Virusul HIV ar avea originea în Congo în anii '20

Kinshasa, capitala Republicii Democratice Congo, este considerat locul de origine al pandemiei actuale de SIDA pe care toţi o cunoaştem.

Acest lucru a fost dezvăluit de un nou studiu efectuat de un grup de cercetători de la Universitatea din Oxford, care a reuşit să stabilească atât din punct de vedere temporal cât şi geografic, evoluţia virusului HIV. Studiul, care aruncă o lumină cu privire la originea epidemiei de SIDA, a fost publicat în revista Science.

Este cunoscut faptul că există cel puţin 13 ocazii diferite de-a lungul anilor în care virusul HIV a fost transmis de la animale la om. Doar într-un singur caz această transmitere a dat naştere la o pandemie reală.

Din analiza efectuată de către grupul de cercetare condus de către Oliver Pybus de la Departamentul de Zoologie de la Universitatea din Oxford, virusul ar fi început să se răspândească în ceea ce era atunci Leopoldville, în jurul anilor '20. De atunci, şi datorită unor serii de factori istorici şi sociali, boala s-a răspândit în restul ţării şi apoi pe tot continentul, până astăzi când a ajuns la o pandemie care a afectat 75 de milioane de oameni în întreaga lume. În special, cercetătorii au observat o anumită corespondenţă între răspândirea virusului şi utilizarea mai amplă a căilor ferate.

Chiar şi schimbările sociale au avut un anumit efect, de exemplu: mutarea capitalei coloniei belgiene de atunci, chiar la Leopoldville, în anii '30, şi apoi ulterioara independenţă; totul împreună cu factorii de risc, cum ar fi utilizarea necorespunzătoare a seringilor pentru tratamentul anumitor boli şi prostituţia au avut o influenţă profundă asupra răspândirii virusului HIV.

Pentru cercetători, condiţiile sociale, de infrastructură şi cele politice care au caracterizat metropola africană în acei ani, au format o adevărată "furtună perfectă", care a permis virusului să prindă rădăcini în populaţia umană după care s-a răspândit în întreaga lume.

"Datele din arhivele coloniale - a declarat primul autor al cercetării, Nuno Faria - indică faptul că înainte de 1940, cel puţin un milion de oameni în fiecare an a călătorit cu trenul trecând prin capitala coloniei. Datele genetice indică faptul că virusul a fost transmis foarte repede de-a lungul căilor ferate în tot Congo ajungând în oraşele de la sud şi Kisangani, în nordul îndepărtat la sfârşitul anilor '40 şi începutul anilor '50. Acest lucru a contribuit la stabilirea focarelor secundare, focare de unde virusul s-a răspândit ulterior şi în alte regiuni ale Africii".

"Cercetările noastre arată că, de fapt, a existat o mică fereastră în acea perioadă istorică, care a permis acestui virus - transmis iniţial de la animale la om, prin vânătoare sau prin sacrificarea animalelor sălbatice - să se extindă într-un mod atât de larg răspândit. Atunci când, începând din 1960, transportul feroviar din regiune a intrat în criză, virusul era deja bine instalat în alte regiuni şi, prin urmare, a trecut cu uşurinţă în tot restul lumii", explică Pybus în studiul publicat în revista Science.