Pleşu votează USR: "Vreau, cu orice risc, chipuri nemaiîntîlnite, moravuri decente"

"Vreau, cu orice risc, chipuri nemaiîntîlnite, voci nemaiauzite, moravuri decente", scrie Andrei Pleşu, într-un articol publicat pe blogurile Adevărul, articol în care scriitorul îşi reiterează intenţia de a vota cu USR.

"Soluţia rezonabilă e să-i alegi pe aceia care beneficiază, măcar, de nimbul noutăţii. Vrei ceva care să nu mai semene cu ceea ce ştii deja. Vrei portete noi, discursuri noi, competenţe noi. Ştii foarte bine că o asemenea opţiune nu e scutită de riscuri. „Noutatea” absolută nu garantează calitate absolută. De fapt, nu garantează nimic. Poţi avea surprize deprimante. Poţi descoperi – pentru a cîta oară? – că, în fond, nimeni nu e perfect. În plus, experienţa ne-a învăţat că foarte mulţi oameni onorabili, pricepuţi, echilibraţi sufleteşte, sînt loviţi, odată ce ajung în fotolii înalte, de un soi de sminteală, de o răvăşitoare dezordine interioară. Nu-i mai recunoşti. Amicul Nae de pînă mai ieri, nu mai e Nae, e „şef”, auroră boreală, statuie. Nu ai votat un aliat, un „reprezentant”, ci un tartor, sau, în cel mai bun caz, un străin, un necunoscut.

Şi totuşi, înclin să risc. Prefer să mă înşel, contînd pe şansa cea bună, decît să moţăi amar, convins de „tradiţionalul” ghinion al locului. Pe scurt: aş merge, cum am mai spus-o, pe mîna USR. (Evident, s-au găsit, prompt, comentatori care să mă acuze că, prin declararea opţiunii mele, manipulez lumea, mă institui, adică, în „agent electoral”. Nu fraţilor, votaţi ce poftiţi! Adevăraţii manipulatori sînt, oricum, în altă parte...). Admit că, ideologic, USR nu e scutit de o anumită nebulozitate.

Admit că n-am nici cea mai mică idee despre majoritatea membrilor USR. Sigur că ştiu cine sînt Vlad Alexandrescu (şi îl felicit pentru ofensivă), Dan Lungu, Cristian Ghinea, R.M.Goţiu, dar cam atât. Mai ştiu cite ceva şi despre unele organizaţii „colaterale” (PACT, POL), cu afilieri nu întotdeauna clare (USR sau independenţi?), dar cu unele personaje plauzibile (Sebastian Burduja, de pildă, sau Costel Vişinel Bălan). Nu contest, însă, că a trebuit să mă acomodez mental şi la o sumedenie de stîngăcii tactice şi strategice ale USR, la unele declaraţii neinspirate (mai ales în campanie electorală), la o anumită lipsă de profil expresiv, la o anumită paloare a prezenţei, atât de necesare, totuşi, în lupta politică. Dar, cum spuneam, nimeni nu e perfect...", scrie Pleşu, în articolul ce poate fi citit integral aici.