Un mister antic: Unde este mormântul lui Gingis Han?

Recent, o descoperire uimitoare a arheologilor a readus la lumină o structură pierdută de-a lungul timpului – o fortăreaţă militară folosită de Ginghis Han şi armata sa în timp ce au cucerit lumea. Totuşi, în ciuda entuziasmului cercetătorilor din SUA şi din alte ţări, locul final de odihnă al marelui cuceritor continuă să rămână un mister.
Statuie a împăratului mongol Temunjin (Giannella M. Garrett prin bunăvoinţă)
Paul Darin
18.06.2015

Recent, o descoperire uimitoare a arheologilor a readus la lumină o structură pierdută de-a lungul timpului – o fortăreaţă militară folosită de Gingis Han şi armata sa în timp ce au cucerit lumea. Totuşi, în ciuda entuziasmului cercetătorilor din SUA şi din alte ţări, locul final de odihnă al marelui cuceritor continuă să rămână un mister.

Conform legendei, toţi cei 2.000 de martori care s-au întors de la înmormântarea lui Gingis Han au fost ucişi pentru ca locul de odihnă al lordului războiului să rămână un secret pentru restul lumii, conform Naţional Geographic. Dacă povestea este sau nu adevărată, s-ar putea să nu ştim niciodată.

Dar este sigur faptul că după decenii de cercetări, după milioane de dolari investiţi şi după ce s-a folosit tehnologie modernă, locul său de odihnă rămâne un secret.

Temujin

Temujin, cunoscut şi sub numele de Gingis Han, înseamnă “de fier”. Bărbatul a făcut cinste numelui său, de-a lungul vieţii, cunoscut ca Mongolul care a cucerit aproape întreaga lume din Est la sfârşitul secolului al XII-lea şi începutul secolului al 1XIII-lea.

Născut în 1162, Temujin a construit în cele din urmă un imperiu care se întindea de la Oceanul Pacific până la teritoriul care este astăzi Ungaria. A fost cel mai mare imperiu din întreaga lume şi, aşa cum Alexandru cel Mare a pavat drumul pentru lumea din Vest, Temujin a remodelat lumea din Est în minunea culturală care este astăzi, conform Muzeului Metropolitan de Artă.

Spre deosebire de Alexandru cel Mare, totuşi, când Gingis Han a căzut de pe calul său la vârstă de 65 de ani şi a murit în 1227, imperiul său nu s-a destrămat imediat. De fapt, imperiul său şi-a extins cel mai mult graniţele cu două generaţii mai târziu, sub domnia nepotului său, Kublai Han (1260-1295).

Mongolii s-au adaptat rapid de la triburile nomade la administratori ai unui imperiu. Imperiul Mongol a fost redenumit oficial Dinastia Yuan în 1271, după ce a fost cucerită întreaga Chină. Sub Kublai, a fost întemeiată prima dinastie care şi-a stabilit capitala la Beijing şi a instituit o administraţie în stil chinez, conform Britannica.

Dar în ciuda efectelor pozitive ale unificării unui continent, ale creării de noi rute comerciale şi a unei noi culturi, hoarda mongolă a lăsat o dâră de sânge prin locuri cunoscute astăzi ca Rusia, Mongolia şi China. În timpul apogeului lor, mongolii chiar au ameninţat germanii în Estul Europei şi, în acelaşi timp, au încercat să cucerească Japonia în cealaltă parte a imperiului lor.

Această dâră de sânge, precum şi progresele lor în unificare şi administrare, vor schimba pentru totdeauna regiunea asiatică ca un întreg.

Căutarea

De la moartea lui Gingis Han, Mongolia a văzut puţine descoperiri arheologice comparativ cu Orientul Mijlociu. De fapt, Mongolia rămâne în mare parte nedescoperită, în domeniul arheologiei.

În prezent, Mongolia prezintă o cultură foarte bogată şi captivantă şi uneori este dificil să obţii permisiunea pentru a desfăşura săpături arheologice în această ţară deoarece tradiţia şi moştenirea sunt adânc înrădăcinate în regiune. Printre aceste tradiţii se regăsesc credinţele mongole care susţin că exhumarea unui trup îngropat ar însemna distrugerea sufletului, conform Naţional Geographic.

În 2001, arheologii de la Universitatea din Chicago au descoperit un cimitir înconjurat cu ziduri, care conţinea aproximativ 60 de morminte şi cavouri nedezgropate – o descoperire care a generat un impuls pentru căutarea ambiguă a mormântului marelui Han.

“Este o descoperire uimitoare deoarece este localizată în apropierea locurilor în care au avut loc unele dintre evenimentele importante din viaţa Hanului”, a declarat John Woods, profesor de istorie iraniană şi central asiatică la Universitatea din Chicago, conform Naţional Geographic.

Aceste locaţii includ probabilul locul de naştere al lui Gingis Han şi Marele Kuriltai, unde 20.000 de oameni l-au încoronat ca Han al Hanilor şi conducător “al tuturor celor care locuiesc în iurte”.

Până în prezent, mormântul lui Temujin nu a fost confirmat ca aflându-se printre cele 60 de morminte descoperite în 2001, care se găsesc la aproximativ 320 km nord-est de Ulan Bator. La câţiva zeci de km distanţă se găseşte un alt mormânt, unde Woods consideră că se află cei 100 de soldaţi ai Mongolului care şi-au pierdut vieţile pentru a menţine secret locul de odihnă al lordului lor.

Din păcate, nu este clar dacă Woods a primit vreodată permisiunea biroului premierului mongol pentru a excava şi mai mult locul şi pentru a face o evaluare finală.

Woods a fost asistat la începutul anilor 2000 de Maury Kravitz – un avocat din Chicago, istoric şi pasionat al Marelui Han – pentru a strânge 1,2 milioane de dolari în vederea finanţării unei serii de expediţii pe durata a 4 veri.

Expediţiile celor doi au avut loc la aproape un deceniu după ce cercetătorii japonezi au cheltuit milioane pentru a găsi mormântul pierdut. În 1993, cercetătorilor japonezi li s-a interzis să îşi continue cercetările după ce un sondaj făcut în Ulan Bator a arătat că proiectul nu este popular, conform NBC News.

În 2007, o echipă de cercetare mongolo-japoneză a descoperit palatul lui Gingis Han. Ridicat pe o stepă, rămăşiţele palatului se află la aproximativ 240 km est de Ulan Bator. Şeful proiectului a fost Shinpei Kato, profesor emerit la Universitatea Kokugakuin din Tokyo.

La începutul lunii martie, în acest an, o altă echipă de cercetare mongolo-japoneză a descoperit o fortăreaţă care a aparţinut liderului mongol şi care este situată la aproximativ 885 km vest de Ulan Bator. Locul a fost iniţial un castel şi a fost transformat într-o fortăreaţă militară sub domnia Marelui Han, în 1212.

“Sperăm că descoperirea va fi utilă în clarificarea istoriei Platoului Mongol între secolele al XIII-lea şi al XIV-lea”, a declarat Koichi Matsuda, profesor emerit de istorie mongolă la Universitatea Internaţională din Osaka, conform Internaţional Business Times.

Vânătoarea care urmăreşte descoperirea mormântului lui Temujin continuă în ciuda obstacolelor şi a căutărilor care nu au dat roade. Între timp, alte descoperiri legate de viaţa Hanului şi a Imperiului Mongol continuă să iasă la iveală.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor