Vlad Alexandrescu: Electoratul va avea o "dilemă" - să aleagă între oameni noi, oneşti şi unii vechi şi corupţi (I)

Fost ministru al Culturii în Guvernul Cioloş, Vlad Alexandrescu - actualmente candidat pe listele Uniunii Salvaţi România la alegerile parlamentare - îşi propune ca, dacă va intra în legislativ, să ducă mai departe proiecte precum Codul Patrimoniului, să elaboreze un Statut al Artistului - actualmente artistul fiind un paria al categoriilor de muncă în România - şi să pună umărul la repararea "dezastrului" creat de PDS, în general, şi de Ecaterina Andronescu, în particular, în învăţământul românesc.

Într-un amplu interviu acordat Epoch Times, Vlad Alexandrescu explică ce l-a motivat să se alăture USR, ce îşi propune să facă în calitate de parlamentar şi îşi expune viziunea atât asupra problemelor din domeniul culturii şi educaţiei cât şi asupra unor posibile soluţii.

Vă invităm să urmăriţi prima parte a principalelor declaraţii făcute de fostul ministru.

De ce USR?

În primul rând m-am simţit atras la acest partid de liderul său, Nicuşor Dan, pe care îl cunosc de multă vreme, dar l-am cunoscut mai bine în urma mandatului de ministru al Culturii, când am văzut că el a atacat în instanţă hotărâri abuzive ale unor foşti miniştri ai Culturii şi că a acţionat în Justiţie în legătură cu distrugerea patrimoniului din România, planuri de urbanism, autorizaţii de constructie care au fost eliberate abuziv, şi mi-am dat seama că în anumite perioade el a ajuns să reprezinte mai bine interesele publicului de conservare a patrimoniului decât o făcea Ministerul Culturii (MC) în perioada aceea.

El a ajuns să fie parte în procese împotriva MC şi atunci când am ajuns ministru am fost pus în situaţia de a nu mai face apel în anumite cazuri… şi mi-am dat seama că acţiunea lui Nicuşor Dan a fost extrem de coerentă în ultimii 10 ani, în primul rând în Asociaţia Salvaţi Bucureştiul. Apoi, am văzut cât de bine a reprezentat interesele bucureştenilor în alegerile pentru Primăria Capitalei, consiliile de sector şi Consiliul General şi, nu în ultimul rând, am cunoscut oameni interesanţi în acest partid nou, astfel încât mi s-a părut într-adevăr că este un partid respirabil, faţă de alte formaţiuni care erau mai puţin respirabile.

Cum se explică scorul mare obţinut de USR în sondaje?

Cred că de la început, în momentul în care s-a luat hotărârea extinderii partidului către scara naţională, ideea de lăsa libera iniţiativă şi organizarea la filialele locale, atât pentru constituirea filialelor cât şi pentru alegerea candidaţilor la alegerile parlamentare a fost o idee foarte bună, fiindcă a arătat că se poate face un alt fel politică din România, nu impunând de la centru persoane agreate şi paraşutându-le în teritoriu ci pur şi simplu ascultând iniţiativele locale, cetăţeneşti. (…) Am ajuns la o compoziţie a alegerilor parlamentare extrem de interesantă şi reprezentativă pentru ce-şi doresc oamenii în România.

Despre retorica din campanie, Soros şi atacurile la adresa USR şi a tehnocraţilor: "Ne-am întors la nivelul anului '90"

În anumite privinţe, sigur am involuat la nivelul anului '90, pentru că atunci s-a auzit prima oară acest strigăt “noi nu ne vindem ţara”.

Eu l-am văzut cu ochii mei scris pe o tablă la o televiziune în actuala campanie electorală de către un reprezentant al Partidului România Unită. M-am mirat cum se poate importa pur şi simplu din istorie, de acum 26 de ani, un slogan care mi se părea de mult epuizat, dar este un fapt că în special PSD şi cu sateliţii lui merg pe o campanie care să suscite frici, temeri, mizând efectiv pe lipsa de reformă şi pe temerea pe care o poate crea modernizarea României în momentul de faţă. Lipsa de modernizare, lipsa de sincronizare la mecanismele decizionale din UE pe care am constatat-o, o anumită inadecvare la discursul European pot stârni aceste frici şi pot alimenta o tendinţă conservatoare pe care aceste partide, în mod clar, mizează.

