizice. Tolstoi putea să ridice cu o mână greutăţi de peste 80 de kg. Într-o competiţie amicală de armwrestling, a reuşit să învingă toţi concurenţii, inclusiv pe cei tineri. La şaptezeci de ani, reuşea să-l întreacă în alergări pe prietenul său de douăzeci de ani, A. B. Goldenweizer. Tolstoi califica modul raţional de viaţă drept condiţia fundamentală a reuşitelor sale şi i-a acordat un rol aparte pe parcursul întregii sale activităţi.

2. Paracelsus

Nu cred că există cineva care poate să nege existenţa unei relaţii strânse între starea psihologică şi starea fizică a organismului uman. O astfel de interdependenţă constituie obiectul de studiu al conceptului ”gândirii pozitive” care, actualmente, câştigă din ce în ce mai multă popularitate şi al domeniului nou de cunoaştere, numit psihosomatica.

Acelaşi lucru a fost afirmat cu multe secole în urmă de către renumitul savant Paracelsus. Paracelsus este cunoscut pentru numeroasele sale realizări în domeniul medicinei, alchimiei şi ştiinţelor oculte. Cercetătorul avea o cunoaştere profundă a corpului uman şi îl considera drept un microcosmos. Se crede că el a fost primul, care cu mulţi ani înainte de Hahnemann, a descoperit principiul similarităţii folosit în homeopatie. El şi-a adus, de asemenea, contribuţia semnificativă în domeniul eticii medicale şi relaţiei medic/pacient.

Paracelsus este cunoscut după renumita sa afirmaţie: ”Cel mai bun remediu medical pentru pacient - este dragostea şi grija”. Omul - este o fiinţă spirituală, deci nu este surprinzător faptul că dragostea şi grija poate ameliora starea de sănătate.

Oamenii de ştiinţă au demonstrat că un sentiment de iubire şi grijă contribuie la secreţia dopaminei şi oxitocinei. Dopamina condiţionează apariţia sentimentului de satisfacţie şi accentuează motivaţia. Oxitocina inhibă producţia hormonilor de stres, normalizează tensiunea arterială şi reduce sensibilitatea la durere.

3. Saadi

Este binecunoscută celebra maximă a poetului şi moralistului persan, Saadi: "O cantitate suficientă de alimente – te va ţine pe picioare, iar excesul alimentelor - va trebui purtat de ele. Problema obezităţii rămâne a fi destul de importantă, având în vedere multiplele riscuri pe care le implică.

Hrana aduce satisfacţie. Cu timpul, se dezvoltă pasiunea pentru o mâncare gustoasă, care, de asemenea, este accentuată de componentele chimice din produsele alimentare moderne. În prezent, pentru nimeni nu mai este o noutate faptul că alimentaţia insuficientă, nutriţia excesivă, starea de stres şi activitatea fizică redusă au cauzat apariţia şi dezvoltarea aşa numitor ”boli ale civilizaţiei”.

De fiecare dată când mâncăm ceva, celulele pancreatice produc insulină. Insulina – este un anabolic ce îmbunătăţeşte absorbţia glucozei în celule, diviziunea celulară şi creşterea ţesuturilor. Abuzurile frecvente în alimentaţie reduc sensibilitatea celulelor la insulină (creşte rezistenţa la insulină). În timp, aceasta duce la acumularea grăsimilor şi la stres oxidativ. Astfel se dezvoltă maladii precum cancerul, diabetul, boli de inimă şi dereglări ale metabolismului.

Pe de altă parte, flămânzirea ajută la întinerirea organismului, creşterea longevităţii şi menţinerea sănătăţii psihice. Renunţarea periodică la nutriţie declanşează mecanismele genetice de regenerare celulară. Potrivit unor studii, în organismul bărbaţilor care nu au mâncat timp de o zi, nivelul hormonilor de creştere s-a majorat cu 2000% (în cazul femeilor – creşterea a fost de 1300%). Flămânzirea reduce în mod drastic concentraţia de trigliceride şi stabilizează nivelul de zahăr din sânge. Oamenii de ştiinţă au efectuat experimente pe animale şi au constatat că rezultatul cel mai bun se obţine când se practică flămânzirea pe o perioadă mai mare de o zi.

