Va apune "soarele" roşu, după 67 de ani de comunism?

Marţi s-au împlinit 67 de ani de la primele „alegeri democratice” postbelice, când, cu sprijinul “fratelui sovietic”, partidul comunist, dominat de "patrioţii" Ana Pauker şi Gheorghe Gheorghiu Dej au fraudat alegerile şi au devenit forţa conducătoare în stat.

Era 19 noiembrie 1946 când, pe atunci foarte tânărul tovarăş Nicolae Ceauşescu, a fost propulsat pe scena politică oficială fiind "ales în mod democratic" deputat de Olt. 19 noiembrie marchează sfârşitul libertăţilor civile, sfârşitul democraţiei şi intrarea României în zodia roşie a regimului comunist, adus de URSS în România cu puşca, tancul, fustele Anei Pauker şi bocancul NKVD.

Mi-ar fi plăcut să zic “morţii cu morţii, viii cu viii”, însă la 67 de ani de la alegerile fraudate din 46, spectrul comunismului îi bântuie încă pe români.

Citeam recent în presă o declaraţie a Ancăi Boagiu care, vorbind despre legea bugetului, afirma „Ce văd astăzi în România construită de către Victor Viorel Ponta... văd o Românie a lui Ceauşescu. Nici pe departe o Românie care să-şi păstreze traiectoria europeană.”

„O declaraţie politicianistă” m-am gândit, o declaraţie de final de an pre-electoral.

Însă apoi a venit o declaraţie a lui Antonescu care m-a şocat. Preşedintele partidului Liberal a afirmat public, mai în glumă, mai în serios, că aliatul său PSD are o „natură sovietică” care se manifestă, altminteri, zice Antonescu, la orice mare partid, inclusiv PNL.

Mi-ar fi plăcut să cred că Antonescu face glume proaste iar Anca Boagiu exagerează, ca să adune voturi pentru PDL.

Dar mi-a venit în minte o carte pe care am citit-o recent şi anume „9 comentarii despre Partidul Comunist”. Cartea abordează istoria şi "evoluţia" comunismului chinez, importat şi el, tot de la ruşi. Autorii cărţii încearcă să „exorcizeze” comunismul identificând trăsăturile sale definitorii, pentru a-l putea elimina din gândirea şi mentalitatea lor. Ceea ce am putea încerca să facem şi noi.

Printre trăsăturile definitorii ale comunismului, la loc de cinste sunt ţinute: răutatea, înşelăciunea, incitarea, dezlănţuirea drojdiei societăţii, spionajul, jaful, lupta, eliminarea, controlul şi lista ar putea continua.

Ce caracterizează discursul comunist? Ura, violenţa, maniheismul manifest: noi (USL) suntem buni, ceilalţi (Băsescu, Papici, Macovei) sunt răi, tranformarea celor care nu împărtăşesc ideologia partidului (protestatarii anti Chevron şi RMGC) în duşmani.

Şi mă cutremur:

A ce aduce eternul „Băsescu e de vină?”, a ce seamănă etichetarea celor ce protestează contra RMGC şi Pungeşti drept „neolegionari”, „extremişti”, „retrograzi”, „grup minoritar care se opune bunăstării acestei ţări”? A ce seamănă alba-neagra jucată cu Roşia Montană care a fost „rea” aprioric fiindcă o voia Băsescu, după care a fost bună fiindcă aducea locuri de muncă şi bunăstare acestei ţări? A ce seamănă dosarele întocmite de DNA, descentralizarea, taxa pe stâlp, baronii locali, subminarea economiei naţionale, puii cu salmonella şi tot ce se întâmplă acum? A ce seamănă tot acest dans monstruos PSD-PNL pe fundalul căruia Antonescu declara senin ca şi PNL-ul are ceva din „natura sovietică” a PSD, dacă nu a comunism?

Nu, Anca Boagiu n-a exagerat.

Alegerile din 1946 şi referendumul USL

În notele sale despre alegerile din 1946, academicianul Constantin Rădulescu Motru, povestea cum „camioane cu alegători [ai BPD-ului, alianţa formată în jurul PCR] au circulat de la o secţie la alta votând la toate secţiile, adică de mai multe ori. După votare, s-au trimis comisiei centrale procesele-verbale în alb, şi aici s-au completat punându-se după ordinul guvernului numărul de voturi care convenea.”

Tot el povesteşte cum autorităţile comuniste au împiedicat oamenii în mod arbitrar să participe la vot, iar unor votanţi nu li s-au cerut actele pentru verificarea identităţii, iar buletinele electorale votate pe simbolul BPD "Soarele" au fost introduse în urne mai înainte de deschiderea secţiilor de vot.

