Totul trebuie să fie de bun-gust: Vera Stewart despre etichetă, divertisment şi lecţiile de viaţă pe care le poartă cu sine

Vera Stewart are un motto: "Orice faci, fă-o cu bun-gust".

Pentru această antreprenoare, organizatoare de evenimente, gazdă de emisiuni TV şi autoare de cărţi de bucate din Augusta, Georgia, acest lucru se aplică în toate aspectele, de la prezentarea produsului, până la servire şi comportament. Viaţa personală şi modelul de afaceri al lui Stewart se bazează pe această regulă, pe care a început să o cultive în ea însăşi de la o vârstă fragedă.

Stewart este gazda unei populare emisiuni culinare din SUA, "The VeryVera Show", care a fost difuzată în sudul ţării timp de 11 sezoane începând din 2012. În urmă cu 20 de ani, ea a fondat o tabără de vară de gătit pentru copii, în care aceştia petrec cinci zile învăţând nu numai cum să gătească, ci şi cum să pună masa, să împăturească un şerveţel, să ţină tacâmurile, să prezinte o masă şi să întâmpine şi să servească oaspeţii.

"Misiunea vieţii mele a fost să prezint aceste lucruri unui copil care poate nu ar fi avut acces la ele", a spus Stewart.

Ea cunoaşte direct importanţa predării acestor abilităţi copiilor, astfel încât aceştia să nu fie nevoiţi să se simtă niciodată neliniştiţi într-o situaţie necunoscută şi să poată da dovadă de bun-gust.

Mentorii copilăriei

Când Stewart avea 7 ani, tatăl ei a murit. "Nimeni la 7 ani nu are un tată mort", a spus ea. Vedea străfulgerarea de şoc în ochii altor mame când aflau că îşi pierduse tatăl şi, poate în mod inconştient, a început să dezvolte abilităţi, maniere şi o formă de prezentare de sine care să respingă întrebările lor.

"Dacă ştii cum să foloseşti tacâmurile, nu-ţi vor pune întrebări", spunea ea. "Ei ştiu deja că provii dintr-un mediu excelent pentru că ştii cum să foloseşti cuţitul şi furculiţa".

Stewart a căutat instinctiv mentori care să o înveţe despre bunul-gust. Unul dintre cei mai timpurii a fost bunica ei, Vera. Deşi şi-a pierdut bunica pe când avea 10 ani, amintirile despre aceasta sunt adânc înrădăcinate.

Mama şi bunica Verei Stewart. (Prin amabilitatea Verei Stewart)

Stewart îşi aminteşte că bunica ei era întotdeauna bine pusă la punct. Când o vizita, micul dejun era întotdeauna deja pregătit când ea se trezea, cu o jumătate de grepfrut decorată cu o cireaşă în centru şi o lingură de argint pentru a servi grepfrut-ul. Sandvişurile de prânz erau servite cu coaja tăiată şi cu o scobitoare înfiptă în centru. Stewart a observat că micile detalii contează.

În timp ce mama ei era ocupată să lucreze şi să crească singură cinci copii, sora mai mare a lui Stewart a preluat rolul de a doua mamă. După ce a absolvit facultatea şi s-a căsătorit cu iubitul ei din liceu, ea a găzduit-o adesea pe Stewart în noua ei casă.

"Pierzându-l pe tatăl meu, nu am amintiri despre cum făceam lucruri în familie", a spus Stewart. "Am văzut aceste lucruri puse în evidenţă de sora mea mai mare".

În calitate de proaspăt căsătorită, sora lui Stewart a pus masa de fiecare dată, a făcut totul de la zero, a cules flori din grădină pentru a le pune în vază şi i-a arătat lui Stewart cum să fie atentă şi amabilă.

"Niciuna dintre noi nu ştia, dar chiar aveam nevoie de asta", a reflectat Stewart.

Devenind un mentor

Când Stewart era în liceu, şi-a descoperit marea pasiune pentru economia casnică. În mod ironic, acesta era un curs pe care nu îi era permis să îl urmeze: "Dacă erai pe făgaşul pentru colegiu, economia casnică nu era considerată un curs opţional adecvat", a explicat ea.

Cu toate acestea, în ultimul an de liceu, s-a întâmplat ca sala de clasă în care se ţineau orele de dirigenţie în fiecare dimineaţă să fie departamentul de economie casnică. Ajungând la şcoală dimineaţa, ea vedea profesorul pregătind clasa pentru ziua respectivă, pregătind machetele şi activităţile. Stewart a început să ajungă la şcoală din ce în ce mai devreme pentru a putea ajuta. Profesorul i-a spus: "Ar trebui să mergi la Universitatea din Georgia şi să studiezi economia casnică, pentru că asta îţi place". Aşa că a făcut-o şi a primit o diplomă în educaţie în domeniul economiei casnice.

"Partea de educaţie a diplomei mele a fost fundamentul modelului meu de afaceri", a spus Stewart. În fiecare vineri, angajaţii îşi trimit "planurile de lecţie" pentru săptămâna următoare, stabilind obiective pe termen scurt şi lung în conformitate cu obiectivele companiei.

Este piatra de temelie a proiectului ei de care este foarte pasionată, tabăra de vară VeryVera Cooking Summer Camp. Treizeci şi doi de copii participă în cadrul acestei tabere în fiecare săptămână, unde aceştia primesc o atenţie individuală.

Vera Stewart cu participanţii la tabăra de vară VeryVera Cooking Summer Camp, unde aceştia învaţă cum să gătească, să pună masa, să împăturească un şerveţel, să ţină tacâmurile de argint, să prezinte o masă şi să întâmpine şi să servească oaspeţii. (Wier/Stewart)

Partea de etichetă a programului este la fel de importantă ca şi gătitul, şi la fel de iubită. Copiii adoră să înveţe să pună masa şi, mai ales să împăturească un şerveţel; "Este ca un origami!" a spus Stewart râzând.

Referitor la o cină, partea preferată a lui Stewart este aranjarea mesei.

"Pentru mine, lustruirea argintăriei nu este niciodată o corvoadă", a spus ea. "Este ceva legat de prezentare, ceva care dă tonul, care reprezintă un sistem mai larg de valori."

Atunci când un copil învaţă să pună masa în mod corespunzător, să stea drept şi să folosească cu încredere şerveţelul şi tacâmurile, aceste lucruri se traduc în pregătirea unui proiect ştiinţific, apoi a unei cereri de înscriere la facultate şi apoi a unui interviu de angajare.

Punctul culminant al săptămânii este un banchet final, la care participanţii din cadrul taberei au voie să invite un singur oaspete. Aceştia servesc o masă cu patru feluri de mâncare, iar oaspeţii sunt întotdeauna uimiţi de mâncare, prezentare, livrare şi ţinută.

Lecţii pentru toată viaţa

Mulţi dintre participanţi se întorc în fiecare vară, absolvind în cele din urmă tabăra la vârsta de 14 ani şi adesea aplicând ulterior pentru a deveni consilieri în acest domeniu. Stewart a remarcat un astfel de copil, care a participat pentru prima dată într-o astfel de tabără la vârsta de 11 ani, în clasa "Începători avansaţi". Această fată era extrem de timidă. "Dar avea acea sclipire în ochi şi am ştiut că îi plăcea la nebunie ceea ce făceam", a spus Stewart.

În primul ei an pe post de consilier, Stewart a observat că fata era încă foarte timidă, dar în anul următor s-a produs o schimbare dramatică. Într-o sesiune de feedback, ea s-a ridicat în picioare şi a început, în mod clar şi încrezător, să îşi exprime opiniile.

"Am crezut că o să izbucnesc în plâns", şi-a amintit Stewart. "Acelei fete i s-a dat o şansă şi uite cât de departe a ajuns. Acum se ocupă de întregul program de înscrieri pentru tabără, iar ea este în ultimul an de liceu. E-mailurile ei sunt atât de frumoase, iar părinţii nici nu au idee că corespondează cu o elevă de liceu".

Stewart a spus că iubeşte fiecare parte a afacerii sale, de la divertismentul corporativ la elaborarea reţetelor şi până la magia şi zbuciumul emisiunii de televiziune - dar principala ei pasiune este predarea, îndrumarea şi conducerea prin exemplu.

"În tot ceea ce fac în această companie, simt că dau o instruire bună", a spus ea. "Sper că pe mormântul meu se va citi într-o zi: «A fost o mare profesoară»."

Pentru Vera Stewart, meritele de a pune o masă merg mult dincolo de masa pe care o are la îndemână. (Peter Frank Edwards)

Aranjarea mesei

Urmaţi instrucţiunile Verei Stewart pentru a stăpâni arta de a pune masa.

De unde să începeţi: "Folosiţi scaunul ca un ghid". Marginile scaunului trebuie să se alinieze cu cuţitul şi furculiţa.

Tacâmurile: "Aşezaţi tacâmurile în ordinea utilizării", în funcţie de felul de mâncare care se serveşte. Pentru mesele obişnuite în familie, aşezaţi furculiţa în stânga farfuriei şi lama cuţitului cu faţa spre interior, în dreapta. Furculiţele pentru cină trebuie să fie cel mai aproape de farfurie, iar furculiţele pentru salată cel mai departe de aceasta. Tacâmurile de desert trebuie aşezate în partea de sus a farfuriei, cu mânerul furculiţei orientat spre stânga şi cel al linguriţei spre dreapta.

Paharele: Paharul principal, folosit pentru apă - "sau, în sud, pentru ceaiul cu gheaţă" - trebuie aşezat la vârful cuţitului. O băutură secundară poate fi aşezată în dreapta acestuia.

Copiii la masă

Vera Stewart ne împărtăşeşte principalele reguli de etichetă la masă, pe care trebuie să le înveţe copiii mici.

Atitudinea corectă: Începeţi prin a sta drept, cu ambele picioare pe podea.

"Prindeţi, întoarceţi şi arătaţi": pentru a ţine tacâmurile corect, prindeţi cuţitul şi furculiţa în fiecare mână, apoi întoarceţi-le astfel încât degetele să nu fie la vedere. Îndreptaţi-vă degetele arătătoare, aşezând unul deasupra cuţitului şi celălalt pe furculiţă.

Pe rând: când beţi în timpul mesei, nu ţineţi tacâmurile în mână în acelaşi timp. În schimb, aşezaţi oricare tacâm pe care îl aveţi în mână în poziţia “orei 4” pe farfurie şi ridicaţi paharul cu mâna dreaptă.

Un final elegant: când aţi terminat de mâncat, aliniaţi mânerele tacâmurilor în poziţia “orei 4” pe farfurie pentru a indica faptul că aţi terminat şi puneţi şervetul înapoi în stânga farfuriei.