Kou Zhun, un cancelar influent, fără o casă în ţara pe care a guvernat-o

Kou Zhun (961-1023) a servit drept cancelar în perioada dinastiei Song, amintindu-se adesea despre el ca despre un cancelar puternic, dar fără să aibă o casă în ţara pe care a condus-o.

Tatăl lui Kou Zhun a decedat când acesta era încă un copil, iar mama sa ţesea la o fabrică pentru a-şi câştiga existenţa şi a-l putea creşte. A fost o perioadă dificilă pentru mama lui, mai ales că ea îl iubea foarte mult pe Kou Zhun. Totuşi, atunci când tânărul Kou Zhun s-a pierdut în bucuriile materiale, din furie, mama sa a aruncat cu o greutate spre Kou Zhun lovindu-l la picior. Atât mama cât şi fiul erau şocaţi de piciorul sângerând, după care, mama lui Kou Zhun, lăcrimând, i-a tratat rana cu medicament. Acest accident l-a ajutat pe Kou Zhun să se trezească, hotărându-se să studieze sârguincios.

Kou Zhun a luat examenul imperial, devenind oficial guvernamental. Însă, mama sa era grav bolnavă, la acel moment. Înainte să moară, ea i-a dat unei servitoare în vârstă, un tablou pictat de ea, rugând-o să i-l arate lui Kou Zhun, în cazul în care acesta se va pierde în viaţa de lux.

Peste câţiva ani, Kou Zhun a devenit cancelar, iar dragostea lui pentru lux a fost urmată de puterea pe care o avea. Într-una din zile, în timp ce plănuia să dea un banchet pentru a-şi serba ziua de naştere, servitoarea în vârstă i-a arătat lui Kou tabloul lăsat de mama lui, simţind că a sosit momentul potrivit. Pe tablou era un poem, scris de mama lui Kou Zhun, prin care îl sfătuia să nu uite de greutăţile pe care le-au avut, greutăţi, din cauză cărora mulţi oameni încă sufereau. După cele văzute, cu ochii în lacrimi Kou Zhun a anulat imediat petrecerea de aniversare, returnând toate darurile.

Kou Zhun era onest şi avea simţul dreptăţii. În primăvara anului 991 d.Hr., o fost o secetă severă, care a durat timp de câteva luni. Împăratul şi-a adunat toţi miniştrii pentru a discuta referitor la ceea ce urmau să întreprindă. Când i s-a cerut opinia, Kou a răspuns: “Noi credem că cerul ar favoriza o societate de drept. După mine, seceta e un semn al cerului că există nedreptate care necesită a fi investigată.”

La acea vreme, fratelui unui ministru i s-a dat o pedeapsă foarte uşoară pentru comiterea unui act de corupţie serios, în timp ce un oficial de rang inferior a fost executat pentru o infracţiune minoră. Auzind acestea, ministrul de la curte a rămas pietrificat de această dezvăluire în faţa împăratului, şi a îngenuncheat cerşind milă. Comportamentul lui Kou a transmis un avertisment şi pentru alţi oficiali corupţi. Când Song a fost atacat de Khitan, dinspre nord, Kou Zhun a insistat să-l convingă pe împărat să meargă în faţa pentru a ridica moralul trupelor. Datorită unei astfel de încurajări, trupa statului Song a luptat, deşi se afla într-o poziţie defavorizată, reuşind să ajungă la un tratat cu Khitan.

Deşi Kou Zhun era prestigios şi influent, el a trăit o viaţă simplă muncind timp de zeci de ani la curte. Un bun prieten al său, Wei Ye, l-a descris într-un poem ca un cancelar influent, totuşi fără o casă în ţara pe care a guvernat-o. Poemul a fost atât de larg răspândit, încât chiar şi mesagerul unui trib nordic a întrebat despre acesta, aflându-se în vizită în capitala startului Song.

De Kou se aminteşte că de un prim-ministru nobil şi cu simţul dreptăţii, din perioada dinastiei Song, a istoriei Chinei.