Universul se extinde mai lent decât s-a crezut anterior, consideră astronomii

Este posibil ca Universul să nu se fi extins de la Big Bang atât de rapid precum s-a crezut iniţial, susţin astronomii.

Descoperirea a fost făcută de un grup de savanţi de la Universitatea din Arizona şi publicată recent în două lucrări în Jurnalul de Astrofizică. Echipa, condusă de astronomul Peter A. Milne, a descoperit că supernovele de tipul Ia, folosite pentru a măsura distanţele în Univers, sunt mult mai diverse decât s-a crezut anterior, ceea ce are numeroase implicaţii pentru probleme cosmologice majore.

Utilizarea supernovelor pentru a măsura distanţe s-a bazat pe conceptul că pe cât de îndepărtate sunt supernovele pe atât de mult arată ele mai neclare. Acest concept este bazat pe o serie de observaţii care au dus la câştigarea Premiului Nobel pentru Fizică de către trei savanţi: Brian Schmidt, Saul Perlmutter şi Adam Riess.

Ce trei au descoperit independent că, pe măsura îndepărtării de Pământ şi în ciuda predicţiilor iniţiale, multe supernove au arătat mai neclar decât ar fi trebuit să o facă în cazul în care Universul s-ar fi extins în acelaşi ritm. Observaţiile ar indica faptul că ritmul în care stelele şi galaxiile se îndepărtează unele de altele este în scădere.

Milne a explicat: “Ideea din spatele acestui raţionament stă în faptul că tipul de supernovă Ia are aceeaşi luminozitate – toate aceste supernove ajung să arate destul de similar atunci când explodează. De îndată ce oamenii au aflat motivul, au început să folosească [supernovele] ca marcaje pentru partea îndepărtată a Universului.”

“Am descoperit că diferenţele nu sunt întâmplătoare, dar duc la separarea supernovelor Ia în două grupuri, şi anume grupul care se află în minoritate în apropierea noastră este majoritar la distanţe mari – şi, prin urmare, când Universul era mai tânăr”, a declarat Milne.

“Există diferite populaţii şi ele nu au fost recunoscute. Marea presupunere a fost aceea că pe măsură ce te deplasezi din apropiere către depărtare, supernovele de tipul Ia sunt la fel. Dar se pare că nu acesta este cazul.”

Echipa a folosit datele colectate de satelitul Swift al NASA şi de Telescopul Spaţial Hubble.

“Înţelegerea faptului că există două grupuri de supernove de tipul Ia a început cu datele Swift”, a declarat Milne. “Apoi, am analizat alte seturi de date să vedem dacă sunt la fel, şi am descoperit că acea tendinţă este prezentă în toate celelalte seturi de date.”

Autorii concluzionează că o parte din accelerarea raportată a Universului poate fi atribuită diferenţelor de culoare dintre cele două grupuri de supernove şi nu datorită unei accelerări efective.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.