E trist că se ajunge astăzi aici. Nu mai vorbesc de povestea cu Soros pentru care USR a acţionat în instanţă pe domnii Ghiţă şi Ponta şi a ameninţat că dacă se va propaga acest discurs vor urma şi alţii (…) pentru că e pur şi simplu o fantomă, nu există Soros şi nu a existat în acest partid, nu a existat nicio finanţare venită din altă parte decât din donaţiile oamenilor care sunt pe site, sunt transparente. (…) USR este probabil partidul care are cele mai puţine fonduri în campania electorală.

Experienţa ca ministru într-un guvern nesusţinut politic

Eu am pornit o reformă în domeniul cultural pe mai multe planuri (…) patrimoniul pe de o parte, cultura vie – tot ce înseamnă creaţie contemporană în sectorul artistic, muzee – pe de altă parte.

În domeniul patrimoniului am găsit o situaţie foarte confuză, în primul rând legislativă, legea 422 de protecţie a monumentelor istorice e o lege bună, dar care a rămas mult în urmă în raport cu interesele imobiliare şi cu toată încercarea aceasta de a pune stăpânire pe monumentele istorice şi eventual de a le demola sau de a le substitui cu alte clădiri moderne, ceea ce ar însemna degradarea fondului pe care l-am moştenit de la înaintaşii noştri şi tot atâtea elemente de identitate locală, regională şi naţională la care ar trebui să renunţăm.

Deci o modernizare a legii era unul dintre scopuri, am reuşit-o în parte, în sensul în care am reuşit să introduc printr-o ordonanţă de urgenţă un anumit rol decizional al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice în raport cu ministrul Culturii, căci am constat că de multe ori a putut fi influenţat, în timp ce comisia, care e formată dintr-un număr destul de mare de experţi a rămas echilibrată. Deci, încă o dată, există interese la nivel imobiliar şi am încercat să mă opun acestor tendinţe.

Sunt primul ministru al Culturii care a oprit un şantier care ameninţa un monument istoric, în Piaţa Romană, la Casa Nanu Muscel şi, de asemenea, lucrările samavolnice începute la Parcul Romanescu din Craiova, introducând pe agenda Ministerului Culturii o dimensiune care nu fusese până atunci luată în seamă şi anume dimensiunea arhitecturii peisagistice. Nu erau peisagişti în comisii de experţi de până atunci, sunt primul ministru care a introdus peisagişti în comisiile monumentelor istorice pentru că unele parcuri sunt arii protejate, sunt monumente istorice dar au o dimensiune în plus, de peisaj în interiorul oraşului, dimensiune care, adesea, în urbanism nu este luată în considerare (…).

Forţele conservatoare nu vor dispărea! Electoratul are puterea de a fi factorul ce declanşează Schimbarea

Nu a existat susţinere în Parlament pentru Guvernul Cioloş 1 sau nu a existat o susţinere suficient de puternică. Eu am simţit lucrul ăsta în mai multe momente, nu numai în ceea ce priveşte apărarea patrimoniului dar şi în ceea ce priveşte reforma instituţiilor publice de cultură care, în mod clar, au nevoie de o legislaţie nouă care să acorde artiştilor independenţi un loc pe harta culturii în România. În acest moment, toţi artiştii independenţi se zbat în căutare de finanţări, de spaţii pentru creaţie, încât, de fapt, e o competiţie inegală între artiştii care lucrează în instituţiile publice şi care oricum sunt foarte prost plătiţi şi cei care nu au un loc de muncă şi caută să se exprime din punct de vedere artistic.

Mi-a fost foarte clar, după reacţia societăţii, că această reformă nu e dorită la un nivel de decidenţi nici în Parlament nici în unele uniuni de creaţie, în unele uniuni artistice. Şi, într-adevăr, cred că pentru a le începe, sau a continua de unde au rămas e nevoie de o susţinere parlamentară mai largă. Acesta a fost şi motivul într-un fel pentru care mi-am dat seama că trebuie făcut ceva din interiorul Parlamentului, motivul pentru care m-am hotărât să candidez pentru USR, căci cred că este foarte important ca un viitor guvern Cioloş să beneficieze de o susţinere importantă din Parlament.

Forţele conservatoare, care nu doresc înnoirea ci un status quo nu se vor evapora (după alegeri n.r.). Ele sunt acolo, au fost acolo şi vor rămâne într-o anumită măsură acolo prin reprezentanţii lor. Am văzut acum că există foarte mulţi candidaţi pentru viitorul Parlament care au probleme de corupţie, care sunt cercetaţi penal, care au condamnări unii dintre ei şi este de presupus că aceşti candidaţi în cazul în care vor fi aleşi, şi mă tem că vor fi aleşi, căci sunt foarte sus pe primele locuri în anumite judeţe atât la PSD, cât şi la ALDE în principal, mai sunt şi alte partide, PMP de pildă, e un fenomen cu care va trebui să ne luptăm. Pentru că oamenii care au aceste probleme în spate, le au pentru că au acţionat printr-o înţelegere cu o clientelă politică, această clientelă politică poate fi şi una economică, cu firme, cu societăţi în spate şi e destul de greu de crezut că ea va dispărea peste noapte.

Electoratul e confruntat în momentul de faţă cu o problemă foarte serioasă, dacă doreşte să aibă aceeaşi clasă politică pe care a avut-o timp 26 de ani. S-a reproşat USR că a adus oameni noi care nu se pricep aşa bine la treburile publice. Majoritatea sunt oameni care s-au realizat în domeniilor lor de activitate şi, sigur, e o dilemă, dacă să alegi un reprezentant nou şi fără experienţă sau unul vechi şi corupt. Electoratul va trebui să aleagă ceea ce doreşte! Ceea ce cred că facem acum e să oferim o alternativă la clasa politică actuală pe care electoratul să o simtă aproape de el.

Vă vedeţi din nou ministru?

USR nu va impune premierului nume pentru miniştri. Convenţia noastră (…) este că vom lăsa primului ministru latitudinea de a îşi alege echipa. (…) Evident, dacă va alege oameni de la USR vom fi foarte fericiţi pentru că credem că unii dintre noi au expertiza şi experienţa necesară pentru a face parte din guvern dar aceasta va fi decizia primului ministru.

Proiectul Sălii de Concerte de pe terenul fostelor garaje Leonida, blocat cândva de Petre Tobă, e în continuare "niciunde"

Proiectul nu s-a mişcat, proiectul e exact unde l-am lăsat, eu elaborasem proiectul de transfer al garajelor de la deţinătorii lor, respective MAI, DIPI şi RAPPS către Ministerul Culturii. Aveam un acord cu arhitecţi şi ingineri restauratori care au mai lucrat în astfel din proiecte. (…) Unul dintre cele două garaje are o faţadă şi o intrare Art Nouveau foarte frumoasă care ar trebui conservată şi pusă în valoare. Ar trebui un studiu istoric de evaluare a acestui monument şi un proiect scos la concurs care să imagineze această sală de concerte pe care aş fi vrut-o cu spaţiu pentru artă contemporană şi cu săli de teatru care să fie reprezentative pentru această zonă din Bucureşti.

(…) De fapt, acolo erau alte lucruri, trebuiau ascunse nişte maşini, în orice caz, aşa cum e acum spaţiul e un spaţiu închis, în care bucureştenii nu au nimic de câştigat, complet opac oricărei existenţe urbane normale şi cred că nu e un spaţiu care să aducă un serviciu MAI, cred că acel spaţiu ar trebui deschis unei vieţi culturale, unei animaţii urbane. În marile capitale ale Europei lângă sediul Guvernului sau lângă marile instituţii există tot timpul o mare activitate culturală, o luare în stăpânire civică a spaţiului. Nimeni nu aduce în discuţie ideea că ar putea fi o ameninţare pentru siguranţa guvernanţilor. Chiar ideea de a duce acest lucru în discuţie mi se pare din alte vremuri şi cred că trebuie să ne eliberăm de aceste temeri.

