Omul de afaceri britanic Neil Heywood divulgase prea mult

Omul de afaceri britanic Neil Heywood ştia prea multe şi, se pare, că a vorbit despre ceea ce ştia. Acesta, după cum afirmă o sursă în cunoştinţă de cauză, a fost motivul asasinării omului de afaceri.

Asocierea lui Heywood cu fostul membru de prim rang din cadrul Partidului Comunist Chinez, Bo Xilai şi soţia acestuia, Gu Kailai, a fost de departe mult mai amplă decât s-a anunţat iniţial. După câte se pare, aceasta includea obţinerea de profit alături de cei doi, de pe urma atrocităţii recoltărilor forţate de organe pe viu, cât şi de pe urma unui aparent comerţ cu cadavre. De asemenea, implicarea privea şi asistarea celor doi în planurile pentru o lovitură de stat.

Heywood a fost găsit mort prin otrăvire în hotelul Lucky Holiday din partea central-vestică a megalopolisului Chongqing, pe 14 noiembrie 2011. La data de 10 aprilie, Gu Kailai şi angajatul său Zhang Xiaojun au fost, pare-se, reţinuţi de poliţie ca suspecţi pentru crimă.

În mass-media de stat, Gu a fost iniţial descrisă ca fiind cea care l-a ucis pe Heywood din cauza unor certuri pe chestiuni financiare. Pe 25 iulie, în primul său comentariu după cel din luna aprilie, Xinhua, portavocea regimului, a dezvoltat această temă: drept rezultat al discuţiilor pe probleme de afaceri, s-a afirmat că Gu se temea că Heywood i-ar putea face rău fiului său Bo Guagua, astfel că a decis sa îl asasineze pe afaceristul britanic.

Heywood era, în mod cert, implicat în afacerile familiei Bo, ajutând-o să transfere trilioanele câştigate de către Bo şi Gu din diversele afaceri din interiorul Chinei în conturi din străinătate.

Dar implicarea lui Heywood a depăşit cu mult transferurile de bani în străinătate.

Comerţul cu organe

Implicarea lui Heywood cu Bo şi Gu a început mai demult, în oraşul Dalian din provincia nord-estică Liaoning. Bo era primarul oraşului Dalian când a început persecuţia practicii spirituale Falun Gong în iulie 1999, iar acesta a avansat pe plan politic devenind unul dintre primii şi cei mai fervenţi susţinători ai acestei campanii.

Prima dată oraşul Dalian, apoi provincia Liaoning s-au transformat în locuri de infern pentru practicanţii Falun Gong, după ce Bo a devenit guvernator în anul 2000. Conform rapoartelor întocmite de site-ul Minghui aparţinând Falun Gong, pe când Bo era guvernator, provincia Liaoning se situa pe locul patru în privinţa numărului de practicanţi Falun Gong morţi din cauza torturii şi abuzurilor, dintre cele 33 de provincii şi oraşe de provincie din China.

În aprilie 2006, The Epoch Times a descris pentru prima dată crima recoltării forţate de organe pe viu din China, cu descrieri detaliate ale unui spital din Sujiatun, o suburbie a oraşului Shenyang, capitala provinciei Liaoning.

La vremea respectivă, când recoltarea forţată de organe pe viu a fost descoperită pentru prima dată, existau cinci site-uri distincte din provincia Liaoning ce făceau reclamă la transplanturile de organe, listând şi preţurile: o nouă inimă costa 180.000 USD, o nouă cornee, 3.000 USD. Cele mai importante demersuri de acest fel aveau loc în oraşul Shenyang.

Recoltarea de organe de la practicanţii Falun Gong începuse imediat după iniţierea persecuţiei.

Canadienii David Kilgour, fost secretar de stat al Canadei (în probleme de Asia-Pacific) şi procuror al Coroanei şi David Matas, avocat pentru drepturile omului pe plan internaţional, au investigat afirmaţiile despre recoltarea de organe şi au publicat raportul „Bloody Harvest” (mai târziu sub forma de carte) în iulie 2006. Au afirmat că în anii 2000-2005, 41.500 de transplanturi au avut loc în China, sursa cea mai probabilă pentru organe fiind practicanţii Falun Gong.

S-a afirmat că Heywood a fost implicat împreună cu Bo şi Gu în recoltarea de organe din Liaoning, conform sursei Epoch Times, iar acest lucru este cel care i-a adus moartea. Heywood începuse să dezvăluie informaţii despre implicarea lor în această atrocitate.

