Vadim Pistrinciuc: ”PDM este interesat de spargerea votului. Dodon nu le-ar displăcea” (interviu)

Vadim Pistrinciuc a susţinut într-un interviu acordat Epoch Times în marja conferinţei internaţionale ”Europe's East - Falling between the cracks?”, organizate de German Marshall Fund, la Bucureşti, că dacă forţele pro-europene de opoziţie nu se vor putea pune de acord asupra unui candidat unic din aceste partide la alegerile prezidenţiale, acestea trebuie să găsească un candidat comun din afara lor. În opinia sa, o coabitare cu liderul PSRM, Igor Dodon, este în interesul actualei puteri, care o poate folosi pentru un şantaj geopolitic.

Pe de altă parte, Vadim Pistrinciuc a subliniat că ”imaginea României şi a UE în R.Moldova va depinde de cât de empatic eşti cu cetăţenii ei, nu de complimentele şi deferenţa faţă de guvernare”.

Epoch Times: Ce strategie va adopta PLDM la alegerile prezidenţiale? Veţi prezenta un candidat unic împreună cu PPEM-ul lui Iurie Leancă, cu PAS-ul Maiei Sandu şi cu Partidul Demnitate şi Adevăr?

Populaţia vede în alegerea prin vot direct a preşedintelui un început de relansare a instituţiilor statului. Oamenii şi-o doresc. Pentru partid nu este greu să găsească o persoană apreciată şi recunoscută public. Dacă te gândeşti însă strategic, pe câţiva ani, ca să ai în frunte o persoană care înţelege ce se întâmplă în R.Moldova şi să înceapă procesul de reformatare a instituţiilor statului, ideea unui candidat comun al forţelor pro-europene de centru-dreapta este crucială.

Partidului Democrat îi este foarte convenabil ca să aibă cât mai mulţi candidaţi, să fie un vot cât mai difuz. Sunt interesaţi de spargerea votului, fiindcă asta le permite să promoveze un candidat apropiat lor sau cu care se pot înţelege uşor. Igor Dodon nu le-ar displăcea pentru că mai rezolvă o problemă cu o parte a opoziţiei. Nimeni n-o să le mai poată reproşa că uzurpă puterea şi n-o împart. Cei care sunt azi la conducerea PD au făcut parte dintr-o echipă a PCRM cu Dodon, deci nu sunt străini de acesta. Interesul lor este să nu intre în turul 2 un candidat de dreapta, de opoziţie, care critică vehement guvernarea. Ei nu se tem de Dodon şi pot să spună că polarizarea s-a micşorat pentru că avem un pro-rus în funcţia de preşedinte. În plus, pot să folosească acest lucru pentru un şantaj geopolitic. O să spună că dacă voi vreţi prea multe reforme, avem şi alte alternative. Ei vor încerca să demonstreze prin aceste alegeri că în R.Moldova este democraţie.

Consider că este crucial să avem un candidat unic de dreapta. Avem aceste discuţii cu Platforma DA şi PAS, cu PPEM-ul lui Iurie Leancă, dar din păcate văd multă patimă pentru propriile lor partide. Am şi eu această patimă, dar vreau să mă uit puţin mai încolo de alegeri, peste un an sau doi, ce se va alege de ideea pro-europeană după ce actuala guvernare va continua să compromită această idee. Dacă nu vom putea să lansăm un candidat unic din aceste partide, trebuie găsit un candidat comun din afara lor. El poate veni din zona societăţii civile sau din cea publică. Crucial este însă ca să fie un efort comun. Altfel are de suferit ideea pro-europeană a R.Moldova şi viitorul instituţiilor.

Cum vă raportaţi la revendicarea alegerilor anticipate de către Platforma DA şi societate?

Cei care sunt azi la conducerea PD au făcut parte dintr-o echipă a PCRM cu Dodon, deci nu sunt străini de acesta. Interesul lor este să nu intre în turul 2 un candidat de dreapta, de opoziţie, care critică vehement guvernarea. Ei nu se tem de Dodon şi pot să spună că polarizarea s-a micşorat pentru că avem un pro-rus în funcţia de preşedinte.

Dorinţa de alegeri anticipate este una justificată de situaţia socială. Noi avem un guvern nepopular, care nu se poate plânge – au toată presa din ţară, sunt arătaţi la toate televiziunile de dimineaţă până seară, au girul partenerilor externi – dar care este în contradicţie cu proprii cetăţeni. La moment se menţine o situaţie artificială. Este o conducere politică care deţine toată puterea în stat, dar care n-a fost votată şi nu are girul propriilor cetăţeni. Cu cât continuă această situaţie, cu atât distanţa dintre guvernare şi cetăţeni va creşte, iar partidele pro-ruse vor avea o bază socială mai mare şi mai mult sprijin din partea populaţiei. Guvernarea nici nu luptă ideologic cu aceste partide, ci se face că nu le observă.

Din punct de vedere juridic nu se pot declanşa însă alegeri anticipate decât dacă guvernarea pleacă singură. Instrumentele sunt epuizate. Retorica alegerilor anticipate trebuie calibrată la posibilităţile reale. Nu poţi să chemi la nesupunere civică şi alte lucruri. Aşteptările trebuie temperate. În plus, trebuie gândită o tactică comună de pregătire pentru alegerile ordinare care vin în doi ani şi jumătate.

Cum apreciaţi retorica stabilităţii pe care o foloseşte guvernarea de la Chişinău, pe ideea păstrării vectorului pro-Vest, care este susţinută şi de partenerii externi? Nu riscă această susţinere pentru stabilitate să se întoarcă ca un bumerang împotriva acestora, ducând la creşterea suportului popular pentru partidele pro-ruse?

Acest risc este foarte mare. Suportul pentru R.Moldova şi laudele nu trebuie să fie oarbe şi diametral opuse realităţilor. Imaginea României şi a UE în R.Moldova va depinde de cât de empatic eşti cu cetăţenii ei, nu de complimentele şi deferenţa faţă de guvernare. S-au făcut exagerări de laude şi când eram noi la guvernare şi cred că nu e un lucru sănătos. O guvernare pro-europeană trebuie să-şi primească şi notele bune, dar laudele nu trebuie să fie rupte de realitate. Să spui că justiţia se îmbunătăţeşte de exemplu, chiar dacă omul simte altceva.

Dacă prin stabilitate se înţelege tăcere ca-n mormânt, s-ar putea să ajungem la ea degrabă. Oamenii sunt într-o amorţire, o frică, o aşteptare, o linişte înainte de furtună. Îmi amintesc Ucraina după revoluţia Oranj – discuţiile şi certurile din coaliţie – şi disputele din Alianţa pro-europeană din guvernările R.Moldova după 2009, în care conflictele politice aduceau un control reciproc între partide care înseamnă democraţie, dezbatere. Oamenii însă le percep ca pe gâlceavă. Mă tem ca stabilitatea să nu devină egală cu tăcerea de mormânt. Nu trebuie să exagerăm cu stabilitatea. Moldova nu are dreptul să aibă stabilitate în situaţia în care este acum. Stabilitate în nefuncţionarea justiţiei, în faptul că nu sunt locuri de muncă. Mai bine să se certe oamenii că nu sunt locuri de muncă, că pleacă lumea, că se spală bani prin ţară.