Smogul electromagnetic: încă o cauză a îmbolnăvirii noastre
Până la „domesticirea” electricităţii de către savantul Edison, singurele surse de câmp electromagnetic (CEM) pentru om erau câmpul magnetic static al pământului şi razele din spaţiul cosmic. Fără un astfel de câmp, fiinţele vii de pe planeta noastră nu ar fi putut supravieţui. Totuşi, cum rămâne cu alte surse de câmpuri electromagnetice?
Electrificarea planetei a adus confortul în casele noastre. Totuşi, conform legilor dialectice, pentru aceasta trebuie să plătim. Şi aparent, preţul este prea mare! După cum aţi realizat, nu este vorba despre plata lunară pentru întreţinerea locuinţei, ci despre sănătatea noastră.
Doctorul în ştiinţe medicale, Samuel Millham, a devenit primul om de ştiinţă care încearcă să avertizeze omenirea despre existenţa unor interdependenţe între câmpurile electromagnetice şi bolile civilizaţiei moderne (cancerul, bolile cardiovasculare şi diabetul). Epidemiologul, MD, MPH, Samuel Millham, a investigat sute de boli legate de mediu şi de locul de muncă şi a publicat zeci de lucrări în acest sens. Savantul consideră că „războiul contra cancerului” suferă un fiasco, pentru că oamenii au pierdut din vedere un cancerigen foarte important.
În cartea sa, „Smogul electromagnetic: electrificarea şi „bolile civilizaţiei”, Millham prezintă cauzele unei morbidităţi şi mortalităţi sporite. Potrivit autorului, acestea sunt electrosmogul şi radiaţiile electromagnetice emise de telefoanele mobile şi turnurile de telefonie celulară, antenele terestre, sistemele de acces în bandă largă în internet Wi-Fi şi Wi-Max, liniile electrice şi dispozitive electronice şi electrocasnice.
În 1990, în oraşul La Quinta, din California, a avut loc ceremonia festivă de deschidere a unei noi şcoli. Foarte curând, totuşi, bucuria acestui manifestări a fost umbrită de evenimente tragice şi misterioase. În scurt timp, profesorii şi elevii acestei şcoli au început să simtă slăbiciuni şi o stare generală de rău. Iar câţiva ani mai târziu, profesorii, unul după altul, au început să primească diagnostice grave de cancer şi să moară. În 2005, 16 din 137 de angajaţi ai şcolii au fost diagnosticaţi cu 18 tipuri de boli canceroase. Printre copii, numărul pacienţilor cu cancer a fost de câteva zeci de persoane.
Acest caz a determinat autorităţile locale să iniţieze o anchetă. Dr. Sam Millham a aflat despre cele întâmplate din presă şi a suspectat drept cauze principale frecvenţele electromagentice nocive şi electrosmogul. Smogul electromagnetic se concretizează în efectele secundare ale dispozitivelor electronice şi electrocasnice moderne, cum ar fi calculatoarele, frigiderele, televizoarele cu plasmă, dispozitivele wireless, etc. O energie electrică pură are o curbă sinusoidală ce variază de 50-60 de ori pe secundă, adică are o frecvenţă de 50-60 Hz. Un astfel de câmp electromagnetic este inofensiv pentru oameni. Smogul electromagnetic reprezintă poluare electromagnetică generată de procese armonice tranzitorii, care au o frecvenţă de la 4.000 la 100.000 Hz. Potrivit lui Samuel Millham, aceste radiaţii electromagnetice sunt extrem de nocive.
În cadrul investigaţiilor în cazul şcolii din California, Dr. Millcham a efectuat evaluări ale câmpului din incinta şcolii, timp de mai multe ore. Surprinzător, dar în unele clase, a descoperit explozii de poluare electromagnetică, ce depăşeau capacităţile de măsurare ale dispozitivului. Aceste informaţii au fost de-a dreptul şocante.
Conform calculelor efectuate de Dr. Millham, prezenţa smogului electromagnetic în şcoală sporea riscul de îmbolnăvire de cancer cu 64%. Un an de frecventare a şcolii respective creştea riscul dezvoltării acestor maladii cu 21%. Şansele profesorilor de a se îmbolnăvi de melanom, cancer tiroidian şi cancer de col uterin erau de 13 ori mai mare decât norma medie. Pentru organismul în dezvoltare al copiilor, aceste riscuri erau chiar mai mari.