Comerţul cu cadavre

După cum s-a afirmat, Heywood a fost, de asemenea, implicat în comerţul cu cadavre.

Începând cu anul 2000, în Dalian s-au deschis două fabrici care se ocupau de conservarea de cadavre umane, în scopul de a fi expuse.

În 2003, revista „Observatorul Orientului”, afiliată portavocii de stat Xinhua, a descris că, în 2003, China devenise deja ţara cu cel mai mare număr de exporturi de cadavre umane, şi că una dintre companiile din oraşul Dalian era cea mai mare fabrică de mumificare umană din lume.

În prima parte a anului curent, The Epoch Times a obţinut informaţii sigure din oraşul Dalian, conform cărora, marea majoritate a cadavrelor puse la dispoziţia fabricilor de mumificare erau ale practicanţilor Falun Gong ucişi.

Legile Chinei interzic comerţul cu trupuri umane, exceptând anumite circumstanţe, iar Bo şi Gu se aflau în poziţia de a asigura companiile că vor primi orice documente necesare pentru a profita de aceste cadavre.

Uneltind alături de oficiali de rang înalt din Comitetul de Afaceri Legislative şi Politice (CALP), asemenea lui Luo Gan, fostul secretar de partid al CALP, Gu şi Bo au profitat de ambiguităţile legilor chineze, împiedicând membrii din familiile practicanţilor Falun Gong ce fuseseră ucişi prin tortură să ceară trupurile neînsufleţite ale acestora (şi informaţiile obţinute de Epoch Times nu indicau că aceste companii erau conştiente de originea cadavrelor).

În schimb, birourile de securitate publică şi curţile de judecată au colectat trupurile şi le-au vândut la preţuri ridicate fabricilor de mumificare. De acolo, acestea erau livrate muzeelor din jurul lumii pentru expoziţii, cu obţinerea de miliarde de dolari în fiecare an.

Gu Kailai era creierul din spatele managementul financiar, publicităţii online interne şi internaţionale, şi deschiderii căilor pentru exportul de organe şi trafic de trupuri umane.

Conform sursei Epoch Times, Heywood a asistat-o pe Gu.

Plănuirea unei lovituri de stat

The Epoch Times a scris rapoarte ce îi priveau exclusiv pe Bo Xilai, pe tiranul Securităţii Interne, Zhou Yongkang, şi pe alţi membri ai fracţiunii lui Jiang Zemin, care stabiliseră un al doilea centru de putere în PCC, bazat pe CALP, pe care Bo era destinat sa îl conducă odată cu Cel de-al XVIII-lea Congres de Partid din luna octombrie, anul acesta.

La vremea potrivită, Bo l-ar fi înlocuit pe Xi Jinping, care era preconizat să fie numit lider PCC la următorul congres, şi ar fi preluat conducerea Chinei.

Totuşi, complotiştii nu se aşteptau la fuga fostului ajutor al lui Bo, Wang Lijun, la Consulatul Statelor Unite din Chengdu în 6 februarie, care le-a dezvăluit şi distrus întregul plan.

După cum afirmă sursa Epoch Times, Gu a jucat un rol important în acest plan. După ce Gu a fost arestată, pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea, a dezvăluit planurile lui Bo Xilai şi Zhou Yongkang de a-l înlătura pe Xi Jinping. A recunoscut, de asemenea, că ea era persoana de legătură dintre Bo Xilai şi Zhou Yongkang.

Gu a afirmat că, la ordinele lui Zhou şi Bo, a condus operaţiuni de mituire a mass-mediei străine, folosind-o pentru a da anunţuri menite să le avanseze statutul politic lui Bo şi Zhou, atacându-l în acelaşi timp pe Xi Jinping.

Gu l-a privit pe Heywood ca pe un ajutor de încredere, care a sprijinit-o în activităţile din afara Chinei, cunoscând de asemenea planurile de lovitură de stat ale lui Zhou Yongkang şi Bo Xilai.

Gu va fi judecată pentru moartea lui Heywood pe 9 august, în oraşul Hefei, provincia Anhui. Analiştii nu se aşteaptă la apariţia de noi informaţii privitoare la asasinarea lui Heywood odată cu acest proces.

Reveniţi pe categoria În Focus „Regimul chinez în criză” pentru a citi colecţia de articole ale The Epoch Times despre regimul chinez în situaţii de criză. Politica din interiorul PCC reprezintă o provocare în modul de a înţelege China actuală, chiar şi pentru observatorii ei veterani. Aici, încercăm să oferim cititorilor contextul necesar pentru a înţelege situaţia.