Priorităţi ca viitor parlamentar

Ca parlamentar vizez participarea la două comisii, comisia de cultură, unde mă interesează proiectele legate de patrimoniu, de Codul Patrimoniului pe care l-am început la Ministerul Culturii şi care a ajuns în momentul de faţă la avizarea prin HG a tezelor codului patrimoniului. El trebuie însă dus mai departe şi transformat într-un act legislativ. Din punct de vedere al culturii vii mă interesează o modificare a ordonanţei 189 pentru managementul instituţiilor publice de cultură, care determină felul în care sunt selecţionaţi şi evaluaţi managerii instituţiilor de cultură de stat, pentru că există disfuncţionalităţi în sistem pornind de la această lege.

De asemenea, extrem de important mi se pare o lege a Statutului Artistului care să dea recunoaştere şi existenţă juridică unei largi categorii de artişti independenţi care în momentul de faţă nu există pe harta legislativă românească, nu au o recunoaştere. Nu au statut, nu au o formă de încadrare prin codul muncii alta decât contractul de drepturi de autor (…) nu au forme de asigurări sociale şi de sănătate potrivit muncii pe care o duc, nu există o recunoaştere a caracterului intermitent a muncii artistice pe care-l întâlnim în ţările europene, sunt un fel de paria, de fapt, al categoriilor de muncă din România. Şi cred că un statut al artistului, amânat de prea multă vreme ar fi una dintre priorităţi pe care le-aş avea la Comisia de Cultură.

În ceea ce priveşte educaţia, aici este o discuţie foarte importantă, ştiţi că USR şi-a rezervat educaţia ca unul dintre domeniile prioritate de intervenţie, discutăm de o iniţiativă importantă în comisia de educaţie care să contreze dezastrul care a ajuns educaţia în România şi acest lucru este de imputat în special PSD, faptului că dna Ecaterina Andronescu, fie ca ministrul al Educaţiei, fie ca preşedinte al Comisiei de Învăţământ din Senat, a amputat legea Educaţiei Naţionale în repetate rânduri, fie prin OUG fie prin amendamente introduse prin Comisia de Învăţământ, astfel încât, practic, a distrus orice fel de evaluare, de ierarhizare şi de clasificare a universităţilor dar şi a politizat, de fapt, conducerea şcolilor.

Acum, s-a încercat în mandatul actualului ministru al Educaţiei, Mircea Dumitru, o depolitizare a concursurilor. A întâlnit opoziţie foarte mare. Ameninţă să fie dată înapoi în cazul unei victorii a PSD. În opinia USR , într-adevăr, şcoala ar trebui să fie apolitică aşa cum este şi Justiţia sau Armata, sau Diplomaţia. Nu avem de ce să facem politică în şcoli, nu este nevoie ca un director de şcoală să fie membrul unui partid politic şi nu este nevoie ca alocările dinspre primării către clădirile şcolilor să se facă pe simpatii politice. Nu e nevoie ca, de pildă, inspectorii şcolari să facă parte în calitate de consilieri din administraţia publică locală şamd.

Cred că o depolitizare sistematică a învăţământului ar fi în beneficiul şcolilor. Sunt şi multe alte proiecte de reformă în domeniul educaţiei care ţin de fapt de predictibilitate, de o educaţie axată pe elevi şi nu pe programă, aşa cum este în momentul de faţă. Cumva elevul e captivul programei, în loc ca programa să urmeze elevul şi să reuşească să cultive creativitatea şi spontaneitatea acestuia. Elevul este adus cumva în genunchi să asimileze programa deseori într-un mod mecanic. Lucrurile astea se pot face treptat. În primul rând, printr-o alocare superioară a bugetului pentru Educaţie. Despre asta vorbesc toate partidele, dar nimeni nu o face şi nu a făcut-o până acum, pe de o parte. Pe de altă parte, o reflecţie sistematică care să aducă un aer proaspăt în şcoli şi să redea profesorilor o demnitate pe care şi-au pierdut-o gradual în aceşti 26 de ani. Să nu uităm că domnul Tăriceanu, de pildă, se opunea ferm creşterii salariale cu 50% a profesorilor pe motiv că ei oricum nu muncesc decât 18 ore pe săptămână.

Partea a II-a a interviului acordat de Vlad Alexandrescu poate fi citită aici.