În Rusia, pericolele aferente câmpurilor electromagnetice erau cunoscute încă pe timpul celui de-al doilea război mondial. Operatorii staţiilor meteo deseori manifestau simptome asociate actualmente cu sindromul de hipersensibilitate electrică. Treptat, au început să apară tot mai multe date cu privire la efectele adverse ale radiaţiilor electromagnetice.
În 1956, în Australia, odată cu apariţia televiziunii, cercetătorii au descoperit o creştere rapidă a cancerului în rândul persoanelor care locuiesc în apropierea turnurilor de televiziune. În 1998, cercetătorii Institutului Naţional al Cancerului au raportat că riscul leucemiei era semnificativ mai mare la copiii ai căror mame au folosit pături electrice în timpul sarcinii şi la copii care au jucat jocuri video sau s-au aflat mult timp în apropierea televizorului.
În 2007, un grup de cercetători şi activişti iluştri în domeniul sănătăţii din SUA, Suedia, Austria şi China, au lansat un raport de 650 de pagini, perfectat în baza a peste 2.000 de studii, care au demonstrat efectele nocive ale CEM.
S-a constatat că expunerea pe termen lung la radiaţiile de nivel scăzut, cum ar fi în cazul telefoanelor mobile, poate provoca diferite tipuri de cancer, poate afecta sistemul imunitar, contribui la dezvoltarea bolii Alzheimer şi demenţei, a bolilor de inimă, etc. David Carpenter, doctor în ştiinţe medicale, directorul Institutului de Sănătate şi Mediu al Universităţii din Albany, a declarat: „Dispunem de suficiente probe, care sporesc în fiecare zi.”
Cum are loc poluarea electromagnetică?
Unui necunoscător îi este foarte greu să înţeleagă complexitatea şi misterele energiei electrice. Totuşi, vom încerca să explicăm acest fenomen folosind un limbaj simplu. Imaginaţi-vă un magnet. După cum ştiţi, sarcinile opuse se atrag, iar cele similare se resping reciproc. La schimbarea potenţialelor, electronii se mişcă în corpurile noastre într-o direcţie sau alta. Această schimbare de potenţial are loc de mii de ori pe secundă, astfel încât electronii din corpul nostru vibrează în tactul acestui ritm.
Toate celulele din corpul nostru folosesc semnale electrice pentru a face schimb de informaţii. Un câmp electromagnetic intens străin generează haos în interacţiunile intercelulare şi cauzează diverse probleme. Spre exemplu, celulele pancreasului secretă insulina într-un moment nepotrivit, iar reacţia imună în momentul-cheie va fi suprimată de către un semnal greşit.
Fiecare celulă, ţesut şi organ din organismul uman transmite informaţii prin intermediul curenţilor electrici. Când radiaţiile sau câmpurile electromagnetice provoacă interferenţe, apare o varietate de probleme. Respectiv, simptomele expunerii la smogul electromagnetic sunt tulburările de somn, durerile musculare şi articulare, epuizare fizică şi mentală, dureri de cap, greaţă, pierderea abilităţilor mentale, iritabilitate, amorţeală şi furnicături, febră, etc. La o expunere mai prelungită pot apărea şi aşa-numitele „boli ale civilizaţiei”.
Au trecut peste o sută de ani de la începutul electrificării, dar încă nu am realizat seriozitatea acestui lucru. În mod ironic, am trecut deja prin ceva similar. Omenirea s-a confruntat cu un astfel de fenomen, odată cu începerea utilizării razelor Roentgen.
Când, în 1920, au fost inventate primele dispozitive medicale ce foloseau radiaţii electromagnetice pentru producerea imaginilor, medicii le foloseau uneori pentru a se distra şi a-şi distra prietenii. În perioada anilor 1930-1940, oamenii de ştiinţă păstrau radiul pe masă, în recipiente deschise, iar magazinele de încălţăminte foloseau aparatele cu raze X pentru a alege încălţămintea potrivită pentru copii. În 1950, erau foarte populare ceasurile radioactive de mână. Acum, desigur, nimeni nu mai face aşa ceva. Cu toate acestea, astăzi ne confruntăm din nou cu lucruri similare, dar se pare că de data aceasta procesul de conştientizare va fi unul mult mai dureros.