Relatările seamănă halucinant de bine cu spiritul în care au organizat PSD şi PNL, în anumite zone ale ţării, referendumul din 2012. Antologice sunt rezultatele înregistrate în comuna Coloneşti unde s-au prezentat la urne, pentru a îl demite pe Băsescu 200% dintre cetăţeni.

Cum a fost posibil una ca asta, a explicat chiar fostul primar al localităţii Coloneşti, politicianul PSD Nicolae Stan: "La Coloneşti a venit DNA, n-a găsit nimic. Pe la noi trece drumul naţional şi secţia cea mare era lângă, la 10 metri, şi oamenii opreau să voteze, de aia am avut 185% [prezenţă la vot]. La Teleorman au votat mulţi morţi, am auzit. Toate acestea, la ordinul vicepremierului Liviu Dragnea”, a mărturisit Nicolae Stan. Iar "Darius Vâlcov [senator PSD - n.red.] a chemat toţi primarii din judeţul Olt, şi pe noi, pe parlamentari şi le-a spus la primari să facă cereri, cel puţin 40% să fie bolnavi, să se ducă la ei cu urna mobilă", a declarat pentru ziare.com Nicolae Stan, fost primar PSD.

Cei ce se opun "partidului" sunt duşmani naţionali.

Ce mă mai îngrozeşte ca fiind profund comunist? Discursul vicepremierului Dragnea, la Pro Tv, despre protestatarii de la Pungeşti, cei ce s-au aşezat în genunchi pentru a opri înaintarea utilajelor Chevron.

Dragnea a declarat că cei 200 de oameni din Pungeşti stau în calea progresului şi bunăstării a 20.000.000. de români. Vinovaţi de situaţie, a mai zis Dragnea, sunt Biserica şi ONG-urile care i-au minţit pe săteni.

Asta mă aruncă cu gândul înapoi la comunism. Căci anatemizarea este o tehnică dusă la apogeu de către comunişti. Ca să legitimeze persecuţia celor ce îi stau în cale şi ca să pară bun, comunismul are ca tehnică să îşi transforme opozanţii, prin propagandă, în duşmani naţionali.

Ana Pauker şi duşmanii partidului comunist

N-am prins vremurile Anei Pauker, evreica născută la Vaslui şi "şcolită" la Moscova de comunişti, dar am citit că principalii duşmani ai liderei comuniste, despre care se spune ca Stalin şi-ar fi dorit-o la conducerea României în locul lui Gheorghe Gheorghiu Dej, au fost Biserica şi ţăranii, asupra lor revărsându-se cel mai crunt ura ei.

Ana Pauker a aruncat mii de preoţi în închisori, căci pentru a învinge, comunismul avea nevoie să stârpească credinţa din Om. Comunismul şi-a propus să omoare religia înlocuind-o cu "Zeul Partid", un zeu crud al fricii care a încercat să dicteze oamenilor ce au voie să creadă şi ce nu. Aşadar preoţi şi călugăriţe, în special greco-catolici au fost aruncaţi în închisori şi reformaţi sau ucişi.

Ţăranii au avut parte de ura Anei Pauker fiindcă se opuneau “progresului” adus de colectivizarea pe modelul colhozului stalinist.

Peste 50.000. de ţărani (conform scriptelor partidului, în fapt, mult mai mulţi) au fost închişi la începutul anilor 50 pe motiv că refuzau să intre în “colectivă”. Ţăranilor li s-au pus biruri peste biruri (vă sună cunoscut? Vreo asemănare cu taxa pe stâlp?). Cotă de grâne, cotă de lapte, cotă de tot ce se putea cotiza către stat. În cantităţi voit enorme astfel încât ţărănii să nu le poată "onora." Cine nu putea să plătească (adică mai toţi) aveau trei variante, una mai "veselă" ca alta: să meargă la închisoare, să li se confişte averea sau să se înscrie în colectiv. Mulţi au preferat închisoarea iar în Moldova, greu încercată de foametea din 46-47 au izbucnit revolte. Înarmaţi cu furci, coase şi topoare, ţărănii au înconjurat primăriile şi consiliile judeţene, pentru a îşi cere dreptul de fi stăpâni pe propriul pământ. România a fost zguduită de strigătele văduvelor de război care ţipau că şi-au dat bărbaţii „drept cote în Rusia!” şi nu mai au de unde să plătească alte cote pentru comunişti. "Bucovina şi Basarabia au fost date drept cotă!" au strigat ţărănii, cerând "Jos colectivizarea!", "Daţi-ne pâine!, "Jos cu cotele!" şi răsturnând maşinile activiştilor comunişti.

În „Cartea Neagră a Comunismului, Revoltele Ţărăneşti din 1950”, Alex Ştefănescu descrie cum au fost înăbuşite revoltele ţărăneşti. Cu gloanţe, sânge şi torturi:

“Clopotul bisericii răsună fără întrerupere. Oamenii se înarmează cu furci, topoare şi sape. Vin în ajutorul lor şi ţărani din alte sate: Buteşti, Purani, Talpa, Ciuperceni, Preajba. Se strigă: "Jos comunismul! Vrem pe regele Mihai!"

“Securitatea din Vlaşca, pusă în stare de alarmă, ia măsuri de reprimare a revoltei. De organizare se ocupă căpitanul Nedelcu T. şi sublocotenentul Cristea T. în jurul orei 10, în sat încep să se descarce din camioane lăzile cu muniţii. Femeile şi bătrânii îi imploră pe ostaşi: "Nu trageţi în copii şi în noi! Aveţi şi voi copii. Aveţi şi voi părinţi de vârsta noastră. Ne-am adunat şi am strigat numai ca să ne lase grâul. Murim de foame fără el. Totuşi, locotenentul major Stănescu Marin, conducătorul expediţiei de pedepsire, dă ordin să se tragă în cei 3-4.000 de ţărani adunaţi la faţa locului. Mulţi dintre ei cad seceraţi.”

Un tânăr ţăran, Cornel P. Călin, care a reuşit la un moment dat să captureze un pistol şi doi saci cu cartuşe, dar care le-a folosit numai pentru a trage în cauciucurile maşinilor, este luat prizonier şi torturat de Marin Stănescu. Acesta îi prinde capul într-un cerc de fier şi i-l strânge cu ajutorul unui şurub. Alte torturi i le aplică Vişan şi Ionescu. Dus pe calea Rahovei, este supus la cazne şi de oamenii lui Teodor Sepeanu. Printre altele, se folosesc împotriva lui câini dresaţi, care îi sfâşie faţa.

Evoluţie

Sigur, au trecut 67 de ani şi tancurile sovietice au plecat. Nimeni nu mai trage, din 89, cu mitraliera în români.

Jandarmii doar i-au îmbrâncit pe sătenii din Pungeşti. Nu i-au împuşcat. Nici nu le-a prins nimeni fruntea în cercuri de fier. Ce dacă un om a făcut infarct? O fi fost, saracu', bătrân şi bolnav.

Sigur, jandarmii doar îi legitimează pe protestatarii contra exploatărilor RMGC şi îi mai îmbrâncesc din când în când. Prin provincie îi mai şi bat. Nimeni n-a fost însă încă împuşcat.

Sigur, minerii nu i-au omorât în 89 pe studenţi, doar i-au bătut “aşa, un pic” cu ciomegele în cap.

Sigur, la Roşia Montană oamenii nu-s obligaţi să se înscrie în colectivă, dar PSD dă legi pentru exproprierea lor, că să facă loc iazului de decantare cu cianuri.

Şi ce va urma dacă protestatarii continuă să fie transformaţi în "duşmani naţionali"? Când va "exorciza" PSD-ul comunismul din mentalitatea şi discursul său?

"Pentru 300, 100, 1.000 de oameni nu putem bloca o ţară de 22 milioane şi o să vă cer, aveţi din partea mea mandat, jandarmii, poliţia, instituţiile statului să acţioneze fără niciun fel de complex când e vorba de încălcarea gravă a legii. Cred că nu putem să acceptăm ca lucrurile să treacă de această linie roşie”, declara premierul Victor Ponta, după "incidentele" de la Pungeşti.

Mineriadele cum au început? Privind în urmă şi privind la viitorul care vine, ce e de făcut?

Reamintim că după “câştigarea” alegerilor din 1946 de către comunişti şi afiliaţii săi din Blocul Partidelor "Democrate" (BPD) cele trei partide care au protestat în faţa instaurării doctrinei sovietice în România, acuzând guvernul Groza de falsificarea votului au fost, culmea tristeţii sau, culmea ironiei, sau culmea speranţei sau cum vrei să priveşti, PNL, Partidul Naţional Ţărănesc, şi facţiunea lui Constantin Titel Petrescu desprinsă din Partidul Social Democrat.

Îşi vor aminti şi ei? Antonescu şi Ponta, actualii lideri ai PNL şi PSD? Sau, aşa cum a apus “Soarele” BPD, alianţa condusă de comunişti care a câştigat alegerile în 1946, va apune, la prezidenţialele din 2014 şi “soarele” USL? Antonescu să ia aminte, Partidul Comunist a înghiţit/nimicit toate partidele care l-au sprijinit.