4. Dalai Lama

Când Dalai Lama a fost întrebat ce îl surprinde cel mai mult la umanitate, a răspuns: ”Omul. Deoarece îşi sacrifică sănătatea pentru a face bani, iar apoi îşi sacrifică banii pentru a recupera sănătatea”. Într-o cursă constantă, uităm despre lucrurile care sunt mult mai valoroase. Sănătatea nu este atât de uşor de recuperat în comparaţie cu alte valori ale lumii noastre contemporane. Merită oare să o ignorăm?

Un binecunoscut om de afaceri american, John Wanamaker, a afirmat cândva: "Dacă nu reuşeşti să găseşti timp pentru odihnă, foarte curând va trebui să găseşti timp pentru tratament." Astfel, pentru o viaţă sănătoasă, va trebui să găsiţi în orarul supraîncărcat timp pentru odihnă şi somn.

Studiile arată că persoanele care dorm mai puţin de şase ore pe zi sau nu reuşesc să atingă gradul de odihnă aferent etapelor de somn profund, riscă să sufere mai multe atacuri de inimă şi accidente vascular cerebrale. Angajaţii de la fabricile din Japonia, care au dormit mai puţin de şase ore pe zi, au avut un risc de atac de cord de cinci ori mai mare decât în mod normal.

Lipsa somnului contribuie, de asemenea, la dezvoltarea rezistenţei la insulină. Iar insulina – este unul dintre hormonii cheie ai metabolismului carbohidraţilor şi grăsimilor. Reducerea sensibilităţii la insulină împiedică absorbţia zahărului în sânge. Deficitul de somn sporeşte nivelul hormonilor de foame, crescând pofta de mâncare şi reduce producţia hormonilor de saţietate. Prin urmare, insuficienţa somnului poate cauza apariţia unor probleme de sănătate, cum ar fi diabetul sau obezitatea.

5. Michel de Montaigne

Nu poţi vorbi despre sănătate şi tratament, fără să faci referiri la principiile dialectice. Nu trebuie să vă fie frică de boală. O încredere puternică în vindecare are un efect puternic de recuperare. De aceea, scriitorul şi filozoful francez al epocii Renaşterii, Michel de Montaigne, a afirmat cândva: ”Cel ce este infectat cu frica de boală, e deja infectat cu boala fricii".

Aceasta se referă nu doar la boala în sine, dar şi la speranţa şi calitatea vieţii. Oamenii de ştiinţă de la Institutul de Medicină Socială şi Preventivă, Universitatea din Zurich, au ajuns la concluzia că o evaluare pozitivă a stării de sănătate este foarte importantă. Cu alte cuvinte, în funcţie de cum se simte o persoană, se pot face presupuneri despre speranţa de viaţă a acesteia.

Potrivit datelor, oamenii care îşi evaluează starea sănătăţii ca fiind ”foarte proastă”, au de 3,3 ori mai multe şanse să moară prematur, comparativ cu cei care şi-au evaluat sănătatea ca fiind ”excelentă”. În cazul femeilor, acest raport este de 1,9. Riscul deteriorării sănătăţii în următorii treizeci de ani creşte continuu în funcţie de gradul de pesimism în evaluarea stării de sănătate.

Deşi Michel de Montaigne nu a fost medic, filozofia acestui savant a rezultat din analiza profundă a legilor naturii şi a caracteristicilor corpului uman, formate în principal din propria sa experienţă. Prin urmare, este extrem de important să nu te fixezi asupra bolii. Apropos, ca şi Montaigne, istoricul celebru, Vasile Osipovici Kliucevski, a observat că ”unii oameni sunt bolnavi doar pentru că sunt prea preocupaţi să fie sănătoşi, în timp ce alţii sunt sănătoşi, pentru că nu le este frică să fie bolnavi”.